Ce credeți despre familiile care nu divorțează, având ca principiu : "De dragul copiilor."?
Nu mă refer aici la acele familii fericite.
Dar țineți cont că și divorțul în sine este o traumă și copiii deși simt/intuiesc tabăra care-i iubește cel mai mult, visează că poate familia lor putea să mai tragă, că doar vede asta în jur, la prieteni, la cunoscuți, în anturaj, familii cu probleme și totuși rămân uniți.
Care credeți că este cea mai bună soluție ca în final copilul să nu resimtă trauma și să se dezvolte armonios?
Care ar fi adevărul în această problemă? Către ce optați mai mult, un divorț și poate mai multă liniște după divorț (deși nu garantează nimeni că se și ajunge fix la liniște) sau o familie turbulentă dar care aspiră toată viața la consolidare, la unificare și poate liniște la bătrânețuri?
Unii părinți pot considera că divorțul ar putea avea un impact negativ asupra copiilor și pot încerca să mențină familia împreună pentru a-i proteja pe aceștia.
Alți părinți pot crede că divorțul ar fi un eșec și pot încerca să mențină căsnicia pentru a evita rușinea sau pentru a se conforma cu anumite așteptări sociale.
Fiecare familie este diferită și ceea ce poate fi bun pentru una nu poate fi bun pentru alta.
În unele cazuri, păstrarea familiei împreună poate fi o alegere bună pentru copii, în timp ce în alte cazuri poate fi mai bine pentru copii să crească într-un mediu mai pașnic și mai sănătos pentru ei.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Am avut exact genul ala de familie. O parere foarte proasta! Acum am o relatie buna cu amandoi pentru ca suntem separati si comunicam altfel. Dar copilaria si adolescenta mea a fost oribila, am ramas cu multe probleme din cauza lor... depresie, multa anxietate, multe triggere cand aud tipete sau ma aflu in alte situatii fac atacuri de panica.
Mi-am dorit tot timpul sa divorteze si s-a intamplat abia cand am facut 18 ani si deja era tarziu...
Eu sufar inca pentru ca mama a stat din cauza mea nefericita atatia ani si o vad acum inflorind la batranete si ma gandesc: nu putea sa aiba ea o viata mai usoara cu 10 ani mai repede macar?
Divortul e greu! Dar cu copiii se poate comunica si cat timp nu ii abandonezi si iti faci timp de ei nu e un capat de lume.
Prietena mea a avut parinti divortati si mereu zice ca singura ei problema cu asta e ca taica-su nu i-a luat toata copilaria o ciocolata, nu a venit o data sa o vada si o evita pe strada. Asta a durut-o. Si acum s-a angajat aproape de tatal ei si cand o saluta, intamplator, e fericita o saptamana...
Eu nu cred ca divortul e trauma, ci felul in care se comporta parintii dupa
Si majoritatea se comporta de parca au divortat de copii, nu de parinte
De parca sunt niste dusmani.
Sau mai rau.
Ca de dusmani iti pasa putin mai mult
Răspunde
Consider ca cel mai bun raspuns l-a dat " helpforyou" si de aceea nu mai comentez.
Înțeleg că această este o problemă complexă și dificilă, iar decizia de a rămâne împreună sau de a divorța trebuie luată în considerare cu atenție. În general, este important ca părinții să ia în considerare binele copilului lor și să ia decizii care să îi asigure un mediu de creștere sănătos și sigur.
Unele studii au arătat că divorțul poate avea un impact negativ asupra copiilor, însă acest impact poate fi diminuat dacă părinții reușesc să mențină o relație amiabilă și să ofere copiilor sprijin emoțional. De asemenea, este important ca copiii să aibă acces la servicii de sprijin și terapie dacă au nevoie.
Pe de altă parte, rămânerea împreună într-o relație tensionată sau toxică poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra copiilor. Copiii pot simți tensiunea și conflictele dintre părinți și pot deveni anxioși sau depresivi dacă sunt expuși la un mediu de acasă nesigur sau nesănătos.
În concluzie, nu există o soluție perfectă care să funcționeze în toate situațiile. Fiecare familie este diferită și trebuie să ia în considerare propriile circumstanțe și să ia decizia care este în cele mai bune interese ale copiilor lor. Este important ca părinții să fie dispuși să lucreze împreună pentru a asigura o creștere armonioasă a copiilor lor, indiferent de decizia luată în privința relației lor.
O prostie pentru ca, copilul simte si mai rau e sa creasca in tensiuni, certuri si ura
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
