Marxismul cultural nu exista pentru toata lumea. Nu este un concept universal, pe care il folosesc toti, ca atatea altele. De fapt este un shibolet al unei orientari restranse.
Https://www.youtube.com/watch?v=G8pPbrbJJQs
http://www.culturavietii.ro/......e-america/
Nu am o părere tocmai bună. Drepturile cetățenilor există, sunt egale, trăim în democrație, nu mai avem nevoie de propagandă marxistă. Cred că se văd efectele lui foarte mult astăzi unde minoritățile de orice fel tind să fie avantajate, în unele situații în care nu ar fi necesar, se observă că trendurile promovează aceste minorități. Dar unde mai vezi să fie promovată familia? Societatea astfel e ușor de dezbinat. Cum scrie și în articolul dat de mine apar persoanele hipersensibile, apar persoane cu paranoia care se simt opresate în orice moment, apar persoanele care vor mai mult decât li se cuvine și apar persoane care ignoră ceea ce e just, corect. Astfel de oameni pot deveni la rândul lor opresivi și am văzut asta în mediul social destul de mult. Asta e opinia mea personală din ce observ în societate. Lupta asta e mult prea aprigă și promovată pentru o societate democratică.
Singura ideologie care are succes in SUA este liberalismul, si anume liberalismul de dreapta. Vezi lucrarea clasica a lui Louis Hartz The Liberal Tradition in America (1955).
Asa ca toate dezbaterile ideologice intre politicienii de succes din SUA se poarta pe nuante ale dreptei liberale. Democratii (liberals) ocupa flancul stang al dreptei liberale iar republicanii (classical liberals) ocupa flancul drept al dreptei liberale. Marxismul nu a avut niciodata succes in SUA si nu poate sa aiba nici acum.
In SUA sa zici despre cineva ca e marxist e ca si cum ai zice ca e ciumat.
Cat despre emanciparea liberal-democratica intr-un regim capitalist cu un pic mai multa protectie sociala, aia nu se numeste marxism. Amenintarea marxismului cultural in SUA e o gogorita (Bau Bau ar bantui America).
Trump e classical liberal. Ceea ce se numeste convervatorism in SUA este liberalism clasic.
illiberal=unamerican.
Ideea e: dam libertati burgheze tuturor cetatenilor sau le dam numai unora? Optiunea "numai unora" nu este occidentala.
Liberalism = drepturile omului + capitalism + democratie liberala (libertatea cuvantului, libertatea presei, libertatea religiei, stat laic, egalitate in fata legii, stat de drept, alegeri libere, toleranta fata de minoritati si cooperare internationala).
Păi crezi că ei se consideră marxiști? Eu spun cam în ce direcție văd eu că se plasează societatea și direcția aia poate fi asociată cu așa ceva. Văd ce se promovează prin media și pe rețelele sociale, iar asta se poate asemăna cu așa ceva. Într-o societate democratică protecția trebuie să fie acordată democratic, zic eu. Iar acel "puțin" eu în unele situații l-aș transforma în "mai mult decât necesar". Vezi situațiile din Germania după integrarea, protejarea și ajutorarea refugiaților un fapt ce nu a adus nimic benefic acolo, ci numai aspecte negative. Și nu e unicul exemplu, nici pe departe. Trăiești în democrație => ai drepturi. De ce își mai cer anumite categorii de persoane deci drepturile? Sau poate nu sunt mulțumite cu acordarea democratică a drepturilor? Nu vorbesc doar din ce se spune, vorbesc din ce observ eu și eu cred că se poate observa ușor, limpede că minoritatea e cea care se promovează mult mai mult.
Libertatea nu este un cadou picat din cer, ci o treaba care necesita munca permanenta.
Libertatea a necesitat muncă. Acum avem libertate oferită prin lege. Nu cred că e nevoie de un efort extraordinar ca să respecți legea.
Liberalii care au fondat SUA credeau ca libertatile nu sunt pentru negri, ca dreptul de vot nu e pentru femei, ca sclavia este ok, etc.
Asta a fost atunci. Liberalismul nu fost construit de la începuturile sale pe principii pur democratice. Însă acum e cu totul altceva. Acum sunt legi(că nu toate legile provin de la liberalii care au fondat SUA) care condamnă discriminarea. Eu nu o văd ca pe o problemă atât de mare în Europa și SUA. În alte state încă mai reprezintă o problemă însă marile mișcări pentru drepturi culmea e că nu au loc acolo, unde chiar e nevoie, că probabil nu li se permit. Astea au loc tot prin Europa și SUA și au loc în principiu PENTRU Europa și SUA, ceea ce cum ziceam nu văd necesar în condițiile actuale. Nu mi se pare că se mai pune atât de mult în aceste zone problema discriminării iar dacă se pune oricând există obligația ca aceasta să fie apărată de organele statului. Nu e cum statul nu ar acorda drepturi și e nevoie de mici "revoluționari", proteste, mitinguri sau propagandă.
Că tot vorbeam de protecție. Eu nici feminismul nu îl văd necesar în Europa și SUA și continui să nu înțeleg, cum în condițiile în care piața de muncă e deschisă oricui iar condițiile de învățământ sunt aceleași pentru toți, se tot fac numeroase programe strict și exclusiv pentru femei pentru a le facilita progresul în această piață a muncii?
Din punctul meu de vedere toate bâţâielile şi fermentaţia asta puturoasă din politica est-europeană nu sunt nici despre corupţie, nici despre homosexualitate, avort sau radicalizarea doctrinelor, nici despre creştinism, economie sau sentimente anti-europene. Eu cred că sunt despre restaurarea Blocului Estic, despre spaţiul ex-sovietic şi despre dragostea subconştientă a omului pentru totalitarism. Totalitarismul este facil, uşor de înţeles şi abordabil. Oamenii se adaptează al el foarte uşor pentru că totalitarismul are un mare avantaj. Nu necesită înţelegere, responsabilitate civică sau implicare socială. Totalitarismul nu solicită eforturi intelectuale din partea celor asupriti şi vine la pachet cu certitudini, cu tuşe groase şi bule papale date de undeva de sus, la care toată lumea trebuie să se conformeze fără excepţie. Nu te obligă să gândeşti şi să-ţi pese. Democraţiile presupun eforturi constante din partea noastră, au nevoie de mentenanţă, se strică foarte uşor şi sunt fragile tocmai datorită principiului de la care pornesc: oameni pentru oameni şi putere distribuită egal.
Dictaturile nu au oameni, au un "aparat politic şi de conducere" în care puterea e concentrată în mâinile unui grup retrâns. Acestea nu ies niciodată din parametrii de funcţionare şi toată lumea ştie, din tată-n fiu, care sunt regulile şi ce trebuie făcut pentru a te conforma. În democraţie legile şi orânduirea sunt într-un permanent flux, regulie se modifică pentru că sunt supuse mereu scrutinului şi opiniei publice. E enervant, te solicită emoţional şi intelectual. Majoritatea oamenilor urăsc efortul intelectual şi, poate mai important, urăsc varietatea şi diferenţele pe care nu le pot înţelege. În totalitarism nimeni nu este diferit şi ideologia vine de sus, nu trebuie să ţi-o faci singur. Destinul tău a fost prestabilit la naştere. Vei face şcoală, vei munci în fabrică sau pe câmp, vei primi casa şi, dacă eşti cuminte, vei primi o maşină.
Democraţia te aruncă în viaţă cu capul înainte şi te obligă să preiei controlul asupra propriului destin. Este înfricoşător şi greu. Nu are cine să ia decizii pentru tine. Toţi oamenii sunt înspăimântător de diferiţi, nimeni nu se adaptează la nevoile şi prejudecăţile tale, ba te mai obligă să respecţi şi nevoile lor. De aceea oamenii trag mereu la dictatură ca musca la rahat. Pentru că e obositor să gândeşti de capul tău, e greu să te implici şi cu atât mai greu să-i înţelegi pe alţii sau nevoile lor. E foarte greu să-ţi asumi răspunderea pentru viaţa sau faptele tale. Trebuie să vină cineva care să expulzeze tot ce ne sperie, să ne exorcizeze de greu, nou sau diferit. Trebuie să ni se spună cum să gândim şi să ni se dea soluţiile tuturor problemelor. Trebuie să vină cineva să ne ierte de ură şi de toate păcatele. Să ne mângâie pe creştet că am fost cuminţi şi merităm o ciocolată pentru că ne-am lăsat pradă celor mai josnice trăiri.
Oamenii urăsc mocnit oamenii excepţionali. Ne trebuie ierarhii bine stabilite şi garanţia fermă că nimeni nu poate sări de la locul lui. Vrem un stăpân milostiv care să ne scutească de tot. Poate fi Putin, Erdogan, Orban, Hussein, al Saud, Mao, Bush, Trump, Ceauşescu sau oricine altcineva. Poate fi Dumnezeu. Important e să ştim şi noi ce avem de făcut, ca să ne culcăm la loc liniştiţi. Aşa că toată zbaterile astea sunt despre natura umană. Democraţia nu ştie să se apere de natura umană, iar dictatura profită de ea. Cam atât.
Dan Pavel
AvalohAlyn întreabă: