Cand suntem copii incepem sa invatam si suntem invatati, suntem indrumati de pariti si de familie, de apropiatii familiei sper o directie, directia este cea pe care ei o indica, pe care familia o considera ca fiind corecta.
Inocenta unui copil exista pana intr-un punct, pana la prima minciuna, pana cand face prima greseala pe care familia, prietenii au descris-o ca fiind greseala. Traim intr-o lume in care ghidul moral ne este dat de cum am fost crescuti, dar asta se intampla pana cand putem si intelegem deciziile pe care le facem.
Totusi … cand este momentul in care ne-am pierdut inocenta?
Cand pierdem busola realitatii? Se intampla ca uneori sa avem acea inocenta si cand mintim pentru primele dati, deoarece minciunile sunt si ele inocente, ascudem de fapt o boacana, o boroboata mica facuta din neatentie, din lipsa de control (da, ma refer aici cand faceam pe noi fara sa mai avem scutece si eram mustruluiti si minteam ca nu am facut, ca miroase de altundeva ) si din varii alte motive.
Pana la urma, inocenta dispare cand facem primul act de egoism, cand mintim sau furam, sau chiar mai rau, facem rau altora strict pentru placerea noastra, cand strict pentru a ne simti bine luam "decizia" de a minti, de a face rau, desi in acele momente pare ca nu stim ce facem, de loc adevarat, stim foarte bine ce facem, atat doar ca pentru o placere, pentru o dorinta ce vrem sa fie satisfacuta, pentru curiozitatea care ne-a impins in a intreprinde acel prim fapt egoist, acela este momentul in care ne-am pierdut inocenta.
Dar totusi, cand ne pierdem inocenta?
Tot repet intrebarea … si astept pareri … raspunsuri, nu de alta dar eu gandesc altfel fata de ceilalti, poate gandesc la fel cu unii, poate chiar am o parere unica sau poate este o parere majoritara, oricare ar fi, e bine sa am feedback, de ce? Deoarece nu poti sa iti modelezi viata dupa dorintele de moment, desi cumparaturile emotionale sunt foarte bune pentru a ne reface, dorintele de moment fara o simpla analiza a consecintelor … well … uneori pot produce suprize neplacute, alteori placute, nu poti sti decat in momentul in care acea surpriza iti schimba cursul vietii sau iti confirma alegerea. De aceea, inocenta este punctul decizional, punctul in care balanta vietii se inclina, in care prima alegere constienta, prima alegere egoista este cea ce incepe sa ne defineasca.
Pierderea inocentei este intr-adevar punctul in care viata noastra incepe sa aiba o definitie personala, pentru ca din acel punct alegem daca ramanem egoisti si in continuare facem alegeri egoiste, sau daca incercam sa mentimen macar un echilibru intre alegerile egoiste si cele altruiste.
Asadar, cand ne pierdem inocenta? Si sa merg mai departe, cand ne-o recapatam? DACA ne-o recapatam …
Si anume userul? Eu nu copiez, intrebarea e probabil sa mai fie pusa...asta nu stiu