Constiinta este un sentiment o intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență.
Te referi la o conştiinţă a sinelui, o cunoaştere a fiecărui gând, motiv şi act?
Proprietatea de bază a discernământului. Ar fi fost interesant de stat la taclale cu un nebun plin de discernământ
Constiinta este poate unul dintre cele mai mari defecte ale noastre si este reprezentata de o parte a creierului numita neocortex, care de asemenea nu ne lasa sa ne folosim nici muschii la capacitate mai mare decat 30 % decat in situatii de criza, atunci cand nervii nu mai pot face fata fluxului de adrenalina...si totusi datorita acestui defect ne putem numi oameni, pentru ca datorita constiintei iertam, actionam contrar vointei noastre si incercam sa luam deciziile corecte si sa fim responsabili. Deci practic vorbind daca nu aveam constiinta, intre noi si animale nu existau decat diferente fizice.
Constiinta,filosofic vorbind, este acceptarea conditiei umane in raport cu mediul inconjurator.
De ce atunci unii oameni se nasc cu o condiţie medicală, spre exemplu psihopatie, care nu au conştiinţă?
Pot căuta şi eu definiţia în dicţionar. Am pus, însă, această întrebare din curiozitate asupra diferitelor viziuni pe care le pot primi drept răspuns. Care este părerea ta?
Dacă ne face superiori animalelor, de ce îl numeşti defect?
Este, atunci, o resemnare a omului privind limitele sale? Dar conştiinţa deseori ne îndeamnă să facem anumite lucruri, sau protestează împotriva comiterii altora; dacă este o acceptare, de ce este activă?
Dacă te refereai, ca şi alţi câţiva useri, la conştiinţa de sine, specific că mă refer la conştiinţa morală.
Cu siguranta ca avem limite, fiecare dintre noi, dar am sa incer sa-ti dau un exemplu: sa zicem ca esti intr-un loc public foarte aglomerat si trebuie sa i-ti faci necesitatile fiziologice, constiinta personala i-ti spune ca nu mai poti controla procesul iar tu ce faci, i-ti dai drumul?; nu pentru ca constiinta morala te impiedica in raport cu mediul in care esti.
AvalohAlyn întreabă: