Cine suntem cu adevarat? Suntem mai cunoscuti in lumea reala sau cea virtuala?
Printre atatea identitati reale sau virtuale, ne pierdem cumva adevarata origine?
Bine ar fi sa incercam sa ne pastram un echilibru si sa fim aceleasi persoane atat in viata virtuala, cat si in cea reala. Bineinteles ca incercam catedata sa ne ascundem defectele din viata reala in cea virtuala si incercam sa parem mai buni decat suntem din simplul fapt ca incercam sa ne facem sa ne simtim mai apreciati si sa ne schimbam in bine. Dar unii exagereaza si sunt total diferiti in mediul virtual decat in viata de zi cu zi. Bine ar fi sa fim mai buni in viata reala 
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Printre atatea identitati, omul ramane acelasi. Eu pot sa ma joc pe 5 jocuri diferite cu nume diferite, pentru. ca in realitate tot acelasi om sunt.
Nu-ti pierzi originea. Chiar adaugi la ea...
Pana la urma de ce naiba trebuie sa ne pese unde suntem cunoscuti? Noi ne facem simtita prezenta numai ca sa ne cunoasca cineva?
Adica hai sa luam cazul tipic de internaut care se pricepe la calculatoare si telefoane si ajuta pe TPU la categoria Tehnologie si-si mai consuma din timpul liber pe care nu are cu ce-l ocupe...crezi ca el isi mai pune problema asta? In schimb, daca unii se afiseaza pe net doar de dragul de a-si exersa talentul de orator...treaba lor!
Da corect, cum sa intri in discutie cu unul de pe strada?! pune mana pe profilul unui pedofil icognito cu avatar de Robert Patinson, ce-si face veacul pe facebook, TPU, metin...
Sal, trenulet, știu că ești un tren, nu te mai ascunde, de-aia nu îți arăți adevărata identitate.
Niciodata in cazul meu, oamenii care vorbesc cu mine isi fac tot felul de filme si nu ma deranjeaza ca n-am nevoie de ei. Ii numar pe o mana pe cei care au reusit sa ma cunoasca personal si ma plac intr-adevar, de obicei m-au cunoscut prin circumstante care nu prea erau in favoarea mea. Nu mi-am facut niciodata griji de ce imagine afisez pe site-uri, pot fi un creier de proasta calitate pentru multi si de calitate buna pentru putini, intelegi? nu-s diversitatea lumii ca sa ma imbrac in diferite costume pentru ei, nu incerc sa le umplu altora timpul cu prezenta mea. Sunt egosita, ultra mandra si loiala mie insumi si nu simt nevoia sa socializez intr-un mod mai apropiat cu aproape oricine, sau mai ales, n-am nevoie de atentia strainilor.
Opusul personalitatii mele, are nevoie de multe identitati, pana invata ca atentia oamenilor nu-i comestibila.
Dacă ești mai cunoscut în viața virtuală decât în cea reală și stai foarte mult timp aici, continuu, să zicem, e clar că ai o problemă reală.
De adicție nu mai zic...
Nu mă refer atunci când stai câteva zile printre cei mai activi în top, apoi să faci pauză de intensitate.
Să te dedici atâtor probleme zilnic, regulat, când ai grijă și de tine? Sau de cei din jurul tău? De cei pe care îi poți atinge!
Când mai practici un hobby?
Ori ești o persoană în șomaj, ori la pensie, gata să împărtășească din experiența de viață, ori un adolescent care caută un refugiu plăcut, când ce-i în jur nu îl mai încântă. Un adolescent care nu iese foarte mult pe afară sau nu are o ocupație care să îl atragă.
Cu atât mai mult cineva care se implică prea mult în certuri virtuale, în antipatii puternice, fiind și un subiect de bârfă. Dacă sunt două persoane ca „șoarecele și pisica" care pun suflet unul pentru altul, ajung să mă întreb care e mai matur și mai realizat.
Dacă ești mai cunoscut în viața reală și nu în cea virtuală, nu e nicio pierdere.
E mai sănătos.
Nu era o intrebare referitoare la mine personal, ci la noi toti.
Oh, dar nu o luați personal niciunul, nu vreau să am carne-n frigider cu puțin înainte de Postul Paștelui. 
Întrebarea e referitoare la... toți. Sau, de fapt, la cei mai mulți. Nu mi-aș fi dat cu părerea despre cineva pe care nici nu cunosc, să îl iau la bani mărunți în felul ăsta.
Nu trebuie sa-i pese nimanui de identitatea mea, de-aia mi-o si tot schimb. Nici mie nu-mi pasa, de-aia mi-o si schimb in primul rand! 
Nu stim inca cine suntem cu adevarat. Lumea virtuala nu prea conteaza. Ea poate disparea oricand. Lumea reala nu dispare decat atunci cand mori. Doar pentru tine, bineinteles.
E mai bine sa fi TU cel care traieste dincolo de ecranul PC-ului nu cel care este ''lipit'' tota ziua de ecran in fata retelelor de socializare!
Asfel incepi sa traiesti o viata FALSA, o ILUZIE!
Nu ne pierdem caracterul/originea/personalitatea dar ne putem creea una noua pe baza celei vechi-una oarecum cu deficiente!
Un astfel de caz se poate intampla 1 la 100000 de persoane.Cred ca raspunsul tau este putin cam exagerat.Presupun ca acel copil are probleme de stabilitate mintala pentru a face asa ceva.
Cand vei avea copii, sa fii atent, sa discearna foarte bine intre real si virtual.va trebui sa te ostenesti cam mult.fiindca nu le vei putea interzice virtualu, dar nici explica realu pe intelesu lor.nu fiindca nu te-ai pricepe tu.ci fiindca sant ei foarte pretentiosi si greu de satisfacut intelectual.vei vedea.
Am copil, si stie singur cand trebuie sa plece de la computer.Are o ora si jumatate in fiecare seara.Isi inchide computerul singur, si vine la mine si imi spune ca a terminat.
Am spus copii design.ai unul; sa-ti traiasca si sa fie sanatos, impreuna cu parintii lui.am spus; vei vedea, fiindca el va trece prin toate perioadele vietii su voi impreuna cu el. eventual cu ei.
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
