Mi s-a întâmplat.Văd asta, tot mai mult pe zi ce trece.Cum reacţionez? Îi întorc o palmă vieţii,mă pun pe picioare şi merg mai departe.Îi zâmbesc vieţii în faţa crudă şi lipsită de orice urmă de sentimentalism. Orice vine de acum,bun sau rău,le iau ca atare şi nu mă opresc din drum.Să te opreşti în drum la fiecare obstacol înseamnă slăbiciune, a te pune pe picioare, mergând mai departe pe linia vieţii înseamnă putere izvorâtă din respectul de sine şi o doză mare de consideraţie.O seară frumoasă. Nobody4Nobody.
Daca as putea alege, as face infarct. Da' cum nu cred ca am posibilitatea asta, probabil as face pe mine...
Mi-as lua katana, halebarda, si as trece la treaba.Asta din cauza ca cea mai mare temere a mea e o lume dominata de prostie, slabiciune si cretini.
Vreau să spun exact ce am spus, nu am o teamă anume.
Deşi trebuie să admit că imaginea creată de Dumnezău e destul de groaznică, dar slabe şanse să se ajungă chiar aşa.
Imi pare rau pentru exprimare dar nu stiam...
(...)hotarată.*
Nu cred că am aşa ceva. Trăiesc aici,printre atâţia oameni cărora îmi vine să le crăp ţeasta când văd câtă prostie,falsitate şi ipocrizie zace în ei, şi totuşi nu o fac pentru că aceeaşi oameni proşti, ipocriţi si falşi mă vor închide.
Chiar nu mă mai tem de nimic...sau probabil de berea fără alcool.
Imi prima faza m-as speria apoi as vedea ce se intampla pacolo si as depasi acea teama, citandu-l pe shadovv: "like a boss"