Cred că ați auzit de cartea "The Selfish Gene" a lui Richard Dawkins. Poate unii ați și citit-o. A avut un mare impact asupra lumii intelectuale. Totuși, cu o ocazie, Dawkins afirmă că el personal nu este sub controlul genelor sale: "I too am an implacable opponent of genetic determinism". Cu alte cuvinte, genele sale nu sunt atât de egoiste încât să-i spună lui ce să facă. Cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă le-ar fi dat mână liberă! Poate l-ar fi orientat spre o altă carieră - ar fi devenit un mecanic auto sau un strungar!
Ceva nu îmi este foarte clar. Voi cum înțelegeți? În ce măsură suntem noi sub controlul genelor? Cât de egoiste sunt ele?

Genele nu sant responsabile pentru alegeri de acest gen ci pentru supravietuirea individului.Cultura este cea care determina alegerile ce tin de dezvoltarea personala sau asa numitele legi ale epigeneticii

Dacă te gândești la viață ca la un maraton, genele ne dictează din ce poziție și cu ce încălțări pornim. Unii pornesc cu 500 m în spatele liniei de start, cu tălpile rupte și maieul găurit. Alții pornesc cu cei mai noi adidași la vreo 100 m după linia de start. Dar ce faci mai departe depinde în totalitate de tine. Degeaba aș porni cu un avantaj de 50 m și cele mai bune încălțări Nike, Usain Bolt tot m-ar bate.

Organismul este "pe pilot automat" dacă va continua aceleași obiceiuri prin generații, tradiții, talente. În caz contrar, dacă organismul citește, se antrenează, gândește, își formează propriile idei și stil de discuție, și altele, atunci prin toate acestea, organismul devine pe modul manual pro-activ.

Un exemplu, unui copil i-a murit ambii părinți, acesta a crescut într-un mediu plăcut fără influențe negative, dar ambii foști părinți au fost alcoolici, șansele sunt ca și copilul să fie alcoolic sau să aibă similarități de gândire cu părinții. Dacă acest copil este forțat sau disciplinat să se comporte exact într-un anumit mod, acele gene ale părinților nu mai sunt active sau nu ar avea forțe prea mari ca influențe psihologice sau neuronale, pentru că conexiunile noi și conștiente vor avea un impact mai mare pe termen mediu și lung.

Am o problemă aici. Psihologia evolutivă (evolutionary psichology) este acceptată de către oamenii de știință. Or, aceasta implică o formă de determinism genetic. Și atunci, dacă prima e adevărată, nu trebuie să fie adevărată și cealaltă? Asta apropo de ce a zis Dawkins, că e un oponent implacabil al determinismului genetic.

Mno, detin toate codurile si toate informatiile de care depind toate procesele din organism. Putem sa ne controlam comportamentul fata de anumite situatii, afectiuni, caracteristici etc, cum ar fi dieta, stilul de viata, nivelul de stres (in oarecare masura) etc. Suntem in foarte mare masura sub controlul genelor. Si e bine asa. Daca nu ar fi asa multi am muri pentru ca am uita sa respiram (de exemplu).