Ce anume ne identifică pe noi ca persoane, în orice timp și în orice loc? Cartea de identitate? Hmm, aia se mai poate și pierde. Aspectul fizic? Nici ăsta nu e concludent, având în vedere că se schimbă încontinuu. Un copil la 12 ani arată diferit de cum era la 5 ani; și diferit de cum va arăta la 18. Și schimbarea continuă. La 40 de ani va fi altfel, la 80 altfel (și în sicriu altfel 
). Atunci cum știm că cineva este el și nu altul, în scurgerea timpului? Că îl cunoaște lumea? rudele, familia, prietenii? Da, dar el/ea se poate muta undeva departe, unde se va învârti într-un alt anturaj. Dar să revin la schimbări. Nu numai aspectul fizic se schimbă, ci multe alte lucruri; ideile, modul de a gândi, obiceiurile. Dacă se stabilește intr-o altă țară, trebuie să se adapteze condițiilor de acolo. El poate sa înceapă să gândească diferit și să se comporte diferit. Iar dacă s-a mai convertit și la islam, atunci chiar toate s-au dat peste cap. Cu toate astea, rămâne el și nu altul. Ce anume îl identifică?
). Atunci cum știm că cineva este el și nu altul, în scurgerea timpului? Că îl cunoaște lumea? rudele, familia, prietenii? Da, dar el/ea se poate muta undeva departe, unde se va învârti într-un alt anturaj. Dar să revin la schimbări. Nu numai aspectul fizic se schimbă, ci multe alte lucruri; ideile, modul de a gândi, obiceiurile. Dacă se stabilește intr-o altă țară, trebuie să se adapteze condițiilor de acolo. El poate sa înceapă să gândească diferit și să se comporte diferit. Iar dacă s-a mai convertit și la islam, atunci chiar toate s-au dat peste cap. Cu toate astea, rămâne el și nu altul. Ce anume îl identifică? 
Referitor la comentariul cu "atomii", ei sunt partea indivizibila a materiei (nu se schimba), prin inginerie genetica putem aduce modificari genelor, ADN-ului intr-o oarecare masura si asta se poate obseva in generatii, dar toate pana la urma sunt tot modificari fizice. Personalitatea, constiinta, modul de a te comporta tine de societate, educatie.
Cand am zis "prin memoria celorlalti" m-am referit la faptul ca fiecare dintre noi producem o amprenta in memoria celorlalti, mai mare sau mai mica functie de cat de apropiati suntem de acea/cele persoana/e, cat de mult am interactionat cu ea/ele. Vei recunoaste mai usor o persoana cu care ai copilarit 10-15 ani decat una cu care ai copilarit 5 ani, chiar daca acele persoane au suferit modificari de personalitate, au capatat alte obiceiuri, un alt mod de gandire. Normal ca ne schimbam pe parcursul vietii, putem deveni "corupti" ne putem "strica", putem sa nu mai prezentam incredere pentru ceilalti, dar asta tine de noi (sa ai "o minte deschisa", cat mai putine idei preconcepute-tine de autoeducatie), de societate, de mediul in care traim cat si de modul cum interactionam cu ceilalti. Tu dai un exemplu cu mutatul in alta tara (valabil si daca te muti si in alt oras). Fizic vei la fel, dar daca vrei sa te comporti ca ceilalti, vei respecta legile, vei copia modul lor de a se comporta in societatate...te vei adapta. Cat de usor si repede vei reusi in principal depinde tot de tine. Asa ca, in final tot vom fi recunoscuti de ceilalti.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu stiu ce raspuns filosofic astepti... dar te identifica cnp, amprentele, dantura, adn ul.
Si renuntand un pic la filososie, cartea de identitate daca o pierzi o vei inlocui... nu poti trai intro societate fara asa ceva.
Aspectul se schimba, fizionomia nu oricat de batran ai deveni.
Acum sa trecem la filosofii... tu nu ti ai recunoaste mama sau tatal sau copilul si dupa cativa ani in care nu l ai vedea? Eu zic ca da. Tu nu ti ai recunoaste cel mai bun prieten dupa ani in care nu l ai vedea? Daca nu dupa infatisare, dupa modul de a gandi si dupa persoanlitate?
Lucrurile se modifica in timp, nu se schimba definitiv
Răspunde
De ce crezi ca la 14 ani iti faci Buletinul? De ce crezi ca la 18 ani ti-l refaci? De ce crezi ca la 70 de ani iti re-faci buletinul? Cand iti faci buletinul, toate datele scrise acolo sunt trecute in baza de date a politiei.Asa te identifica.
CNP-ul, CI, amprentele si alte elemente ne identifica ca indivizi in societate, in rest, e cam complicat si lung raspunsul, dar in principiu prin memoria celorlalti.
Si atomii din care suntem alcatuiti se schimba in timp, si cu toate astea nu ne transformam intr-o alta persoana, sau sa ne pierdem identitatea. Si bineinteles, nu doar oamenii sunt supusi acestui proces de reciclare a atomilor, ci toate fiintele vii. ADN-ul e cel care determina cel mai bine identitatea unui individ. El e responsabil de toate trasaturile unice ale unui om sau ale unui alt organism. Apoi ne mai formeaza si experientele prin care trecem, si fara de care n-am mai fi ce suntem azi. Daca ai fi crescut in alta familie, cu alti parinti, intr-o alta tara sau alt oras, nu ai mai fi fost identic cu persoana care esti azi. Aproape sigur ti-ai fi format o alta personalitate, ai fi avut alt mod de gandire, alte obiceiuri, etc. Genele si mediul sunt cele doua lucruri care ne formeaza asa cum suntem, si ne ofera identitatea unica pe care o avem.
Lăsând la o parte aspectul legal - date personale, locul și data nașterii etc - crezi ca se poate vorbi de o esență a personalității, ceva care ne însoțește oriunde și oricând, indiferent câte schimbări vin peste noi? Ai auzit desigur spunându-se despre cineva: 'nu mai este aceeași persoană'. Totul e schimbător; totul curge, cum spune un filosof. Un om poate trece și prin schimbări de personalitate. A fost cinstit până mai nu demult, dar acum s-a "stricat" și el; a devenit corupt și nu mai e de încredere.
Ce ne identifica pe noi ca persoane? Un set amplu de caracteristici.
Cum aratam, cum ne numim dar cum ai spus si tu, astea nu sunt chiar unice dar urmeaza setul ideatic si comportamental. Cum ne comportam, cum reactionam, miscari specifice noua, vorbe specifice, algoritmii specifici noua cu care gandim, ideile noastre, viziunile noastre, respectarea unor norme sociale sau morale, credinta, gusturile in materie de arta, muzica, film, abilitatea de a face o recenzie la ceva ( fiecare se uita intr-un anume fel la o pictura si o evalueaza in felul sau ).
La fizic as mai adauga ADN-ul, CNP-ul, amprentele degetelor cat si a danturii, semne de nastere, ingrijiri specifice ( eu urasc sa am par pe degetele de la picioare, mereu il rad de acolo cand fac dus ).
Problema nu e doar schimbarea, ci si faptul ca fiecare particica din nu e tocmai asa "unica", aspectul fizic poate fi similar cu al altei persoane, gandirea de asemenea, deci ce ne face pe noi cu adevarat unici? Eu cred ca aici intervine ideea de suflet, care pur si simplu e unic, si pe parcurs devine tot mai "comun", mai degraba tot mai farmitat, caci fiecare avem anumite puncte ale personalitati in comun. Poate fi o persoana care are o gandire similara cu a mea in procent de 70 % sa zicem, si care are o fiziologie diferita, sau viceversa.
Înțeleg tentația de a apela la un element misterios numit "suflet" pentru a explica unele lucruri. Dar trebuie să recunoști că prin asta nu facem decât speculăm. Un atom s-a văzut, o genă la fel; adn-ul și multe altele s-au văzut și ele. Dar a văzut cineva sufletul? Nu. Este deci doar o presupunere.
Exista o chestie de ii zice cnp (cod numeric personal). Ala te identifica. Tu, ca peroana, nu esti cu nimic mai special decat Gheorghe Dracu sau Viorica Tastaman. Suntem niste numere in baza de date.
Da si nu, depinde ce intelegi prin suflet, in orice caz in psihologie exista acest concept dar nu are o insemnatate metafizica.
Dacă te oprește poliția pe stradă și te întreabă cine ești, și tu nu vrei sa spui, cum află cine ești? că doar nu ai cnp-ul scris pe frunte. Glumesc, evident. Te bate până spui.
Cred că pentru a afla în ce constă identitatea personală, trebuie mai întâi să stabilim ce înțelegem prin "persoană". Și aici lucrurile nu sunt chiar simple.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
