Nu cred ca exista libertate (poate undeva sus) dar pe pamant nu cred pentru ca fiecare isi face griji dintr-o anumita cauza.
Nu este nimeni cu adevarat liber. Toti suntem ingraditi de legi. Si legile cine le fac? Tot noi!
Sabinule, este valabil și pentru legile nescrise? Și, dacă sunt nescrise, de ce trebuie respectate?
Persoanele cu un coeficent de inteligenta foarte scazut. De ce? Se iubesc si se considra cineva, nu isi pot vedea defectele, ei au doar calitati. Sunt ca niste gandaci de bucatarie care se adapteaza in orice mediu, nu duc griji, nu se consuma. Valorile lor sunt limitate, distractie. Nici o data nu ii vezi auzi sa se planga, chiar daca nu produc nimic vor traii de pe urma altora. Nu respecta oamenii, legile statului, nu au frica de nimic.Ei sunt cu adevarat liberi, nu duc si nici nu vor duce griji. Libertatea vine din ipocrizie, sunt salbatici. Ca om, bineinteles, oamenii care au mai mult de un neuron si ala sa nu fie julit, ca stat, nici o data nu a fost democratie. Si in timp daca ne uitam, tot timpul au existat reguli, scrise/nescrise. Pana si animalele au reguli, si cred ca nu e doar instinct. Repet, parerea mea esta ca persoanele cu adevarat libere, sunt persoanele cu creierul cat nuca, acele persoane care nu asteapta nimic de la viata, nu ii intereseaza nimic, oricum o data sau mai tarziu vor raspunde pentru libertatea lor. Viata de hotz e frumoasa, dar e scurta.
Corect! Nu exista democratie ADEVARATA pe pamant. Dar, pana si cei cu coeficientul ala mizerabil sunt limitati de CEVA. Ce-o fi?
Nu prea stiu ce sa zic, daca sunt limitati la ceva? De ce nu respecta sau se apropie macar de o limita? Legii scrise sau legii morale? Oare sa aiba legi morale intre ei? Ai mare dreptate, dar nu pot explica in ce fel sunt limitati si nu ma refer la limita lor, limita de a gandii. Compar intrebarea ta cu o alta intrebare si brusc realizez, pot spune ca noi suntem cu adevarat liberi. Cu cat suntem mai avansati, avand alte valori sociale sau morale, descifrand raul, realizand binele, suntem intr-un fel liberi, liberi ca realizam cat de constransi suntem. Informarea si cultura inseamna pana la urma libertate?
Sabinule, nu invoc nimic. Întrebarea mea a fost simplă: cine este liber cu adevărat?
Liberul acces la informație, înseamnă accceptarea tuturor că fără cunoștință de cauză nu putem trăi normal. Până în clipa în care calci pe bătături unul care poate schimba soarta omului printr-un singur e-mail. Trist, dar perfect adevărat. Măcar atât ne-a mai rămas, să putem discerne ce-i bine și ce-i rău, fiecare în accepțiunea lui. Părerea mea.
Concluzie personală: suntem liberi să fim considerați insignifianți, noi, cei mici!
Există om, pe acest pământ, fără patimi? Să nu-mi spui că tu ești, că îmi dai peste cap toate ideile
Pai sa spunem ca nu prea sunt robita de patimi si pacate. Cel putin nu reprezinta pentru mine un mod de viata.
NU PREA? Păi... să spunem că vorbim despre lucruri certe, iar tu faci parte din categoria... căror oameni? Dacă "nu prea" ești înrobită de patimi, înseamnă că ai ceva "scăpări", ca orice om de pe pământul ăsta. Nu suntem toți perfecți, asta ar însemna să fim toți dumnezei, nu? Bineînțeles, asta-i total imposibil. Cunoști oare un asemenea om? Unul care este total lipsit de robia patimilor?
Daca spuneam ca nu sunt robita de patimi, ai fi adus vorba de internet, etc. Dar, vreau sa stii ca orice lucru care pune stapanire pe tine, te faci rob acelui lucru.
Liber?
Ok...
Daca se grabesc astia cu infatisarile la procesul de divort, o sa-ti raspund serios. Mai tine putin funda aia, pls.
Libertatea, prin definitie, constituie libertatea, restul e himeric. Imi place sa cred ca sunt bogat/destept/frumos...liber.