Ordonare:
Cronologică
Adică Izolare socială. Marginalizare. Presupune ruperea sau îngustarea câmpului relaţiilor sociale ale unui individ/ familii/ comunitate/ grup social, putându-se manifesta atât ca separare (parţială sau totală) spaţial-geografică/ rezidenţială, cât şi "în termenii comunicării, interacţiunii cooperative, implicării sociale reciproce" (Popescu I.A., 1993). Izolarea socială implică o funcţionare deficitară a reţelelor sociale. putem distinge între două grupuri mari de izolare socială/ marginalizare: (1) cea determinată de către sistemul social însuşi, prin proasta funcţionare a reţelelor sociale. Indivizii/ grupurile sunt sunt marginalizate şi împinse la izolare socială de către alte grupuri şi forţe sociale, fără ca ele să dorească sau să accepte această situaţie. Cu alte cuvinte forţe externe şi independente de voinţa lor (factori exogeni) le împing la periferia societăţii, într-o poziţie dezavantajată comparativ cu restul sistemului social respectiv. (2) auto-izolarea unor indivizi/ comunităţi/ grupuri sociale, fie ca urmare a unor scopuri bine determinate (de exemplu autarhia satului românesc tradiţional), fie ca urmare a unor patternuri de comportament deviante (factori endogeni) care duc la marginalizare (auto-marginalizare). În multe situaţii însă întâlnim un mix al celor două forme de izolare/ marginalizare deoarece ele se pot genera reciproc: marginalizarea/ izolarea unui grup social determină reacţii şi comportamente de auto-marginalizare şi auto-izolare a acestuia, şi viceversa.
Izolarea socială şi marginalizarea unor indivizi/ grupuri/ comunităţi se petrece în general în condiţiile în care aceştia fie sunt lipsiţi de puterea de a negocia şi lupta pentru drepturi şi libertăţi egale (în general ca urmare a unui status economic, educaţional-profesional inferior – aşa numita underclass), fie actele lor de comportament sunt privite ca fiind deviante şi puternic incriminate şi dezaprobate de către masa dominantă a societăţii respective (de exemplu curentul hippie din anii ’60). Auto-izolarea se petrece în general în situaţiile în care este întrevăzută posibilitatea unui câştig potenţial derivat din comportamente auto-izolaţioniste/ auto-marginalizatoare. Săracii de exemplu, pot adopta asemenea comportamente, un potenţial beneficiu putând consta şi în simplul fapt că ‘vor fi lăsaţi în pace’ fiind etichetaţi ca săraci (grefat însă pe o atitudine de resemnare şi fatalism a acestora).
Grupurile marginale şi deci izolate social sunt de regulă compuse din săraci, şomeri, minorităţi etnice puternic discriminate, persoane cu handicap, bolnavi psihic, delincvenţi, persoane inadaptate (Rădulescu S., 1993). În marea majoritate a situaţiilor izolarea socială şi discriminarea au ca efect imediat împingerea în sărăcie a celor supuşi acestor acte. Marea masă a săracilor este grav afectată de procesele de (auto)izolare socială şi de marginalizare, deoarece prin astfel de comportamente câmpul posibilităţilor de a ieşi din situaţia de sărăcie se îngustează, în special datorită diminuării programelor destinate să-i ajute cât şi eficienţei scăzute a acestora ca urmare a unui suport economic, dar mai ales social, insuficient. Diferitele teorii asupra sărăciei oferă variate explicaţii şi adoptă diferite atitudini cu privire la izolarea socială şi marginalizarea săracilor (vezi şi ‘teorii şi perspective asupra sărăciei’). Dincolo de sursele generatoare ale proceselor de izolare şi marginalizare socială, un element negativ, de amploare şi greu de evaluat la adevărata lui dimensiune se referă la costurile sociale negative implicate de aceste procese. Spre deosebire de indivizii ne-integraţi în reţelele sociale datorită unor acte şi tendinţe episodice de izolare (singurătatea socială) în cazul cărora diferite metode de intervenţie comunitară (network interventions) pot contribui în mare măsură şi rapid la reintegrarea lor (Brinkerhoff & White, 1988), în cazul săracilor metodele de reintegrare a acestora în circuitul social normal sunt mult mai complexe, implicând atât eforturi financiare materializate în politici şi programe sociale anti-sărăcie, cât şi conştientizarea membrilor societăţii asupra pericolului generat de atitudinile de marginalizare ale acesteia, concretizat într-o funcţionare deficitară a sistemului social, cu consecinţe negative de lung termen pentru întreaga societate respectivă.
Răspunde
A te simti dat la o parte, nebagat in seama, atunci cand nimanui nu ii pasa de tine, pus la colt (metaforic vorbind).
Înseamnă a te simți subapreciat, discriminat, neglijat, privat de atenția care ți se cuvine (sau nu), dat la o parte...
Am raspuns la ce a intrebat el! Trebuie explicatii suplimentare, ca vad ca nu intelegi! In loc sa ii raspunzi la intrebare, imi comentezi mie raspunsul! Vreo problema?
Daca avea nevoie de un copy & paste poate ca ar fi spus, nu crezi?
Marginalizarea nu e o notiune valabila doar in cazul Societatii in general ci e valabila in cazul apartenentei oricarui tip de grup sau chiar al familiei. Mai pe scurt, marginalizarea se refera la excluderea ta dintr-un anumit grup, esti dat la o parte; ideile si actiunile tale sint ignorate cu buna stiinta.
Sentimentul asta vine din inauntrul tau, ca nimeni nu te poate marginaliza decat daca il lasi tu. In cazul copiilor in societate, se intampla sa n-aiba destula incredere in ei, de multe ori sunt respinsi de oamenii rai dar nu realizeaza ca ei trebuie sa traga la oamenii buni si se simt inutili, slabi si marginalizati.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
