Ce părere aveți despre dialectica hegeliană? Poate fi istoria văzută ca o serie de teze, antiteze și sinteze? Sau, cum zicea Hegel, abstract, negativ și concret? Dacă da, cum poate concretul să (re)devină abstract? Sau nu vorbim de un proces ciclic?
Ordonare:
Cronologică
E bună mai ales in caz de constipație intelectuală și ceea ce va constitui neobişnuitul excursului nostru va fi nu atît problematica în sine ci, mai degrabă, unghiul din care va fi privită problema
Răspunde
Ce părere aveți despre dialectica hegeliană?
Ei găsesc adevărul suprem mai întâi în religie și apoi în știință, adică rezultatul întregului.
În prefaţă autorul explică ceea ce i se pare a fi nevoia filozofiei din punctul ei de vedere actual; de asemenea, despre aroganța și nonsensul formulelor filosofice, care în prezent slăbește filosofia, și despre ceea ce este important în filozofie și studiul ei.
Al doilea volum va conține sistemul logicii ca filozofie speculativă și cele două ramuri rămase ale filosofiei, științele naturii și ale minții."
Eu consider ca adevarul poate/ar putea fi aflat prin metoda stiintifica, religia nu are ce cauta in aflarea adevarului, credinta e cum spune iisus, ferice de cei care NU au vazut dar au crezut, nu e o stiinta
Lăsând la o parte că nu ai răspuns la întrebarea legată de modul în care concretul/sinteza/Zeitgeist-ul poate redeveni abstract/teză, cum ne poate ajuta știința să descoperim adevăruri filosofice? Știința se ocupă cu studierea mediului înconjurător, ea nu poate spune ce e bine sau rău, ce e moral sau nu.
Realismul epistemologic
Realism epistemologic. În teoria cunoașterii, realismul pornește de la premizele realismului ontologic. Lucrurile și faptele existente sunt pentru realismul epistemologic cognosibile. Există o gamă largă de opinii privitoare la gradul sau măsura în care poate fi cunoscută lumea reală.
http://bazelefilozofiei.blogspot.com/2015/09/realismul.html
El adauga si sinteza insa vorbeste amestecat.
Istoria incepe cu Heraclit si Parmenide. Parmenide vede unitatea iar Heraclit multiplicitatea.
Dupa aceea apare Platón care spune ca adevarul se afla in lumea ideilor. Vede corpul ca o inchisoarea (lumea lui Heraclit).
Apare naturalistul Aristotel si ii impaca pe Parmenide si Heraclit.
Spune ca subiectul este compus din substanta si accidente. Plotin iar vorbeste de unul si multiplul. Aristotel stabileste CATEGORIILE, predicatele, principiile, fundamentele, legile naturalismului (se departeaza de Parmeneide care a stapilit PRINCIPIILE LOGICII). Aici deja se origineaza lupte si pozitionari. Trebuie distins intre principiile LOGICII si cele ale Naturalismului, pentru ca astia astazi le-au legat. De aceea ii vezi ca isi dau cap in cap.
Doar cand vorbim de subiect putem sa vorbim de logica. El este un centru care da unitate. Doar pe calea asta se poate stabili princii universale.
Insa daca vorbim din planul obiectelor, nu putem stabili un adevar. Totul este lichid, miscator, etc. Aceasta curba a aparut cu Copernic si revolutia stiintifica. Insa doar universul credintei uneste sufletul cu spiritul pentru ca asta nu tine doar de cunoastere ci de experienta si credinta.
Si aici apare problema: Unii stabilesc adevarul in lumea lógica, altii in lumea ontológica. Altii spun ca totul este logic, altii ca totul ontologi. Deci iti apar o mie de versiuni de aceea oamenii nu mai cred ca exista adevarul fiindca totul este relativ. Se bat si pe nume si spun ca de fapt numele de substanta este in cealalta parte (vezi rationalisti versus empiristi). Insa cand ii citesti ii vezi ca de fapt plaseaza ontología dupa cum vor. Daca nu aveau ei intelectul iti spun eu ca erau bezna. Spun ca experienta este tot, insa toti acesti termeni sunt viciati. Lumea materiala (asa cum o numim, ca altii spun ca nu percepem materia ci anumite reprezentari, simboluri si energii care inseamna o traducere) trebuie sa se adapteze la intelect daca vrea sa functioneze. Altfel se strica. Asa o vrut Dumnezeu sa plaseze sufletul peste materie.
Finalitatea doctorului este sanatatea, cea a constructiei, casa. Asa avem si noi un telos spre virtute. Astfel sa ne ingrijim sanatatea/natura se considera o valoare. Sa avem stapanire de sine un bine. Si tot asa.
Species Intelligibilis'. From Perception to Knowledge, Vol. 1 : Classical Roots and Medieval Discussions
Leen Spruit
Iti mai dau un raspuns pentru care nu sunt de acord cu dialéctica hegeliana sau cu Nietzsche cand vorbeste de INTRE bine si rau.
Dialéctica lui Parmenide spune ca: ceea ce ii, ii.
Si ceea ce NU II, NU II.
Ceea ce II, ESTE, etc., nu se schimba ca daca se schimba ajunge/se converteste in altul. Si daca ceea ce "II" ajunge altul nu mai II. Daca o propozitie adevarata o negi ajunge alta, NU MAI II. Lucrurile au o substanta, un nume, o delimitare, frontiera, finitudine, etc. Daca tu o negi nu mai II ci putem spune ca ai ales alta substanta.
Insa Dumnezeu spune ca nu putem avea doi stapani. Nu putem sa fim si cu unul si cu altul, ca ne punem in opozitie cu celalalt(incompatibilism). Ba chiar vorbeste de anumiti oameni caldicei plini de indoieli.
Noi divizam spatiul in sacru si profan. Vedem o disjunctie, o separare, nu un sincretism, panteism sau pluralism asa cum incerca ei sa uneasca binele si raul. Insa trebuie distins intre RAUL FIZIC si RAUL MORAL. Satán a creat raul moral dinainte ca noi sa cream raul fizic.
In Matei 6:33 spune sa cautam DREPTATEA si ADEVARUL. Deci trebuie sa ne responzabilizam si sa punem in miscare aceste tipuri de preocupari (prioritati spirituale). O arhitectonica nu apare asa din inertie sau din nimereala. Ci trebuie fundate ca sa functioneze. Ca sa functioneze un limbaj trebuie sa folosim metoda eristica-heuristica(daramat si construit ca sa ramana cee ce II si sa purificam ceea ce NU II. Asa ca statuia lui Plotin) pentru a elimina eroarea, viciul, etc., si a crea adevarul, dreptate, binele. Dumnezeu a aruncat semintele insa de clasificarea copacului noi suntem responsabili. Spune ca ce face omul aceea secera.
https://dilemaveche.ro/......04358.html
Jung vorbeste de tipuri psihologici. Platon iar vorbeste de tipologie cand separa sufletul de corp. Vedem ca Galen si Hipócrates iar vorbesc de anumite trasaturi/tendinte/propensiuni/temperamente/inclinatii iar acestea alcatuiesc caractere, personalitati, chipuri, tipuri si designuri.
Iar la Platon vedem ca clasifica omul in doua sisteme (suflet-corp). Separa/Diferentiaza subiectul de pathos. Deci vedem o clasificare intre omul spiritual si cel carnal. Spun ca selful/sufletul trebuie sa domine peste celalalt sistem/tipuri/archetipuri. Vad un argument care omoara subiectul(sufletul) si il fac sa se piarda. Ei nu vedeau omul ca o diversitate, multiplicitate, personalitati multiple si etc., ci vedeau sisteme care le clasificau. Categoriile, principiile, fundamentele, legile, nominalismul, universalismul incep sa stabileasca ceea ce ESTE de ceea ce NU ESTE. Ei nu vedeau capaci ci paduri, dar in acelasi timp diferentiau padurea de alte ecosisteme. Asta inseamna copacul lui Porfir care clasifica ceea ce NU II de ceea ce II. O identitate nu o devenire.
Oamenii acestia vad anumite trasaturi/sisteme/designuri/imagine/modele si spun ca unul trebuie sa domine. Vad o lupta intre sisteme si spun sa dezvoltam anumit chip/imagine. Toti ne luptam sa avem o imagine si un corp exterior frumos. Asa trebuie sa ne ingrijim si sufletul (partea interioara) sa fie frumos. Domnul se uită la inimă 1 Regi 16:7.
Persoana, personalitatea vine de la masca. Aceasta masca, costumatie, armura o putem construi noi ca Iron Man.
Inainte exista invatatura tipurilor. Se verbea de tipul hylic, psiquic si pneumatic. Stoicii aveau invatatura proclivitei care erau niste niste voci care ne ajuta sa diferentiem/orientam spiritul de celelalte (secundum naturam vivere, insa nu cea a somnului a proclivitelor, tendintelor, patosurilor).
Toate aceste invataturi psihologia le-a retras pentru ca vor sa clasifice omul cum vor. Acuma vorbesc peiorativ despre aceste invataturi si nici nu se gasesc pe piata. Cand apar vorbesc de conceptul se rasa si de Hitler(sperie omul), nu vor sa stim cum este ordinea adevarata ci vor sa o faca cum vor. Toate acestea au legatura si se degradeaza cu personalismul si humorismul lui Galen si Hipocrates.
Revisión histórica del concepto de "raza" en Max Hering Torres y Peter Wade
Vezi teoria BIOTIPURILOR.
https://bibliotecavirtual.unl.edu.ar/......8_A006.pdf
EL BIOTIPO EN EL ACIERTO DE LA
PERSONALIDAD
Emergencia. Concepto y método
EMERGENCY. CONCEPT AND METHOD
Dr. Manuel Vivanco
Systems theory in anthropology
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
