Iar trecutul e prezent anterior.
Există momente în care axa asta a timpului se condensează și își pierde relevanța. Poate asta e ce numeau ei nirvana.
Are dreptate intr-un fel. Viitorul este viitor doar cand te gandesti la el. Atunci cand ajungi unde iti doresti il numesti prezent. Ai putea spune ca viitorul este prezentul care urmeaza
Exact asta este viitorul. E ceva care se transforma constant in prezent, iar prezentul, la randul lui, se transforma constant in trecut.
Insusi termenul "ulterior" are intelesul de viitor. A facut si ea un joc de cuvinte, dupa parerea mea fara rost; sa se afle in treaba. Dar, fiindca vorbim de limba romana, incearca sa nu mai pui doi "i" acolo unde nu e cazul (il vom numi).
Sau ar putea sa ajunga unde nu-si doreste. Asta e problema cu viitorul: nu poate fi cunoscut cu certitudine dinainte.
Viitorul este doar IMAGINAȚIE, creată de mintea noatră.
Trecutul este doar MEMORIE, de asemenea, de care mintea noastră se ocupă.
Cel putin e de apreciat ca discuta idei si nu discuta oameni.
De obicei profele de română sunt la fel de plate ca stratul de fond de ten pe care-l au. Asta e o idee destul de profundă (pentru o profă de română). Şi citesc că ţi-a şi explicat, ori ai dedus tu însemnătatea.
E adevărat, oarecum, mi-ar plăcea să ne spui şi contextul în care v-a spus lucrul ăsta.
La o aprofundare amănunţită a ideii ei, sau ca o continuitate, vei descoperi că nici prezentul nu există (atât timp cât realizezi că termenii de "viitor" şi "prezent" sunt improprii).
Profa ne-a explicat si discutia a pornit de la faptul ca exista o forma de cunoastere a viitorului neortodoxa, dar daca vom cunoaste viitorul, spune ea, ca e posibil ca noi sa-l schimbam. Tin sa precizez ca este o femeie eleganta, educata si cu bun gust. (nu foloseste fond de ten -asta ca o paranteza la comparatia facuta de tine ), dar am intalnit genul acela de profesoare de romana, in schimb pe aceasta chiar o vad dedicata si imi place s-o vad ca iubeste ceea ce face.