Ceva imaterial sau fara masa poate fi sursa de forte?

Vasile! Parcă ai mai pus întrebarea asta!
Oricum.
Care e faza cu întrebarea asta? -de ce vrei să şti neapărat? (Să nu te superi pe mine, doar sunt curios, atâta tot.)

Intrebarea asta nu am mai dezbatut-o pana acum din punct de vedere al fizicii. Intentia cu aceste intrebari si rationamente este pentru a vedea daca existenta lui Dumnezeu este posibila din punct de vedere al fizicii si astrofizicii.

Fortele depind de masa. Cred ca asta e destul ca sa iti dai seama

Pai raspunsul e simplu: exista surse de forte fara masa CHIAR mai puternice. Spatiul vid fara masa din afara volumului elipsoid al Universului material primeste sau mai degraba trage in mod accelerat in exteriorul elipsoidului, Universului material, materia formata din galaxii. Acest spatiu vid a rupt accelerat singularitatea Big Bang, acceleratie care continua si in prezent. Big Bang NU a fost deci o explozie ci mai degraba o rupere sau intindere sau imprastiere accelerata si controlata a materiei. Daca acceleratia ar fi fost prea mare nu s-ar fi putut forma galaxiile. De fapt ar putea fi vorba de a cincea forta fundamentala ce compune energia neagra intergalactica si din afara volumului elipsoid al Universului material. A patra forta fundamentala e forta gravitationala ce mentine prin intermediul gaurilor negre supermasive din centrul lor unificarea fiecarei galaxii. Intre galaxii NU exista gravitatie ci doar a cincea forta fundamentala. Daca ar exista gravitatie intergalactica atunci galaxiile NU s-ar putea indeparta unele de altele in mod accelerat.

Lasă-l în pace., ăsta îl caută pe Dumnezeu pe internet. A mai pus întrebarea asta acum vreo două zile. Şi se aşteaptă la un răspuns dîn partea cuiva.

Stiinta, fara sa vrea il prezinta pe Dumnezeu asa cum este adica un Dumnezeu echilibrat ce stabileste o dinamica echilibrata in Universul material. Cica acum au gasit particule care sunt captive in centrul galaxiei si se mai si mira. Pentru ei Dumnezeu este un mister. Pai simplu: gravitatia stelelor si gaurile negre supermasive din centru stabilesc un echilibru gravitational in galaxie. Pai DA! cand un strain se uita in castelul unui imparat se minuneaza de cate vede iar unele lucruri i se par un mister, neintelegand scopul lor si cum functioneaza. =))

http://www.descopera.ro/......ei-noastre

Tu încă vorbești de vid fără masă, adică de nimic? Dă-mi exemplu de spațiu vid fără particule.

Inainte sa-ti raspund, zi-mi si mie te rog cum ar fi aparut fotonul? cum ar fi aparut neutrinul? Cum ar fi aparut gluonul? Din nimic? Daca nu din nimic, atunci explica-mi te rog, cum are loc o fluctuatie cuantica? Ce sunt particulele virtuale? Din ce apar particulele virtuale?

Fluctuațiile cuantice nu au apărut înaintea universului ci după producerea Big Bang. Înainte de Big Bang nu știe nimeni ce a fost și mai bine așa decât să aducă cineva explicații puerile ca tine. Fluctuațiile cuantice sunt extrem de mici în universul de azi însă în perioada inflației ele au putut deveni de ordin macroscopic și în urma lor au apărut obiectele din univers. Particulele virtuale apar tot din urma unor procese fizice, nu din nimic. Nimic nu a apărut din nimic și știința poate explica cam tot din acest punct de vedere, Ce nu poate încă explica e ce și cum s-a întâmplat înainte de momentul 10^(−43) secunde. Teoriile științifice actuale și cele mai importante consideră că universul e totul, adică nu există altceva în afara lui. De aia tu deja pornești prost spunând că singularitatea aia se afla undeva în spațiu.

Pai cum ti-am mai zis eu: universul material nu are cum sa se extinda accelerat in nimic sau spatiu vid perfect decat daca acest spatiu permisiv exterior contine forte mari distribuite in acel spatiu din jurul elipsoidului. Expansiunea accelerata a materiei dovedeste ca nimicul sau spatiul vid perfect e permisiv si nu doar permisiv ci activ extinzand accelerat volumul elipsoid al Universului material. Iar aceasta accelerare nu e imprimata din interiorul volumului elipsoid al Universului material ci mai degraba din exteriorul volumului elipsoid al Universului material. Si iata cum "stiinta" se loveste ( "se roteste in jurul cozii" ) de problema pe care nu se incumeta sa o explice: in ce conditii a aparut singularitatea Big Bang? Ar mai fi o explicatie: materia Universului ar navali in expansiune accelerata in vidul perfect permisiv cu presiune negativa foarte mare. Dar si aici apare o problema: inseamna ca acest vid perfect cu presiune negativa foarte mare ar fi rupt accelerat singularitatea initiala si ar fi fost prezent inainte de aparitia singularitatii initiale Big Bang SI si mai rau: acest vid cu presiune negativa foarte mare nu ar fi permis aparitia singularitatii initiale.

Niciun cosmolog nu va afirma că universul se extinde în ceva. El se extinde în el însuși. Nu există spațiu în afara universului altfel e la fel cum ai afirma că spațiul e infinit ceea ce nu e posibil. Am mai vorbit cu tine despre nimic și văd că o ții pe prostia ta. Nimicul nu există omule, ce e așa greu? Volumul universului e fix același, nu se mărește însă volumul ăla devine din ce în ce mai puțin "înghesuit". Încă o dată îți spun că văd că ți-am spus degeaba, e imposibil să afli răspunsurile așa dintr-un foc la toate problemele. Nu există niciun spațiu în afara universului, universul e considerat tot, repet.

Și am mai spus că sunt lucruri peste nivelul nostru de percepție sau reprezentare simplistă. Adică expansiunea universului nu are loc așa cum vrem noi să ne imaginăm cu mintea noastră limitată... Universul nu ar trebui în condițiile spuse de mine să aibă capete, ceea ce e posibil, ca reprezentare din anumite puncte de vedere. Aceste discuții depășesc și oamenii de știință iar tu crezi că rezolvi marea lor problemă cu un alt spațiu care naiba mai știe de unde vine și ăla.

"Fluctuațiile cuantice nu au apărut înaintea universului ci după producerea Big Bang. Înainte de Big Bang nu știe nimeni ce a fost și mai bine așa decât să aducă cineva explicații puerile ca tine. Fluctuațiile cuantice sunt extrem de mici în universul de azi însă în perioada inflației ele au putut deveni de ordin macroscopic și în urma lor au apărut obiectele din univers. Particulele virtuale apar tot din urma unor procese fizice, nu din nimic. Nimic nu a apărut din nimic și știința poate explica cam tot din acest punct de vedere, Ce nu poate încă explica e ce și cum s-a întâmplat înainte de momentul 10^(−43) secunde. Teoriile științifice actuale și cele mai importante consideră că universul e totul, adică nu există altceva în afara lui. De aia tu deja pornești prost spunând că singularitatea aia se afla undeva în spațiu." - am notat raspunsul tau, dar poti tine cont ca in toata teoria asta ceva e foarte eronat si irational si am explicat motivele si argumentele simple si clare si cel mai puternic este ca daca nu exista spatiu preexistent materia nu avea unde se extinde. Si in plus forta din singularitatea initiala ar fi fost insuficienta ca sa aiba loc o extindere ACCELERATA fapt ce i-a contrariat si ii contrariaza foarte mult pe cercetatori. Pe langa asta constanta acceleratiei de extindere este reglata cu precizie in asa fel incat expansiunea sa nu fie nici prea accelerata si nici prea decelerata si astfel vorbim de o expansiune controlata a materiei intr-un spatiu preexistent Universului material. Materia a avut nevoie de un inceput pe cand Dumnezeu nu a avut nevoie de un inceput pentru ca El si suma tuturor fortelor exista dintotdeauna de la minus infinit la plus infinit pe scala timpului. Dar cum cei ca tine "refuzati sa credeti asa ceva", asta inseamna o chestiune ce tine doar de alegere. Orice om e liber sa aleaga fie sa cunoasca sa fie rational sau fie sa ignore sau sa refuze ratiunea. Eu nu sunt prins in niste teorii emise de altii asa zisi oameni de "stiinta" care prefera sa ignore niste aspecte cat se poate de clare in ceea ce priveste cunoasterea si a tot ce poate exista. Prin asta nu dau dovada ca am explicatii puerile ci cat se poate de rationale.

Mi se pare interesantă și o viziunea care are nuanțe relativiste. Poți să îți imaginezi expansiunea universului ca fiind cum zici tu, elipsoid(nu contează). Expansiunea a ceva poate fi vizualizată raportându-te la diverse chestiuni. Adică ori la schimbarea mărimii universului într-un spațiu sau chiar poți asocia universul cu aceeași mărime însă obiectele acestuia micșorându-se. Dacă tot ce e în univers și reprezintă particulă se micșorează atunci distanța dintre obiecte se accentuează. E un alt unghi de vizionare care mie mi se pare interesant. Cât de ok o fi, nu-s în măsură să îmi dau cu părerea. Oricum rămân la impresia că ce se întâmplă este peste nivelul nostru de a vizualiza lucrurile. Fiind extrem de simplist poți spune că ceea ce se modifică în univers sunt distanțele dintre obiecte. Cu expansiunea imaginată de tine se întâmplă același lucru însă expansiunea aia a ta are multe minusuri, e superficială. De aia întrebarea e cum se realizează acest lucru. În condițiile în care nu poți unifica câmpurile(ca să explici universul) doar prin introducerea a noi dimensiuni(și Einstein a făcut asta deci nu e atât de absurd cum vizualizezi tu) se poate ajunge la concluzia mea, că e aproape imposibil de previzualizat procesul. Universul poate avea o formă foarte complicată distribuită pe mai multe dimensiuni. Poate fi de exemplu ceva de genul spațiului Calabi-Yau, care este oarecum reprezentativ în teoria stringurilor.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d4/Calabi-Yau.png

"Volumul universului e fix același, nu se mărește însă volumul ăla devine din ce în ce mai puțin "înghesuit". - cum sa fie fix volumul Universului material? Daca se extinde e clar ca NU e fix acest volum.

"Universul nu ar trebui în condițiile spuse de mine să aibă capete, ceea ce e posibil, ca reprezentare din anumite puncte de vedere. " - ma bucur ca recunosti: "Universul nu ar trebui sa aiba capete." si totusi volumul Universului material are capete. Imi amintesc de discutie: 1/infinit = 0 dar si 1/0 = infinit. Intre 0 si 1 poti avea o infinitate de valori. Considerand ca acel "1" e Universul material sau singularitatea initiala, din a doua relatie reiese ca: singularitatea raportata la zero sau "nimicul" preexistent, este ceva infinit si deci oricum o dai nu scapi de "nimic" si nici de infinit nici chiar in fizica.

Nu neg existența a nimic ci afirm că nu știu. Oamenii de știință afirmă același lucru și refuză spre deosebire de tine să tragă concluzii pripite. Nu condamn credința nimănui și nu îți condamn opiniile, însă conștientizează că chiar de vi tu cu niște explicații în plus, și acelea au lacune(cum au și teoriile oamenilor de știință pe care și tu le folosești pentru a explica lucruri, de fapt toți folosim mereu știința în viața de zi cu zi căci puțini sunt în măsură să o dezvolte-iar știința e logică și are explicații, chiar dacă nu le are pe toate-e cum ai învățat tu matematica de generală- nu cred că veneai și ziceai "matematica e proastă, nu mă pierd eu în matematica altora, mai ales că nu explica aia și aia"...nu. lucrurile au explicații bune însă mereu se adaugă ceva nou și devine din ce în ce mai dificil să înțelegem tot).

Ți-am mai zis eu că fizica presupune termeni simpliști. Oamenii de știință prin extindere se referă în principiu la mărirea distanțelor dintre corpuri, nu neapărat la aia ce ți-o imaginezi, repet din nou. Când zic că poate să nu aibă capete mă refer că dacă tot te duci într-o direcție în univers(presupunând că poți), la un moment dat vei ajunge într-un punct anterior față de punctul unde ești specific abscisei conform căreia te deplasezi.
Cum am mai zis singularitatea matematică nu e aceeași cu cea fizică, nu am specificat degeaba asta.

Galaxiile nu cred ca se vor imprastia ( datorita gaurilor negre supermasive din centrul lor ce le tin unificate prin forta gravitationala ) ci doar distantele dintre galaxii se vor mari. Anomalia e o dovada ca expansiunea nu e ceva liniar sau ciclic, ci dinamica Universului e posibil sa fie dirijata de o a cincea forta fundamentala. Mi-am imaginat cat am putut ce forma geometrica ar putea fi aceea in care dintr-o expansiune concentrica spre exterior s-ar ajunge in acelasi punct fara colaps sau fara inversarea expansiunii, si nu am gasit. Chiar acum m-am gandit ca ar fi o forma geometrica dar in nici un caz un elipsoid care se mareste ci o panglica lata care e taiata in doua iar in mijloc e galaxia noastra Calea Lactee DAR conform modelului elipsoid galaxia noastra e pozitionata intr-un loc nesimetric cu volumul elipsoidului.

Am mai putea spune ca galaxiile trec unele pe langa altele printre care unele se indeparteaza unele de altele iar cele care se apropie intre ele la un moment dat vor trece unele pe langa celelalte intr-un volum de elipsoid fix. S-ar putea ca cei care au observat sa fi observat doar galaxiile care se indeparteaza intre ele si fata de galaxia noastra. Iar galaxiile unite e posibil sa formeze un sistem compus din doua galaxii.