Ipocrizie, definitie ipocrizie, semnificatie ipocrizie - IPOCRIZÍE, ipocrizii, sf Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, făţărnicie, falsitate – Din fr hypocrisie
IPOCRIZÍE s f atitudine de ipocrit; făţărnicie, prefăcătorie, falsitate (< fr hypocrisie)
IPOCRIZÍE s duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam) machiaverlâc, (înv) făţărie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, (fig) iezuitism, mascaradă (~ cuiva în comportare)
ipocrizíe s f (sil -cri-), art ipocrizía, g-d art ipocrizíei; pl ipocrizíi, art ipocrizíile
IPOCRIZÍ//E ~i f Caracter ipocrit; lipsă de sinceritate; făţărnicie; falsitate; duplicitate [G-D ipocriziei; Sil -po-cri-] /
Ipocrizia inseamna falsitate. Falsitate in actiuni si in vorbe. Afisarea unor valori si imbratisarea altora. A fi ipocrit nu inseamna a nu fi sincer.
A fi ipocrit inseamna sa crezi in niste valori doar de dragul de a crede. A fi ipocrit inseamna sa minti desi stii ca nimeni nu te crede. A fi ipocrit inseamna sa nu-ti asumi responsabilitatea a ceea ce faci. A fi ipocrit inseamna sa spui ceva doar de dragul de a spune.