Ce este dragostea pentru voi? Poate trai vreun om fără dragoste?

Dacă te referi la dragostea între relații, da. Dar chiar să nu te iubească un părinte, un bunic, e greu.
Oricum, relațiile sunt lucruri scârboase. Sunt mândru că la 22 de ani sunt virgin. Virgin pe viață!

Dragostea este comuniune și direcționare spre altă persoană. Este părăsirea eului și regăsirea în celălalt. Omul nici măcar n-ar putea exista fără dragoste pentru că existența în sine presupune raportare la altă persoană.
A = A cu nu înseamnă nimic. Referențierea de sine nu înseamnă nimic. Doar referențierea la o altă persoană poate spune ceva despre tine și doar atunci poți să zici că exiști.

Cea mai discutata dragoste este aia intre doua persoane, care implica oarecum sexul. Pentru mine este ceva frumos, dar nu chiar cel mai important lucru din viata.
Se poate trai lejer fara dragoste, se poate cunoaste chiar si fericirea fara dragoste, daca ai psihicul intreg, si iti fixezi target-uri pamantesti, implinibile.

1Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. 3Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. 4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, 6nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. 8Dragostea nu va pieri niciodată.

Depinde ce forma ia acea dragoste si cui i se adreseaza, cine ti-o ofera etc.

Pentru mine dragostea este energia pozitivă pe care o simt în mine atunci când fac ceva ce îmi place sau atunci când îmi petrec timpul cu oamenii cu care am relații foarte bune, fie ei părinți, frați, nepoți, iubită, prieteni. Da, se poate trăi fără dragoste, dacă așa alegi sau dacă nu ai de ales.

Parca aveai 19 ))

Dragostea e un cuvânt abstract
Unii pot înțelege violenta, alții pot înțelege atașament, alții se referă la papilele gustative

Uite ce zic baietii astia despre dragoste

https://www.youtube.com/watch?v=ox9yltt_lZg

Dragostea romantica e cheia lipsa. Te completeaza.
Dragostea parinteasca e infinita si odata pierduta, ca om, nu mai esti complet.

Din cati oameni stiu, multi au depresie din cauza lipsei de iubire. Dar inca traiesc, sunt bine merci.

Dragostea e atunci cand scoti din congelator o inghetata si zici: astia care faceti inghetata sunteti niste dulci, va iubesc, ce ar fi viata mea fara voi etc etc

(*) https://www.tpu.ro/conversatii/ce-este-iubirea-tu-cum-o-vezi-descri/ (*)

Respirăm DRAGOSTE ❤️

1. Dorința de „a trăi viața împreună cu persoana iubită". Dispare după câțiva ani. E ca herpesul, se ia repede și trece greu.
2. Poate, mult mai bine decât cu.

Dragostea, love, le bonheur...este cântată pe toate meridianele globului. Dar cei care compun melodiile, ca și cei care le cântă cred că în sinea lor râd de noi ăștia naivi, care ascultăm cu gura căscată. Ei nu cred nicio iotă din tot ce spun acolo, dar speculează slăbiciunile publicului larg. Și fac o grămadă de bani.

Ai zis fix nimic. Te-a întrebat ce e dragostea și tu vorbești despre muzică fără să răspunzi de fapt la întrebare

Ai dreptete.

"DRAGOSTE, dragoste s. f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire, amor."

"oate trai vreun om fără dragoste?"
Este dificil de cuantificat. Nu exista studii concludente in acest sens.

Dragostea este o sinergie/interactionism sau o forta gravitationala intre primele doua principii. Devenirea sau inceputul lui Heraclit gravitationeaza langa esenta lui Parmeneide. Cand iasa din dimensiune intra pe un teritoriu profan si strain pana se altereaza.

Trebuie sa gasim prin geometrie granitele dintre topografía cereasca si topografía pamantesca(teoría probabilitatii, fenomenul aleatoriu, deterministic, matrice, izotropie, intuneric, etc.) Daca te uiti la Star Treck se stie exact formele corpurilor universurilor. Stiu unde este locul eutopic si locul distopic (magnitudine, scara, latitudine, etc). Sunt anumite regiuni/corpuri doar pentru umani restul sunt pentru altfel de specii care au invidie pe dominatia umanilor. Din speciile celelalte mai sunt si din aia buni insa in mare parte vor sa isi stabileasca imperiul profan. Cand un uman intra pe teritoriu lor ii un spatiu urat, nu se compara cu spatiul de acasa (sacru). Spatiul de acasa este construit din preoti, spatiul lor este construit din zombii si masinarii fara sens doar cu o singura functie autómata.

Ca sa nu iesi din spatiul bun trebuie sa stii astronomíe si coordenatele. Altfel te pierzi intr-o regiune si un context desfavorabil pentru viata. In dimensiunile aia aerul este mai murdar, presiunea atmosférica nu este naturala ci contranaturala si violenta. Doar acasa este locul favorabil pentru a trai fericit. Daca poti sa pui steagurile si pe teritoriile celelalte si sa le transformi in favorabile inseamna ca iti largesti casa. Insa ca sa le transformi trebuie sa le descontruiesti si sa le construiesti favorabile pentru viata. Cand le reconsteuiesti prin inginerie mecánica si architectura trebuie sa le mai si purifici un pic, ca sa iese architectura frumoasa.

Eu trăiesc. Și o fac destul de bine.

Dar acum depinde la ce dragoste vă referiți. Dacă e dragostea din toate punctele de vedere (adică de mamă, tată, copil și orice ființă umană) da, eu mă simt, în felul lor așa, dar da, mă simt iubită totuși de mamă, de bunicuță și de mătușică (mătușica mea cea scumpă și dragă, cu care mă și cert des, dar cu care și am o relație mai mult ca de soră, decât de mătușă-nepoată deci pot spune că familia îmi oferă protecție și iubire, chiar prea multă. ) Deci dacă privesc întrebarea prin prisma asta aș spune că da, fără iubirea alor mei și protecția alor mei, nu aș putea supraviețui în lumea asta anostă și grea și rea.

Acum însă dacă vă referiți la iubirea aia pasională, supremă, arzătoare dintre un Adam și o Evă. Ei bine, am rămas în neamul meu doar o Evă ce nu a mai găsit un Adam și chiar o Evă ce nu plac Adamii ăștia, că din cauza kilogramelor, că din cauza antisocialității mele, că din cauza felului meu ciudat de a fi, habar nu am. Dar nu am o astfel de iubire în viața mea și uitați că trăiesc. Și o fac chiar bine. Ba chiar am trăit mai bine după ce Adamul din familia noastră, adică tata a fost izgonit din casă, de Eva mamă-mea. ) Și trăiesc.

Dar da, cum vă spuneam, depinde de aspect.

Însă ca să vă răspund concret la întrebare, așa cum cred și simt eu, cred că o formă de iubire există în tot. Dacă e să privim așa, din perspectiva asta, grânele pământului cresc datorită iubirii Lui Dumnezeu și a Soarelui și a ploii ce le Dă Dumnealui, Pământului la momentul potrivit. Deci tot așa și cu iubirea asta. Atâta timp cât este oferită cu o limită, cu echilibru și cu cap, dar se oferă o anume iubire în lume, ea există, în toate formele, sunetele și culorile și aromele și simțurile Universului. De fapt aș spune că iubirea este echilibrul Universului și nu nebunia aia blink-blink ce se prezintă în filme cu mari sacrificii, nebunii și mari dăruiri sau chestii exagerate. Ci iubirea e dacă vreți mai exact scopul fiecăruia cu care a venit în lumea asta, scopul pe care fiecare și-l exercită natural în lumea asta. Adică pentru o văduvă, iubirea înseamnă plângerea soțului și axarea pe copiii ei, pentru o femeie și căsătorită și cu copii, iubirea înseamnă să fie și o soție bună și o mamă bună. Pentru un copil, iubirea înseamnă să crească și să-și facă mândru mentorul, adică părintele, pentru un om singur iubirea înseamnă poate studiul și cercetarea, pentru un om cu studii medii, iubirea înseamnă să-și facă cu brio jobul oricare ar fi el, pentru un bolnav iubirea înseamnă aprecierea vieții lui, pentru unul sănătos iubirea înseamnă muncă sau distracție. Fiecare contribuie în felul lui la iubirea Universului, aș spune eu.

Acum însă ca să răspund strict la întrebare dar la ceea ce mă gândesc eu. Adică la o iubire arzătoare, pasională și nebunească, consider că nu am avut parte de ea și consider că orice aș face, mi-e destinat să nu o întâlnesc însă am supraviețuit și din păcate nici nu am încotro, dar trebuie să o fac până la ultima mea zi pe acest pământ, să trăiesc. Deci răspunsul final ar fi că da, se poate trăi și fără dragoste.