Pentru ca datorita testelor pe animale medicina a avansat extrem de mult si asa am ajuns sa traim (pe parcursul a sute de ani, mai ales in ultimii ani) de la 20 de ani la 100.
In evul mediu, oamenii care ajungeau la 30 de ani erau considerati deja batrani. Nu stiu despre tine, insa mie nu mi-ar placea sa traiesc doar 30 de ani.
Intr-adevar asta este unul dintre cele mai comune stereotipuri de gandire.
Neah, ăsta e doar un clişeu. La fel ca ăla care spune că Napoleon era mărunt.
În Evul Mediu oamenii trăiau tot ca azi. Bine, poate puţin mai puţin. Dar în niciun caz 30. Ajungeau lejer până la peste 70. Durata medie de viaţă e doar o statistică. Nu însemnau că trăiau puţin. La aia se ia în calcul mortalitatea infantilă - care era enormă şi aici da, e meritul medicamentul că nu mai e aşa - şi decesele cauzate de alte boli, unde iarăşi e meritul medicamentelor pentru situaţia schimbată. Dar dacă ajungeai la adolescenţă şi nu aveai ghinion de boli pe-atunci incurabile, ajungeai lejer la vârste înaintate. Ăla cu moartea la 30 de ani e un clişeu.
Faza cu Napoleon e similară. Era, de fapt, de o înălţime mai mare decât media francezilor de-atunci. E considerant mărunt pentru că oamenii erau mărunţi în general.
Exact la asta ma refeream si eu. Banuiesc ca nu am fost suficient de explicita. Rata mortalitatii era foarte ridicata din cauza lipsei medicamentelor si multi nu ajungeau la varste prea inaintate. Pentru ca se murea de la multe infectii, de la rani si de la tot soiul de boli pe care acum le consideram stupide si pentru care intre timp, s-au dezvoltat medicamente testate pe animale. Pe logica asta mergeam.
Despre Napoleon chiar nu stiam ca se spunea asta. Sau poate stiam, chiar nu mai stiu acum Stiu doar ca mereu aparea cu o mana in jacheta pentru ca pozitia era considerata o pozitie de supreioritate si semnifica faptul ca facea parte din aristocratie si nu pentru ca avea mainile diforme. De asemenea, stiam ca oamenii erau in trecut mai scunzi dar nu am asociat niciodata inaltimea lor cu inaltimea lui Napoleon. (Nu mi-a placut niciodata de el, deci probabil am uitat diverse lucruri despre el). Dar hei, este bine ca in fiecare zi sa inveti ceva nou, asa ca mersi.
Oamenii mi se par de o cruzime incredibila. Unii tin caini in lant cand stramosul lui alerga liber in paduri. Unii tin pasari in colivie cand ele ar putea sa zboare liber. Nu mai vorbim de zootehnia moderna, care seamana cu lagarele de concentrare.
Nu ma deranjeaza sa omoram animale pentru diverse scopuri, dar ar fi frumos sa existe demnitate. Asta e parerea mea, nu mai exista demnitate.
Si eu sunt impotriva violentei intreptate spre animale. Nu suport oamenii care fac astfel de lucruri si mi se par inumani. Mi se pare inuman sa torturezi un animal, sa il tii in lanturi sau sa ii faci tot felul de chestii care depasesc limita bunului simt. Ma irita pana in maduva oaselor. Insa, in intrebare eu ma refer pur la animalele folosite in scopul testarii medicamentelor. Cu care sunt de acord. Personal nu as putea face lucrul asta, nu stiu cum sunt cei care testeaza pe ele, dar mi se pare folositor ca cineva o face. Oricat de mult m-ar deranja sa vad animale murind sunt constienta ca uneori treaba asta este necesara in scopul salvarii altor vieti (umane, uneori chiar si ale altor specii). Si atat timp cat iau o pastila atunci cand imi este rau sau sunt bolnava, pastila probabil testata pe animale, nu as putea spune ca sunt impotriva testelor facute pe animale. Asta ar inseamna sa fiu ipocrita.
Sunt multi care sustin ca nu ar sacrifica alta viata, ca nu vor sa isi imbunatateasca viata pe sacrificiul altor fiinte vii, insa sunt 100% convinsa ca atunci cand sunt bolnavi si au nevoie de pastile vor lua pastilele si vor fi bucurosi ca exista, indiferent ca sunt testate sau nu pe animale. Ma gandesc ca daca ar fi atat de solidari acestei cauze pe care o sustin, nu ar mai lua niciun medicament. Pentru mine, asta ar avea sens. Nu inteleg cum pentru altii are sens ideea: sunt impotriva testelor facute pe animale in scopuri medicinale, nu vreau sa se mai intample lucrul asta si totusi voi continua sa iau pastile cand imi este rau. Poate imi lipsesc mie diverse detalii sau sunt irationala. Nu stiu ce sa zic.
Stii, pana acum, din ce "ne-am intalnit" pe aici esti singurul cu care am fost intotdeauna de acord. Este chiar reconfortat.
Sincera sa fiu in ceea ce priveste comunitatea de pe TPU, cred ca noi suntem cei anormali. Normalitatea pana la urma este stabilita de majoritate, iar aici pe zi ce trece, incep sa ma conving ca nu facem parte din majoritate.
Ok. Banuiesc ca esti constient de faptul ca raspunsul tau, etic vorbind, nu ar fi corect. Dar trecand peste...
Banuiesc ca iei pastile, conform raspunsurilor mele date mai sus, cand te simti rau iei pastile (teste pe animale, pentru ca acesta este ultimul pas, inainte ca pastilele sa fie scoase pe piata si majoritatea pastilelor, daca nu toate, trec prin acest proces)? Nu stiu daca ai copii, eu nu am, dar imi pot imagina, dar daca ai avea copii si copiii s-ar imbolnavi si ar avea nevoie de pastile sa se faca bine, le-ai da pastile? Daca militezi pentru faptul ca pastilele sunt obtinute prin violenta impotriva animalelor, nu esti de acord cu aceste metode, ti se par barbare si le-ai opri, ai fi capabil sa renunti la tot ce tine de medicina moderna? Daca raspunsul este nu, cum te face sa te simti acest lucru?
Am tot intrebat lucrurile astea pe multi care sunt impotriva testelor facute pe animale si nimeni nu mi-a raspuns, au schimbat subiectul sau au dus discutia intr-o directie complet diferita. Sunt tare curioasa sa vad raspunsul tau.
E o analogie cretină. Empatia se face spre alţi oameni, nu spre animale. Aş putea să-ţi explic de ce în mai multe paragrafe, dar sincer mi-e lene. Uite ce scrie unul care crede cam ce cred şi eu pe subiectul ăsta.
http://www.piticigratis.com/2013/09/filosofie-ieftina-despre-empatie/
Deci, am citit articolul, sunt intr-o mare parte de acord dar am niste obiectii. Asteptam momentul in care nu vom mai fi de acord.
Faptul ca fetele vor de mici sa se marite este mai mult vorba de presiune sociala si nu de empatie. Empatia nu este acelasi lucru cu presiunea sociala. Simplul argument pe care il aduc aici sunt zecile daca nu sutele de psihopati care traiesc printre noi (nu cei care ajung la puscarie), ci cei care nu simt emotii, dar nu au ajuns la puscarie pentru ca s-au supus presiunii sociale care i-a invatat ca este rau sa ucizi. Teoretic definitia psihopatului este omul care nu simte niciun pic de emotie. De asemenea, presiunea sociala merge mana in mana cu empatia.
Apoi, eu sunt vegetariana. Nu pentru ca mi-ar fi mila de porc, dar nu mi-a placut niciodata carnea. Cand eram mica ai mei se chinuiau sa imi bage carne pe gat. Mi se pare prea atoasa sau prea..moale. Totusi, este o diferenta, intre a ucide pentru hrana si a ucide pentru placere sau din alte motive. Porcul este ucis pentru hrana, care asigura supravietuirea speciei. Chiar si in prezent problema se pune. Daca toti am trai numai din fructe si legume in primul rand economia nu ar rezista, plus ca nu ar exista spatiu suficient si spatiul folosit pentru regenerarea terenului ar fi lasat liber. De asemenea, a manca porc, in societatea europeana este o chestie social acceptabila, insa nu este acceptata ideea de a manca un caine. Aici intervine din nou, presiunea sociala, care nu are nicio legatura cu empatia. Asta am invatat sa mancam de-a lungul secolelor. Cainii si pisicile nu ne-au asigurat supravietuirea in secolele astea, pentru ca am mancat intotdeauna porci care din diverse motive s-au dovedit a fi mai eficienti in oferirea resurselor decat cainii si pisicile care erau mai eficienti in alte treburi. De asemenea, conteaza si faptul ca traim alaturi de caini si pisici, dar nu si alaturi de porci.
Cat despre empatia fata de fiintele vii, te opresti in momentul in care nu mai ranesti o fiinta care are senzori. Mucegaiul nu simte durere.
O maimuta care stie limbajul semnelor gandeste mai mult decat un copil retardat, simte emotii mai profunde si complexe, dar raspunde la aceeasi senzori (fericire, durere, foame etc).
Ceea ce numeste el al doilea tip de empatie este mai degraba pragmatism. Daca acel ceva este in folosul meu este ok sa omor, daca nu atunci nu.
Empatia s-a nascut din frica, insa nu a ramas asa, frica de a nu fi distrusi ca specie, pentru ca oamenii au descoperit ca a sta impreuna este mult mai eficient decat sa stea singuri. Aici sunt de acord cu autorul. Insa, de atunci empatia a evoluat. Empatia este a simti ceea ce simte si celalalt, inclusiv durerea. Aici te opresti. Asta este limita. Empatia nu se refera numai la emotiile complexe, dar si la senzatiile extrem de simple. Ceea ce sustine autorul in articolul sau este mai mult o chestie apropiata de psihopatie (a-ti opri emotiile, in momentul in care nu ai nevoie de ele) decat de empatie.
Sper ca am fost suficient de coerenta pentru ca imi este ingrozitor de somn si recunosc am citit textul destul de rapid.
Daca as sti care pastile sunt testate pe animale, nu le-as lua. Oricum, eu nu am luat pastile mai deloc. Imi pare bine ca am dat peste acest subiect fiindca de acum voi fi mai atent cu ce mananc, sa evit carnea din lagarele de concentrare.
Daca ar veni niste extraterestri care ar testa medicamente pe voi, banuiesc ca nu v-ar deranja, sunteti fiinte inferioare lor, deci e ok.
Toate pastilele sunt testate pe animale. Este al patrulea pas inainte sa fie scoase pe piata.
Daca sa zicem ca exista o specie superioara noua care nu este capabila sa se sustina singura fara sa daca teste pe fiinte inferioare, cum am fi noi capabili sa facem asta?
Plus de asta daca ar veni acesti extraterestrii, probabil ca da as fi deranjata de testele lor si nu as vrea sa faca teste pe mine, datorita instinctului de supravietuire. Si tocmai pe baza caruia facem aceste teste pe animale pentru ca noi sa ne imbunatatim sansele de supravietuire.
Am vazut un documentar la tv in care se spunea ca unele animale au ajutat mult in vindecarea unor bolii,de exemplu o tumara in creier poate fi greu de deosebit tesutul bun de ala rau,veninul de scorpion face ca acele celule sa se vada mai bine plus ca mai adaugau ei ceva,orice progres in folosul umanitati trebuie facut,asta nu inseamna ca trebuie sa fie batute acele animale,omorate etc doar ca se extrage venin sau ca se observa comportamentul lor nu patesc nimic,acuma cu testele depinde de test,dar ca omoram animale pentru carne nu e acelasi lucru nu sunt vegatiarian sau ca devrisam paduri pentru grau,porumb etc e tot un rau, mai rau e sa devrisezi o padure decat sa cresti animale, e un rau pentru mediu, natura, daca cu toti am consuma cereale multe ar insemna sa ne extindem tot mai mult, acele animale tot ar suferi, plus ca hrana celulelor e proteina care e caramida vieti
Si mai este ceva ce am uitat sa mentionez aseara.
Am tot asteptat in timpul articolului ca autorul sa mentioneze ca empatia este un lux pe care ni-l permitem in prezent si pe care nu ni-l permiteam in trecut. Ceea ce ar fi fost cel mai bun argument la care ar fi putut apela pentru a-si sustine ideea. Insa nu a facut-o.
Cu acest punct de vedere as fi complet de acord. Insa, faptul ca am evoluat in felul acesta si ca ne permitem sa simtim empatia nu ajuta la dezbinarea grupului, ci mai degraba la pastrarea sa. Din cate observ, articolul a pornit de la povestea "daca sa se omoare sau nu cainii maidanezi". Autorul mentioneaza faptul ca omorarea lor ar salva cateva vieti si populatia romneasca de un stres, deci daca am scapa de ei (ceea ce s-a si intamplat intre timp) ar fi o alegere buna. Societatea in afara de presiune sociala si de empatie se bazeaza si pe responsabilitatea sociala derivata din presiunea sociala. Responsabilitatea sociala, care poate fi numita si etica de multe ori, nu este intotdeauna echivalenta cu empatia pentru ca face mai mult apel la ratiune. El nu face diferenta intre empatie, presiune sociala, responsabilitate sociala/etica. El le numeste pe toate empatie. Etic vorbind, da, daca scapi de animalele de pe strada iti ajuti semenii si da asta ar fi cea mai buna optiune. Asa cum alegi sa omori un caine in locul unui om. Insa, problema nu este aici, problema este atunci cand alegi sa omori cainii. De ce nu este ok sa omori in cazul asta cainii de pe strada? Nu din cauza empatiei, ci din cauza ca noi i-am pus acolo. Din cauza multor stapani care ii iau pentru cateva luni si apoi ii lasa pe strazi si nu ii sterilizeaza. Problema este ca noi am creat o problema, pe care nu ne-am asumat-o si pe care societatea tot nu si-o asuma si omoara fiinte vii pentru ca nu isi vede greselile. Lucru care a fost dovedit de altfel si acum cativa ani, cand s-au mai luat o data toti cainii de pe strazi si peste cativa ani au aparut iar. Pentru ca oamenii nu stiu ce este responsabilitatea sociala (cel putin la noi in tara). Asta este problema, nu este empatia.
Da, dar ei nu au puterea sa faca ceva. Diferenta este ca cobaii (scuze de cacofonie) nu lupta pentru specia lor, in timp ce noi probabil am incerca sa luptam pentru specia noastra.
Nu, dar puterea te face sa o folosesti. Cum crezi ca am ajuns cea mai puternica (nu in sensul fizic) fiinta de pe planeta? Daca am fi fost intotdeauna buni si nu am fi distrus o frunza, probabil ca acum inca am trai ca in Evul Mediu si am muri de ciuma si de infectii la masele la 15 ani.
E ușor să fii de acord cu tortura unor ființe nevinovate când tu nu trebuie să treci prin asta.
Nu spun că eu sunt mai bun, fiindcă am făcut și eu greșeli fără număr și am chinuit animale fără să vreau, dar sunt conștient de asta acum și încerc să nu repet greșelile.
Trebuie să accept lumea așa cum e, suferința a existat și va continua să existe atâta timp cât există viață, dar noi (oamenii) ar trebui să facem tot posibilul să reducem cât mai mult suferința inutilă, în special cea provocată de noi și bănuiesc că ești de acord cu mine aici.
Bănuiesc că în lumea reală e nevoie să facem compromisuri, dar în lumea mea imaginară zic ce zicea un personaj dintr-un film înainte să fie dezintegrat: fără compromisuri, nici măcar în fața Armaghedonului.
User252426 întreabă: