Ce parere aveti despre antinatalism?
https://en.wikipedia.org/wiki/Antinatalism

Incercati sa nu dati raspunsuri foarte seci.
Cu argumente.

Este o masura urata sa impui cuiva un anumit numar de copii, sau numai unul. Poate unii isi doresc si pot sa intretina 2-3, dar fiindca altii inaintea lor s-au inmultit ca iepurii trebuie sa plateasca ei consecintele.
Insa o masura necesara avand in vedere ca resursele si teritoriile sunt limitate. Nu poti rade toate padurile si ocupa toate terenurile, iar la un moment dat cu ce mai hranesti atata populatie? Mai ales in ziua de azi cant toti vor sa fie sefi, manageri, sales nu stiu ce si asigurari de cai verzi pe pereti, nimeni nu mai produce nimic.
Din cate stiu doar China si India au aceasta problema, sper sa nu o avem si noi din cauza tiganilor.

Asta dintr-o privința, da.
Multi antinatalisti au căutat metode pentru rezolvarea problemei.

Doar ca, ma refer mai mult ca sens filozofic.
Antinatalistii considera ca e mai bine ca un copil sa nu se fi născut pentru a nu-l blestema in sensul asta intr-o lume de suferinta.Iar actul de a nu aduce pe lume un copil este considerat un act moral, sau avortul.
Ce părere ai despre conceptul asta?

Consideri ca lumea e numai suferință?

Si eu sunt pro-razboaie.
Nu înțeleg de ce lumea e mereu împotriva in contextul in care s-au desfășurat de la începutul existentei noastre.

Nu, nu-mi place cum sună conceptul ăla, pentru mine nu are nici prea multă logică. Dacă puneam în practică aia de prima dată, acum cel care a inventat conceptul nu s-ar fi născut.
Nu am o problemă cu natalitatea, am doar o problemă cu sporul natural pozitiv. Pozitiv 'mare', mai exact.
Oricum ar fi, una din cele mai mare "meniri" ale omului a fost de la început, înmulțirea. Nu cred că e ok să vrei ca natalitatea să înceteze complet.

Nu, lumea nu e numai suferință, e și bucurii și lucruri bune. Ce-i drept, sunt cam puține și durează mai puțin decât lucrurile aiurea, dar e destul să te facă să vrei să continui să trăiești sau să speri. Oricum, nu există viață aiurea sau viață bună, există doar alegeri bune și alegeri proaste.

Nu sunt pro războaie, dar nu mă sperie atât de mul pe cât ar trebui.
Și pedofilia a existat de la începutul existenței noastre, dar totuși e ok să fim împotriva ei.
Am evoluat prea mult încât să ne rezolvăm neînțelegerile prin violență, un război acum nu ar fi un dezastru pe cât ar fi o prostie.

În privinţa acestui subiect sunt în asentiment cu Julio Cabrera, David Benatar, Karim Akerma, Gerald Harrison, Julia Tanner, Gunter Bleibohm, Miguel Steiner şi alţii asemenea lor.
http://en.wikipedia.org/wiki/Antinatalism

Ţin minte, am avut o conversaţie mai lungă cu Alphawolf pe această temă. Uite că am găsit-o:
http://www.tpu.ro/......r-este-un/

Suprapopularea ar fi motivul 'izbucnirii' acesti fenomen,, e cam nasol sa impui cuiva cati plozi sa faca, dar tinand cont ca ne umplem si depasim 8 miliarde in curand, doar in India si China au jumatate din populatia planetei,, acolo masurile sunt ok, dar sunt impotriva alora care vor sa elimine pe capete vieti pentru ca ei se autoproclama 'judecatori' prin diverse metode, as fi de acord cu asta daca dispar primii cei care au adus initiativa ( stiu ca n-o vor face, asa ca le doresc sa lase ciocul mic pentru ca nu sunt stapani, poate doar in mintea lor tampita)!

Suprapopularea ce e drept trebuie combătută și prin asta nu mă refer prin crime aduse umanității cum ar fi războaie, otrăvuri și altele ci prin controlul nașterilor. De exemplu la noi sunt atâția țigani cu peste 10 copii, de ce nu s-ar limita la 1 sau 2 mai ales că nu au bani să le ofere un mediu adecvat. Soluția din China mi se pare cea mai bună. Sau cum s-a spus mai sus adăugarea unei taxe speciale.

Însă problema nu poate fi dezbătută la fel pentru toți căci populațiile unor state sunt în scădere spre deosebire de altele. Globalizarea ar fi o soluție bună dar când vedem că nu ne bucurăm toți de aceleași beneficii rămâne un fapt îndepărtat.

Suntem prea multi pentru ca in ziua de azi din 10 nasteri 9 copii supravetuiesc acum cateva secole doar 2, 3 maxim supravetuiau, nu sunt anti nimic fiecare alege ce face cu viata lui dar desigur cand faci copii ar fi bine si sa fi constient ca au nevie de hrana, un acoperis etc

consider ca metoda un copil per familie e o idee buna

De ce "eronat" la al doilea?

"Oricum, nu există viață aiurea sau viață bună, există doar alegeri bune și alegeri proaste"
Alegerile nu stau la noi, noi doar le atingem. Alegerile aparțin circumstanțelor.

Bravo
Chiar că e eronat. O să fiu mai atent

Ma bucur ca toti ati dat raspunsuri argumentate.

Dar din nou:
La sensul filosofic ma refeream mai mult.
Antinatalismul seamana intr-un fel(parere personala) cu nihilismul.
Antinatalistii. Oamenii care nu si-au dorit sa se fi nascut si nu doresc sa aduca pe lume o alta fiinta, pentru ca o propulseaza intr-o lume haotica, a suferintei si fara sens.

Oamenii ăia din punctul meu de vedere sunt niște idioți bătuți de soartă. Lumea e așa doar pentru suferinzi de depresie. Suferința e necesară împlinirii, fericirii pe care le poți găsi în foarte multe lucruri dacă nu ești încăpățânat. Am văzut și un filmuleț cu triburi din Africa în care oamenii dansau, se simțeau bine chiar dacă aveau atâtea lipsuri de asta și ceea ce am zis. O lume guvernată de legi și principii armonizate într-un mod fascinant nu mi se pare una haotică.

Uite și o soluție și pentru această problemă dar și pentru oamenii suferinzi de orice fel: eutanasia. Sunt atâția care au încercări eșuate de a se sinucide și sunt salvați de atâtea ori, dar dacă asta e alegerea lor măcar să o dea la sigur, mai scapă planeta de ei că oricum are prea mulți pe umerii ei. Desigur și aceasta cam de la 25 de ani aș aproba-o ca să fii sigur că din gândirea omului ăla nu prea mai poți face mare lucru, că are discernământ total și poate să își gestioneze deciziile asupra vieții lui. Dacă nu poate la vârsta aia oricum planeta îl susține degeaba.

Eu am o parere 60% buna despre antinatalisti si intr-un fel ma regasesc in pozitia asta filosofica deoarece mereu doream sa nu ma fi nascut.Si nu pentru ca lumea e doar suferinta, ci pentru ca mi se pare fara sens.Sau daca era sa exist,era mult mai bine sa fi fost o planta.

Dar,chiar daca m-am nascut in lumea asta pe care eu o consider cu toate puterile ca e absolut LIPSITA DE SENS,sa nu uit de momentele frumoase din viata, care nu sunt multe pentru mine, pentru ca m-am nascut pesimist si alta gandire nu pot sa am.
Natura, de exemplu. Unul dintre motivele pentru care traiesc, este natura.Cine nu se simte un dumnezeu atunci cand stai sus pe munte, sau intr-o padure primavara? Sau langa o cascada? Natura este una dintre singurele dovezi pe care mi le-a dat viata pentru a ma convinge ca merita sa traiesc in ea, daca tot m-am nascut, asa lipsita de sens cum e.

Iar problema suferintei.La fel cum sprijin si promovez sinuciderea, eu gasesc o mare voluptate in suferinta si depresie chiar daca starea emotionala e cea mai rea din lume.Dar cum ai spus si tu, e necesara.Pentru a te forma, dar nu in sensul de a te simti fericit.Pentru ca nu exista fericire absoluta.Nu pentru omul modern trecut de varsta copilariei implinite. Exista doar franturi, doar fragmente minuscule din ce inseamna fericirea. Fericirea absoluta, exista in crestinism, in rai.Iar raiul nu stim daca exista.

Si nu e incapatanare.E vorba de ce gandire ai reusit sa iti formezi pe parcurs si cum te-ai nascut.
Principiile sunt foarte diferite.De la cer la pamant.
Cand e vorba de pozitie filosofica, eu sunt de parere ca nu e nimeni de acuzat.Toata lumea incearca sa isi gaseasca un sens in aceasta lume sau sa descopere despre ce e lumea.Care e realitatea.
Eu respect de la antinatalisti si nihilisti existentiali, pana la stoicii din antichitate si chiar si crestinism(desi nu ar merita, din cauza istoriei lui).



Mersi de raspuns.

Eu sincer nu sunt în căutarea niciunui sens căci m-aș pierde pe drum, eu îl pot găsi direct. Desigur asta ține de propria-mi mentalitate și încerc să las aceste așa zise probleme inutile la o parte și să mă bucur de ceea ce am. Acea gândire de care zici tu de cum ți-ai format-o e încăpățânare și rămân la părerea mea. Oricine are motive să se mai bucure de viață dacă este sănătos și trăiește într-un mediu comod. Numai să nu vrea să se bucure ceea ce am zis ce reprezintă. Fiecare trăiește pe diferite principii însă în multe cazuri dacă te plângi că totul e haotic și nu are sens și e degeaba de ce să nu te spânzuri? Adică zi un motiv. Ai găsit unul? Dacă da înseamnă că ai găsit un fragment din acel scop. Eu de filosofie m-am tot îndepărtat căci filosofia e un drum pierdut din punctul meu de vedere iar eu mă pierdeam des în el. Cred că m-am maturizat într-un anume fel și merg cel mai mult pe potecile iluminate chiar dacă așa sunt doar aparent iar felinarele sunt stinse, lumina lunii mi s-a părut mereu extrem de frumoasă.
Ce e evident e că așa cum ziceai tu nu poți vorbi în această lume de fericire absolută și sunt prea limitat să îmi imaginez o lume în care aceasta constituie o posibilitate însă acest gen de fericire mi se pare atractivă la fel cum imperfecțiunea mi se pare atractivă, uneori poate prea perfectă.

Problema e de natura si POLITICA.
Explozia demografica, nedublata pe harta de corespondenta hranei in aceeasi masura a facut sa apara aceasta pseudo-stiinta ( as zice eu).
Ce se intampla: populatiile sarace procreeaza in nestire, populatiilor bogate aproape ca sa li s-a marit indicele mortalitatii fata de cel al natalitatii!
S-au impus reguli!
De aici a aparut MIGRATIA GENERALIZATA!
Caci unde e tehnologie, nu mai e forta de munca, unde e multa populatie, se poate muri de foame, boli.
Nu cred ca se poate lupta prin antinatalism contra inmultirii pe planeta! E ca si cand astupi gaura pe unde iese valoare si dai drumul la mizerie care sa completeze valoarea!
Avand in vedere asa numite 'Drepturile omului',, consider ca vreau sa intelegeti ce e de inteles! Lasati NATURA fara LEGI ORGANICE!
Stie mai bine!
Cred ca am zis tot!
Restul va fi un haos in crestere, va deveni incontrolabil, pana la un razboi nimicitor care va face reglarea NATURALA, asa cum e normal.