Ce părere aveți de planul avocatului român Aurel Popovici de a federaliza monarhia habsburgică, împărțind-o în 13 state numite Statele Unite ale Austriei Mari? Aceste state urmau să aibă propriul parlament și o oarecare autonomie, dar să recunoască în același timp monarhul de la Viena și să aibă aceeași armată și politică externă. Arhiducele Franz Ferdinand a susținut planul acesta, iar dacă acesta nu era asasinat probabil planul ar fi fost dus la bun sfârșit, cu toate că maghiarii s-ar fi opus mai mult ca sigur. Uite două hărți ale presupuselor S.U.A.M.: https://en.m.wikipedia.org/wiki/File:Greater_austria_eth nic.svg
https://en.m.wikipedia.org/......rreich.png

Că era utopist.

Nu cred ca ar fi avut sanse de reusita.
Romanii si populatiile slavice abia asteptau sa iasa din imperiul austro-ungar, nu mai suportau delic dominatia Vienei.
Iar ungurii nu ar fi fost niciodata de acord pentru ca vroiau sa stapaneasca tot Ardealul.
Sa nu uitam slavii din imperiul vroiau sa faca parte din Serbia iar ardelenii vroiau sa faca parte din Romania. Cehii si slovacii nici ei nu ar fi fost de acord iar polonezii din Galitia vroiau sa se uneasca cu Polonia.

Toate popoarele astea nu doreau neapărat ruperea de Habsburgi, ci respectarea drepturilor lor și oprirea politicii de maghiarizare. Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Miron Cristea și Aurel Onciul erau toți în favoarea ideii lui Aurel Popovici.
Singurii care s-ar fi opus ideii sunt ungurii, care toată existența lor au fost asupritori. Să ne amintim cum se țineau cu dinții de Uniunea celor Trei Națiuni și cum l-au imobilizat pe împăratul Iosif al II-lea când acesta a vrut să îmbunătățească soarta românilor din Ardeal. Să ne amintim cum ar fi vrut să ne asuprească în 1848, și pe noi și pe croați. Cu ei ar fi avut împăratul dureri de cap, dar limitarea puterii Ungariei era singura soluție pentru supraviețuirea imperiului. Posibil să se fi născut o situație similară cu cea din 1848-49.
Dar toată lumea ar fi avut de câștigat din supraviețuirea monarhiei dunărene. Un stat puternic în Europa Centrală, condus de Casa de Habsburg, ar fi ținut piept atât comunismului cât și nazismului (Hitler l-a condamnat la moarte pe Otto von Habsburg).

Nu ar fi mers. De ce spun asta?
Pai în primul rând ungurii nu ar fi acceptat o astfel de federalizare, ei pierzându-și controlul asupra micuțului lor imperiu. Să-i mai menționez pe austrieci? Cred că nu mai are rost sa vorbesc despre țările vecine care doreau să ia teritoriile respective.

Ungurii, într-adevăr, au fost mereu nemulțumiți, deși ei au avut din totdeauna o situație specială în Imperiul Habsburgic. Împăratul Iosif al II-lea chiar voia să-i facă pe români a patra națiune din Ardeal, dar Dieta Ungariei s-a opus. Ungurii se țineau cu dinții de Unio Trium Nationum și de Bula de Aur din 1222 și erau gata oricând să-i trădeze pe Habsburgi dacă ei nu respectau condițiile astea. Îmi amintesc că atunci când Maria Tereza a mers să ceară ajutor la Dieta Ungariei în timpul Războiului pentru Succesiunea Austriacă, ungurii i-au spus că mai bine să ceară ajutor de la Satan însuși decât de la ei. Tot ungurii au avut cea mai înflăcărată răscoală din anii '48, fiind nevoie de intervenția Rusiei să se calmeze revoluția lui Kossuth. Românii (conduși de Avram Iancu) și croații s-au alăturat austriecilor, deoarece ungurii voiau să devină asupritori (căci asupriți n-au fost niciodată), ceea ce s-a și întâmplat în 1867.
Împăratul Carol I al Austriei (d. 1916-1918) și-a dat seama că dualismul a distrus Austria și a încercat să federalizeze imperiul în 6 state: Austria, Cehia, Ungaria, Iugoslavia, Polonia și Ucraina. Dar totuși nu s-a atins de Ungaria, deoarece își dădea seama că maghiarii vor face foarte urât. (Apropo, toată ideea din spatele planului lui Popovici era să se limiteze influența Ungariei.)

În partea austriacă a Imperiului minoritățile erau tratate mai bine decât în partea austriacă din câte știu eu. În Bucovina o familie nobiliară cu origini românești chiar a ajuns în funcții de conducere.

În partea austriacă da, într-adevăr. Erau cehi, slovaci, sloveni, croați și români în Parlament, iar școala în alte limbi în afară de germană era permisă (erau chiar și școli în ebraică și greacă).
Mussolini - care a stat câțiva ani în exil în Austro-Ungaria - nota în "Il Trentino veduto da un socialista" (1911) că italienii din Austria nu-și doreau unirea cu Italia, dând vina pe clericii romano-catolici pentru asta (să nu uităm că în perioada asta Mussolini îl admira pe Hus).