Daca faci confuzie intre inteligenta si intelepciune : nici ce spune D.E.X.ul nu vei putea intelege.
Bai,prostule,uneori e folosit de alint intre prieteni, sau in gluma cum vrei tu s-o iei.
Dacă nebunia este să faci același lucru și să te aștepți la alt rezultat prostia ar fi să nu înțelegi că fiecare situație e unică. Să crezi că tot ce ai trăit tu se aplică tuturor. Să cunoști persoane diferite și să te aștepți la același rezultat de fiecare dată în urma interacțiunilor avute.
Când îi spui cuiva că e prost îi spui în alte cuvinte că e cam mediocru la materia numită viața ta. E firesc ca tu să fii expert în ea, ai investite acolo toate orele trăite până acum. Ceilalți doar s-au intersectat parțial cu lecțiile pe care le-ai primit. Pentru că probabil nu au avut nevoie de ele. Dacă celălalt nu e pe drumul tău asta nu înseamnă că s-a rătăcit.
Oamenii inteligenți sunt considerați de către societate cei care se adaptează ușor la orice situație. Eu nu sunt de acord cu această definiție. A fi inteligent pentru mine este a continua să îți aparții dincolo de toate eforturile de standardizare a vieții impuse de societate. Să fii autentic, indiferent de consecințe. Să spui adevărul chiar dacă ești singurul care crede în el. Altfel rostul vieții devine banala supraviețuire, lucru care mi se pare jignitor. Dacă tot ucidem atâta viață, măcar să trăim noi. Să nu fim morți vii.
Prostia este relativă, în funcție de scop. Pentru mine inteligența este cantitatea de incertitudini pe care le poate suporta cineva. Astfel prostia devine dorința de a avea dreptate. Ori nu există adevărul suprem, ci doar adevărul meu sau al tău.
Pentru unii inteligența înseamnă cantitatea de informație pe care ești capabil să o stochezi. Prostia devine astfel ignoranța.
Pentru alții cât de mulți bani câștigi lunar. Prostia devine astfel să fii sclav la patron.
Inteligența mai poate însemna creativitate, să oferi o viziune nouă omenirii. Prostia este astfel să accepți viziunea altcuiva.
Sau dacă ești capabil să îți întemeiezi o familie. Prostia ar fi astfel ca viața să treacă din curvă în curvă, în lipsa afecțiunii.
Relativul absolut al prostiei ar fi măsura în care îți dai seama că ești prost.
E mult mai usor pentru unii sa zica,, esti prost" decat sa zica,, esti mai redus mintal". Astfel de persoane, dau ele dovada la randul lor de asa zisa,, prostie".
"Mai mult decat atat, oamenii considerati inteligenti de catre societate poti fi prosti cateodata"
Cum ar fi aia cu 10 care sunt laudati de toti profesorii ca sunt niste genii?
Dar daca-i intrebi ceva de viata, nu stiu absolut nimic?
Sa spui cuiva ca e prost nu inseamna ca tu chiar crezi asta despre el poate fi un tic verbal de care scapi greu dar poti sa fi si sincer prin asta adica persoana respectiva chiar sa fie proasta.Si nu tare ai cum sa definesti prostia decat prin sinonime sau alte comparati cum ar fi; nu te duce capu, esti limitat in gandire...etc.Sti este o vorba "Doar un om prost poate crede despre el ca e inteligent si ca le stie pe toate unu destept se gandeste ca ar putea fi prost si ca mai are de invatat"
"Prostia este astfel să accepți viziunea altcuiva." Sa nu accepti, Zic eu, ca prostul.
Un altul poate privi dintr-o perspectiva necunoscuta tie si atunci... : "Prostia este astfel să accepți viziunea altcuiva."?
Ceea ce contează este autenticitatea. Să trăiești ce gândești și faci. Să cercetezi orice informație nouă. Este ea una eliberatoare sau este o dogmă? În măsura în care este eliberatoare ea permite ajustări prin care ți-o însușești. Dacă este dogmă ea se raportează la sisteme de referință artificiale, care se opun legilor naturale.
Prostia este de atat de multe feluri incat e greu de definit.
De aceea, am ajuns la concluzia ca nici nu exista.
Asta contrazice, sau este in acord cu ce incercam eu sa unctez?
Contrazice cred. Cam târziu pentru dezbateri filozofice. Nu sunt sigur că pot urmări firul logic. Îmi pică ochii în gură.
Pai poate aia cu 10 nu au trecut prin ce ai trecut tu. Eu am avut doar 10, dar recunosc ca despre viata nu stiu prea multe, avand in vedere ca am fost imobilizata la pat pana la 10 ani, dar nici tu nu stii prin ce am trecut eu.
Pe mine mă enervează ca se cred deștepți și dacă vreodată te iei în gaura cu ei, trebuie sa folosească un argument precum notele. Ca ei sunt mai deștepți decât tine ca tu abia treci clasa ca o sa ajungi nu știu ce iar el o sa Îți trinita o poza cu vila și mașina lui din dubai peste câțiva ani.
Da pe naiba... Nici nu știi cum se poate răsturna situația.
Oricum notele alea nu au nicio valoare. Serios deci diferența dintre unu cu 7 și altul cu 10, nu se vede. Și degeaba ia X premiul 1 în clasele 1-8. Dacă se duce la locul de munca cu diplomele alea, nu știu cum sa zic dar șeful își baga **** în ele. Deci nu au nicio valoare
Btw un om nu trebuie sa treacă prin nu știu ce doar ca sa fie ca mine. Pot sa zic ca așa m-am născut, mi-am dat seama foarte repede ce se întâmplă în jurul meu, m-am maturizat și cu trecerea timpului am ajuns ce sunt acum.
Btw mai sunt și unii copii care învață că sa își Mulțumeasca părinții. Respect lor.
Dar îmi pare rău pentru aia care învață în speranța că o să ajungă milionari.
Consider ca si notele sunt importante. Uita-te ca multi oameni care au avut succes, nu au fost smecherasi din scara blocului, ci tocilarii aia cu note mari. Asa e. Notele nu sunt totul, dar si alea sunt importante.
Daca consideri ca esti destept, arata ca poti si tu sa iei note mari. E chiar usor. Da' uite ca am observat ca majoritatea elevilor romani au ceea ce se numeste "lene".
Intr-o zi tu sau profesorul puteti avea o zi proasta, si iei o nota mica, poate pe nedrept. Notele sunt o exprimare scrisa, care nu trebuie sa descurajeze, ci sunt date pentru a-ti arata ca mereu exista loc de mai bine, si poti mai mult. Daca ai luat o nota mica, nu esti cu nimic mai prejos decat cei cu nota mai mare, atata timp cat te straduiesti sa excelezi. Prost e cel ce judeca, cel ce nu se gandeste ca altii poate nu au conditii dea invata, sau nici timp. Astea n ar trebui sa fie pretexe, dar niciodata nu poti cunoate intru-totul persoana ce iti sta in fata, cum poate nici ea nu se cunoate complet. Revenind la definitia prostiei, prostia este doar un mod relativ de a te descarca fata de persoana alaturata prin expresia "Ba prostule!". Interjectia "ba" arata inexistenta politetii, indiferent ca-i vorbesti asa unui cunoscut sau unui necunoscut. Un prost nu recunoaste atunci cand a gresit, si merge pana in panzela albe, cu aceeasi idee stupida, fara a avea dovezi prin care sa sustina fapta stiuta, in afara de cateva vorbe-n vant precum" de aia", "stiu eu", "nu conteaza" sau "de unde ai vrea sa stiu?". Unii oameni nu realizeaza ca poti iesi mai destept spunand" nu stiu, dar voi afla".
anonim_4396 întreabă: