Ce parere aveti?
In 1997, Max Tegmark, fizician la Universitatea din Pennsylvania, s-a folosit de teoria universurilor paralele pentru a sugera ca moartea poate fi ceva care se intampla intotdeauna numai altora.
Tegmark a propus urmatorul experiment mental. Sa ne imaginam, spune el, ca o mitraliera este atasata unui instrument care masoara spinul z al unei particule subatomice. Toate particulele subatomice au asa ceva, si spinul acesta poate fi in sus sau in jos;. Directia spinului este insa cu totul aleatorie si, ca atare, nu poate fi prezisa pentru nicio particula. Daca instrumentul detecteaza o particula cu spinul in jos, el da instructiuni mitralierei sa incarce un singur glont in butoias. Daca spinul particulei este in sus, butoiasul ramane gol, si arma face doar un clic audibil.
Pentru a testa mitraliera, autoarea experimentului se asaza in fata armei si il roaga pe asistentul ei sa apese pe tragaci. Asistentul urmeaza nervos instructiunile si apasa pe tragaci. Instrumentul detecteaza ca spinul particulei este in sus si deci nu incarca un glont in butoias. Arma face un clic si autoarea experimentului ramane in viata.
Autoarea propune apoi ca experimentul sa fie repetat de inca noua ori. Se asaza in fata armei si de fiecare data butoiasul ramane gol. Dupa a zecea incercare, ii spune asistentului ca e timpul sa incheie testul si sa plece acasa. Se simte multumita ca si-a demonstrat siesi ca teoria universurilor paralele e adevarata si il invita pe asistentul usurat la o mica sarbatorire a evenimentului, intr-un bar.
Acum haideti sa ne intoarcem la inceputul experimentului si sa-l traim din punctul de vedere al asistentului. El urmeaza instructiunile date de sefa. Apasa de trei ori pe tragaci si de fiecare data arma scoate un clic. Dar a patra oara particula subatomica are spinul in jos, un glonte intra pe teava si arma detoneaza. Glontul tasneste si se napusteste direct in craniul sefei, ucigand-o imediat. Cuprins de o panica oarba, asistentul telefoneaza la politie si este arestat pentru crima.
Ce s-a intamplat aici? Sefa este moarta sau vie, s-au dus cei doi sa bea ceva sau asistentul a fost acuzat de omucidere? Raspunsul este ca autoarea experimentului este si moarta, si vie — in universuri diferite. In universul ei ea nu a murit, dar in universul asistentului ei; -da. Crucial aici este faptul ca singura realitate pe care o poate percepe femeia este cea in care ea supravietuieste.
Tegmark insusi recunoaste ca, pentru majoritatea oamenilor, moartea nu survine in urma unor evenimente cuantice aleatorii, ci a unor accidente, boli sau a unei sumedenii de alte cauze. Dar e posibil ca Tegmark sa nu realizeze ca insusi creierul uman functioneaza la nivel cuantic. Toti luam decizii bazate pe interactiuni cuantice.
In propria lume, nimeni nu moare niciodata
Sa ne imaginam ca una dintre deciziile acelea pe care le luam intr-o fractiune de secunda este influentata de asa ceva. De exemplu, sunteti in masina si va apropiati de o intersectie semaforizata. Observati ca semaforul este galben. Luati imediat decizia daca sa accelerati si sa traversati intersectia sau sa franati si sa opriti. Rezultatul acestei decizii este transferat prin sinapsa de catre neurotransmitatori. Acestia comanda piciorului dumneavoastra sa apese pe acceleratie sau pe frana. In aceeasi clipa se produce un eveniment la nivel cuantic. Ca urmare, dumneavoastra apasati pe acceleratie, patrunderi in intersectie si sunteti lovit de un tir. Muriti pe loc.
Dar moartea dumneavoastra este numai unul din rezultatele posibile. Intr-o alta rezolvare a situatiei, decideti, poate, sa opriti. Avem, asadar, in acest moment, doua realitati alternative: intr-una muriti, in cealalta sunteti viu. Ca si in cazul sefei din experimentul mental al lui Tegmark, dumneavoastra urmati traiectoria propriului univers si ramaneti in viata.
In lumea oricarui observator, muriti. Universul perceput de dumneavoastra se va divide intotdeauna in asa fel incat sa va asigure supravietuirea. Poate ca in universul meu veti muri, dar in al dumneavoastra veti merge mai departe, la nesfarsit. Dar exista vreo dovada obiectiva ca asa stau lucrurile? Din pacate, deoarece experienta constienta este cel mai subiectiv fenomen din univers, este imposibil sa obtinem altceva decat exemple profund subiective si care, asadar, nu pot dovedi nimic.

Daca exista minim 2 universe paralele si ele sunt diferite ma gandesc ca aceste universe paralele trebuie sa fi fost diferite inca de la inceput nu doar in momentul experimentului.Asadar cum se poate ca 2 universe paralele sa fie diferite si totusi sa se ajunga ca in ambele universe sa se ajunga la acest experiment si mai mult ca aceleasi persoana cu aceleasi nume sa faca acest experiment in acelasi timp totusi in 2 universe total diferite. Daca ajung la o intersectie si decid sa trec pe rosu intr un univers mor in al 2 lea nu, automat in unul din universe nu mai exist si totusi exist in universul 1 unde din nou ajung la o intersectie unde nu mai exista decat un singur univers pentru mine.

Daca numarul universurilor paralele ar fi infinit, atunci ar fi posibil orice.

Bineinteles ipotetic vorbind

Daca esti educat sa faci un lucru il vei face intodeauna asa cum ai fost invatat nu iei o decizie la ce o fi o fi.Nu cred in teoria universurilor paralele desi o parte din teorie sau ca idee poate fi un inceput, un indiciu spre un adevar mai mare si mai complex.

Daca exista universe paralele cu siguranta sunt infinite nu pot fi doar 2 sau 3.Nu cred pentru ca nu pot exista mai multe univeste paralele si in acelasi timp ele sa nu fie diferite, daca sunt identice atunci nu mai sunt paralele. Daca sunt diferite atunci nu se poate ca in 2 sau mai multe universe sa se intample acelasi lucru ar insemna sa fie identice deci lucru incompatibil cu paralelismul.

Interesanta ipoteza, din pacate, numai o ipoteza.
Aproape as putea spune ca dintotdeauna oamenii, realizand ca Universul o sa aiba un final, candva, in viitor, au incercat prin orice metoda fie si pur teoretica sa eludeze acest final.
Teoria universurilor paralele asta face, si cade din punctul meu de vedere fie si pentru ca nu-mi place termenul. De ce trebuie sa fie "universuri paralele"? Cine garanteaza ca fizica este aceeasi in toate aceste universuri?
Trasaturile marcante ale fizicii cuantice sunt incertitudinea si probabilitatea, exista o particula virtuala, o particula reala si nimeni nu are nicio garantie ca cea virtuala, imprumutand energie si restituind-o in timp util nu devine reala.
Revenind la fizica pura, universurile imaginate de Tegmark ar trebui sa fie identice de la creare catre final, o singura lege a fizicii daca e "altfel", daca o "constanta a naturii" (ti-e cunoscut cred termenul) e diferita, totul cade.
Exemplu:
Imagineaza-ti ca viteza de expansiune a unui univers este cu doar un factor mai mare fata de al nostru. In cazul asta, "densitatea critica" e depasita si nu se mai formeaza planete.
Ar fi multe de discutat la postarea ta, dar te-ai gasit si tu sa scrii la 1 dimineata... Uff!

Cine stie, eu unu nu cred in viata de dupa moarte

ps am si blog la profil despre stiinta

Si ce m-ar interesa mai departe daca eu ca entitatea asta din acest univers m-as stinge si as trai in alt univers fiind cu totul alta entitate chiar daca in aceeasi compozitie biologica? Esti cu totul altcineva.

Imi aminteste de experimentul lui Schrodinger cu pisica. Atata timp cat nimeni nu se uita, pisica era intr-o stare "cuantica" si moarta si vie in acelasi timp. Iar cand un observator se uita in cutie starea aia misterioasa disparea: pisica era fie moarta, fie vie; nicidecum si una si alta.
Ideea ca cineva ar putea fi viu intr-un univers si mort intr-un altul mi se pare descurajatoare dpv intelectual. Seamana oarecum cu incarnarea. Apeleaza la cei care cred in ea si rasplateste credinta in masura in care aceasta e sincera.

Universurile paralele ar putea fi aproape identice, doar o singura alegere sa fie diferita, cea de la intersectie, si daca alegerea de la intersectie este diferita atunci fiecare viitor evoluaza total diferit in cele doua universuri, exact ca si cursul unui rau care se bifurca la un moment dat.

Daca ar fi sa credem cum am spus eu mai sus ca numarul universurilor paralele este infinit, atunci matematic este posibil orice. Adica sa existe orice tip de univers paralel.

De exemplu daca universul norstru nu ar fi ceva finit si ar fi infinit, matematic este 100% posibil, nu neaparat sa gasim o alta forma de viata asemanatoare cu noi, ci sa gasim un sistem solar cu planete identice ca ale sistemului nostru solar, cu o a treia planeta de la soare identica cu pamantul, care sa arate exact la fel, cu o rasa umana identica, cu orase identice ca ale noastre etc etc

De ce? pentru ca daca universul ar fi finit atunci am putea spune ca nu avem sanse sa gasim. Dar din moment ce cautarea nu se termina niciodata, si tindem spre infinit, atunci clar la un moment dat vom gasi ce cautam.

Deci si in cazul universurilor paralele daca sunt infinite, orice varianta cautata va fi sigur gasita.

Sper ca am explicat bine.

Trage-ti un glonte in cap si vezi daca e adevarata aceasta prostie aberanta!

Aici doar discutam si prezentam atumite teorii, si prezentam niste argumete in favoare lor. Asta nu inseamna ca suntem sustinatori fanatici ai vreunei teorii.

Avand in vedere exprimarea ta, cred ca locul ta nu este aici.
Poti raspunde la alte intrebari, la care te duce mintea.

Stii vorba aia " Mai bine taci si pari prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu "

Pai la asta se rezuma expunerea ta; sau poate ca modul " anotropodiformizant " al expunerii schimba conotatia ei aberant-infantila?

Daca ai o sticla de apa care are un infinit de litri nu o sa o golesti niciodata oricata apa ai bea, la fel s-ar putea intampla si cu cautarea planetei identica cu a noastra si daca ea ar fi paralela cu a noastra nu ne vom putea intersecta. Teoria asta ca se bifurca universele ar merge doar daca totul a inceput cu unu sau maxim 2 universe altfel existand un infinit ele nu au nevoike sa se bifurce la un momendat pentru ca deja sunt diferit de la inceputul timpurilor. Daca intr-adevar se bifurca la intersectie iar in unu din universe eu mor atunci unele universe dispar cel putin pentru mine asta ar face sa existe ceva nemuritor care sa tine in "viata" toate universele indiferent cine moare sau ce lucru obiect dispare.Acum m-am gandit la un exemplu.Sa zicem ca imi cumpar un bilet loto 6/49 si astept extragerea desi nu o sa ma uit ce numere ies dupa o ora de la extragere incep sa ma gandesc daca am castigat sau nu si cum pot sau ce pot face ca sa fi castigat, sa gandesc pozitiv sa gandesc negativ ca sa imi faca o surpriza placuta, sa mi se intample ceva rau ca apoi castigand la loto sa se intoarca norocul sau sa arat biletul unei persoane pe care o consider mai norocoasa ca mine.Ca la bacalaureat elevul la o zi dupa ce s-au afisat rezultatele nu stie in ce univers este in ala in care a luat sau in care a picat.

Sfideaza orice logica in ce priveste armarea mitralierei dar asta e scuzabil avind in vedere ca foarte putini au avut de a face cu ea.Cind armezi, se agata tubul gol de pe teava si e aruncat afara iar in momentul revenirii inchizatorului acesta antreneaza cartusul din incarcator in camera cartusului, pe teava, in timp ce cuiul percutor ramine in urma pentru a fi antrenat de tragaci si toate astea dintr-o simpla miscare neexistind practic incidente decit in 0, 001% din cazuri.Iti recomand sa faci experimentul cu mitraliera.Nu face aproape niciodata clikk, face buummmm.

Astfel de experimente te pun putin pe ganduri.
Daca universurile se aseaza in asa fel incat sa asigure supravietuirea inseamna, ca este posibil ca si noi sa fi murit de multe ori pana acum fara ca macar sa stim, tocmai datorita acestei diviziuni.

Mai mult decat atat, inseamna ca regula asta nu se aplica numai oamenilor ci tuturor vietuitoarelor, de la viata microbiala pana la organizme complexe de la pradatori pana la prada, absolut totul supravietuieste.

Ieri am vazut pe History Channel un militar din al Doilea Razboi Mondial care zice ca el credea ca glontul inamicului nu era menit pentru el, ci pentru altii. Zicea ca toti camarazii lui credeau la fel, ca moartea nu era menita pentru ei insisi, ci intotdeauna pentru altii. Asa ca nu supraestima putinta de a continua sa traiesti in universuri paralele, ca nu e demonstrat ca ar exista asa ceva, e doar o speculatie a unui geniu care a dat in alcoolism si a murit inecat cu voma.

Referitor la neurotransmitatori, ei sunt de doua sute de ori prea mari pentru a conta efectele cuantice. Asa ca din punctul asta de vedere, omul este o masinarie biologica functionand in mod determinist, in baza fizicii newtoniene. Orice incercare de a explica gandirea si actiunile omului in baza mecanicii cuantice e doar o abureala. Barbara Ehrenreich zicea ca mecanica cuantica a devenit in filosofia po***ra un fel de scuza pentru a renega orice alta stiinta.