Clar exista o diferenta de gandire intre persoane, per ansamblu unele gandesc mai bine unele mai prost, dar din cate am observat, nu exista persoana care sa nu gandeasca prost un anumit subiect, si nu exista persoana care sa gandeasca prost orice subiect. In concluzie, nu pot exclude ca o persoana cu un IQ foarte ridicat sa gandeasca inferior la un anumit subiect fata de o persoana cu un IQ foarte scazut. Pareri? E doar un punct de vedere, care poate fi gresit(se poate concluziona din ce am spus pana acum).
Problema este ca sunt cazuri in care noi suntem convinsi ca avem dreptate chiar daca nu avem. Cum ne putem perfectiona, cum ne putem da seama cand gandim infect si cand gandim bine? Care pot fi factori care ne "orbesc"?

Evident, sunt persoane care stapanesc foarte bine un domeniu, dar in schimb sunt prost-informate sau neinformate in alt domeniu.
Asa cum nu ceri sfaturi juridice unui bucatar. Sau in medicina, unde fiecare doctor are specializarea lui : Un medic oftalmolog nu iti va face un consult cardiologic.
Nu exista inteligenta, doar cunostere.
Adica, si eu nu cunosc un anumit domeniu, dar as putea sa ma informez despre el.
Uite, de exemplu studiez din placere filozofia si psihologia, mai ales psihanaliza, si asa am reusit sa inteleg cate ceva despre cum functoneaza psihicul uman.
Numai bine!

IQ-ul este o chestie relativa, plus de asta nu prea are mare importanta in viata de zi cu zi. Doar face diferenta intre o persoana cu probleme, o persoana cu o inteligenta normala si o persoana extrem de inteligenta. Plus de asta exista mai multe tipuri de inteligenta, nu numai IQ-ul, iar unele pareri sunt formate pe baza unor experiente, pe care unii oameni care le-au avut, le vor cunoaste mai bine, iar cei care nu le-au avut le vor cunoaste mai putin.
Pentru a evita astfel de momente incearca sa fii bine informat si cand spui ceva, sa stii sigur ca este corect. Sa nu te impui intr-un anumit subiect, cu niste argumente stiute, doar din auzite.
Iar daca este vorba de un subiect pe care nu il cunosti ori nu raspunzi, ori mentionezi doar detaliile pe care le stii sigur, ori mentionezi dinainte ca ai putea sa te inseli.
Indicatiile astea functioneaza la subiectele tehnice, istorice, medicale, la cele la care exista un raspuns sigur.
La subiectele de opinie, pur si simplu mentionezi ca asta este parerea ta.
Dupa parerea mea, cred ca astfel poti evita momentele rusinoase. Cand stii ceva vorbesti, cand nu taci. Oricum, toate subiectele sunt imposibil de acoperit.

Nimeni nu e perfect, toți greșim uneori. Părerea mea e că cel mai important e să avem atitudinea corectă, să recunoaștem când greșim și să învățăm din greșeli.

Foarte mulți oameni nu vor să recunoască când greșesc, deși e evident. Bănuiesc că societatea e de vină, fiindcă condamnă greșeli, în loc să fie mai tolerantă.

Cineva îi spusese lui Edison că a eșuat, fiindcă a încercat o mie de configurații pentru bec și nu a funcționat. Edison i-a răspuns că nu e un eșec, fiindcă acum știe o mie de moduri în care becul nu va funcționa vreodată.

Nu ma refer neaparat la un domeniu sau la un subiect concret, ci la intelegerea realitatii. Sunt chestii care le invatam si chestii pe care le deducem singuri.
Cat priveste inteligenta, nu pot fi de acord cu tine, ea exista. Pentru a intelege informatia corect este nevoie de un anumit procent de inteligenta. Pentru a intelege realitatea, la fel, este nevoie de inteligenta. Din punctul meu de vedere, inteligenta se masoara in cantitatea si calitatea lucrurilor pe care le deducem singuri din realitate. Cand inveti un domeniu adopti ce au dedus sau stabilit altii, care poate contine atat informatie corecta cat si incorecta. Nu exista subiect inchis, inteligenta vede ce nu-i in regula sau ce lipseste.

Pai acolo intervin si alti factori, ca de exemplu accesul pe care il avem la informatii. Degeaba ai un IQ mare, daca sa nu ai acces la cunostinele necesare.
Inteligenta consta in abilitatea nostra de a face legaturi intre lucrurile pe care le invatam si care le deducem singuri.

Esti cam superficial. Orice domeniu este extras din intelegerea realitatii, si nu de oameni mediocri, ci... ai ghicit, persoanele inteligente au dedus. Totul se reduce la realitate. Mai bine taceai.

Domnilor! Dezbatem, sau ne certam?!

Normal ca dezbatem! Nu am in plan sa ma cert cu nimeni, eu doar am reactionat la acuzatia lui, fiind nejustificata. Eu nu am afirmat ce sustine el, nici nu cred ca se deduce din ce-am spus... Eu am incercat sa scot in evidenta ca nu tot ce citim sau invatat este adevarat(indiferent ca este vorba de un domeniu, sau nu), trebuie sa mai si filtram, insa pentru a putea filtra(corect) omul trebuie sa fie si capabil. Normal ca conteaza cunoasterea unui domeniu, nimeni nu poate deduce singur totul, nu este posibil. Geniile, in descoperirile lor, nu au plecat de la zero, au avut un suport, informatie adoptata, deductiile inaintasilor lor.

Pai tocmai ca nu au plecat de la zero, au avut informatii, date etc. si le-au aplicat principiilor logice, pentru a vedea daca sunt adevarate sau nu.
Eu inteligenta o vad ca pe o optimizare a ratiunii, a functiilor cognitive, nu ca pe ceva fix si de sine statator.
E adevarat ca inteligenta tine seama si de genetica, dar poate fi si " antrenata ".
Ceea ce conteaza e cum sa iti folosesti cunostintele, competentele, talentele, abilitatile etc., in context cu realitatea, societatea... dar si cu nevoile, interesele, pasiunile tale.
Cu alte cuvinte, sa iti adaptezi cunostintele la viata reala si sa le utilizezi la maxim potential - lucru de care suntem cu totii capabili.

Printre factorii care ne "orbesc" s-ar putea să fie subiectivismul. Iar o gândire critică (şi sănătoasă) ne-ar putea ajuta să ne dăm seama când greşim şi când nu. Desigur, nu oricine o posedă (în majoritatea timpului).

Frumoasa intrebare!
Nici nu stiu cum sa incep!
Sa le iau pe rand, ca altfel imi pierd ratiunea.
Sunt mai multe tipuri de persoane care cred ca au un IQ ridicat, dar nu toate aceste persoane pot demonstra acest coeficient de inteligenta.
*Sunt acele care se cred prea destepte, si macar cand dau un raspuns eronat, sustin inca ca au dreptate datorita egoismului lor.
*Acele persoane care au un IQ ridicat dar care sunt capabile sa-si recunoasca un raspuns eronat.
*Acele persoane care se cred cu un IQ ridicat, care probeaza a legare raspunsuri elevate ale unor intrebari, dar care la final nici macar ele nu isi dau seama ce vorbesc.

"au avut informatii, date etc. si le-au aplicat principiilor logice, pentru a vedea daca sunt adevarate sau nu."

Asta e, sunt persoane care doar tocesc si sunt persoane care si inteleg. Daca nu intelegem bine ceva, nu putem analiza daca este adevarat sau nu, asfel ni se poate crea o idee gresita. Capacitatea de a intelege conteaza. Nu putem sa ne informam in orice domeniu, sa cunoastem totul, suntem nevoiti sa ne facem noi idei, sau chiar sa tragem concluzii privind anumite lucruri. Spre ex: Nu-mi aduc aminte sa fi invatat la scoala(eu, de mine e vorba) despre formarea limbilor, nici nu m-am documentat niciodata privind acest subiect, deci nu stiu cum s-au format, dar ideea principala sunt sigur ca o am. Omul poate deduce. Aceste discutii(parerile noastre) sunt concluziile noastre la ceea ce-am invatat, vazut si experimentat. In fiecare zi ne intalnim cu ceva nou, probleme la care trebuie sa ne gandim, sa improvizam. Nu putem fi experti in toate domeniile, dar o idee ne putem face despre ceva. Aceste discutii nu indica doar domeniile din noi, cultura noastra, ci tot ce-am inteles noi, atat din ce am citit/invatat cat si ce si cat am inteles din ceea ce am vazut si experimentat. Cultura poate avea si un tocilar(este nevoie doar de memorie), dar capacitatea de a intelege si deduce unele lucruri nu o are oricine. Nu cel care este cel mai cultivat gandeste cel mai bine, ci cel care intelege. La asta m-am referit eu in intrebare, la modul de a gandi in general. Ar trebui sa specific...

Privind inteligenta sunt intru totul de acord cu tine.

IQ-ul nu are relevanta aici, el stabileste doar capacitatea individului de a intelege anumite lucruri. Dar poti avea tu si IQ-ul de peste 200, vorbim de alti factori. Mediul in care ai fost crescut, mentalitatea care s-a format drept cauza a educatiei la care ai fost supus, prejudecatile care au aparut,etc,etc.
Exista anumite reguli pe care fiinta umana nu este capabila sa le anuleze, sunt axiomele cu care s-a familiarizat de la nastere. Nu poti elimina,spre exemplu, ideea de ceva. O poti elimina teoretic,prin termenul "nimic",insa nu poti vizualiza acel ceva. Nu iti poti imagina o realitate decat prin prisma realitatii cu care ai interactionat. Inteligenta se formeaza,se modeleaza pe aceasta realitate.

Daca ai fost invatat de mic ca nemtii trebuie ucisi, slabe sanse, sa nu ramai cu aceasta idee pana la sfarsitul vietii.
Desigur, daca esti foarte maleabil, foarte deschis, foarte inteligent, poti elimina aceste erori din sistem, pe care creierul tau le-a confundat cu axiomele fundamentale.

Zici destul de bine, dar eu cred ca ai inceput destul de prost. Indiferent de factori IQ-ul are relevanta, doar el da valoare gandirii, doar in functie de el se intelege realitatea, el hotaraste cat putem intelege, cat putem concepe si cat nu.

Nimeni nu este perfect si toti mai gresim uneori chiar daca nu ne dam seama sau nu vrem sa recunoastem..Parerea mea este ca atunci cand gresim trebuie sa recunoastem..sau daca atunci cand cineva greseste si noi observam ca a gresit sa nu incepem sa ne batem joc de el crezand ca noi suntem mai buni ca el sau sa il facem sa se simpta prost. Unii oameni nu se nasc cu desteptaciunea in spate ca atii, dar totusi in unele momente ii pot intrece pe cei care is un pic mai destepti ca ei..Deci cel mai bine ar fi sa nu ne credem mai tari ca altii si sa ne comportam exact asa cum suntem, adica toti sa fim egali! Sper ca te-am ajutat! :*