Un rau necesar,posibil inveninat,dar totusi,dulce,ca cel mai bun verde de pe Pamant,de care nu te poti desparti.Ce duce la un alt rau necesar, un raspuns mereu incomplet.
Ce duce la un inca un rau necesar, o intrebare ce cauta clarificarea unui raspuns ambiguu si aprofundarea problemei anterioare.
Ce duce la inca un raspuns insuficient, ce duce la inca o intrebare ce cuprinde foarte bine paradigma de "rau necesar".
Vezi tu, e ca la teoria chibritului; nu se termina niciodata.Intrebarea,in sine, ca o sacerdotala sintagma, e fix chestia aia care nu-ti da pace niciodata si nu te lasa sa crapi linistit.Cred ca merita scrisa cu majusucula, ca orice diavol, care imediat ce incepe sa te muste de glezna, cauti sa scapi de el.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nici măcar o tartă?
M-aș scufunda într-o tartă cu fructe...
Răspunde
Nu. 
Savarina e maximul de clemenţă pe care îl poţi obţine.
Dacă nu, ia şi "turta" şi "savarina" ca pe nişte anoste manifestări ale esteticii urâtului.
Mai mult decât atât, "tarta" e un motiv pentru a ieşi din... încurcătură
Mi-ai trântit "Nu"-ul ăla însoțit de zâmbetul ăla parșiv. Pot să mai spun ceva?
Ei, uite d-asta suntem noi nefericiți. Nu ne mulțumim cu tarta noastră.
Când nu vrei să cânţi singur şi nu doar pentru tine nu formulezi o invitaţie cu verbele la persoana I plural (ceea ce înseamnă că participi şi tu la petrecere). De altfel, chiar exerciţiul în sine nu-şi prea are locul fiindcă nu este un răspuns pentru întrebarea mea, dar în fine, i-am acordat o suficientă importanţă răspunzându-ţi (exact la ceea ce ai întrebat).
„Tăticule" (cum ar zice Banciu), nu-ţi priesc răspunsurile mele sau te lasă rece? Îmi pare rău pentru timpul pe care l-ai pierdut citindu-le. Ţi-ai scurtat viaţa cu 5 minute degeaba. Dacă ţi se pare că (eu) nu scriu rezonabil (şi într-o oarecare măsură este adevărat), cel mai corect ar fi să mă ignori. Nu prea am chef de polemici virtuale (de acest gen).
Ar fi ok dacă lucrurile se termină aici. Îţi mulţumesc pentru mult-prea-ironicul şi părintescul „aşa nu se face."
Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Acum că ţi-ai îndeplinit obligaţia morală de a mă pune la curent cu neajunsurile mele, ce-ar fi dacă lucrurile nu s-ar schimba?
P.S.: Îmi cer scuze pentru sarcasmul (care se dovedeşte a fi şi cea mai slabă formă de umor) cinic de care am dat dovandă prin răspunsul meu (ceea ce este înjositor).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
