Credeti ca acest "chi" chiar exista? Adica credeti despre corpul omenesc ca este doar un recipient pentru constiinta? Credeti ca sufletul vostru dupa moarte va pluti in neant, in lume pana la gasirea noii gazde sau ca de va refugia in asa zisul Rai sau iad?
V-ati intrebat vreodata daca sunteti spalati pe creier?
Mereu mi-am zis ca modul meu de gandire e diferit de a tuturor, pentru ca parinti nu m-au influentat in nici un mod cand eram mica. Adica sunt sigura ca parinti a ziceau "nu fa aia ca." eu nu am auzit fraza asta din gura parintilor mei. NU m-au influentat in nici un fel, iar azi cand vad adolescenti de varsta mea sustinand doar si doar ce spun parinti lor, nu-mi pot explica. Adica eu imi exprim propria opinie pe cand ei spun doar ce au invatat si le-a intrat in subconstient. Am impresia ca sunt spalati pe creier sa creada tot felul de lucruri. Adica un copil mic este dus de mama sa la biserica duminica de duminica, astfel ajunge sa se obisnuiasca si sa repete acelasi lucru si sa o transmita ai departe, intelegeti ce vreau sa zic.
Oameni care spun ca nu cred in Dumnezeu sunt considerati atei uni ii numesc si pagani fara sa stie adevaratul sens al cuvantului, dar de ce? Sunt uni care... si cred si nu cred, intelegeti. Adica nu pot spune nici ca exista nici ca nu.

Am mai multe intrebari si nelamuriri si as putea sa imi spun aici toata parerea dar nu vreau sa va plictisesc. Astept raspunsuri serioase, vreau de mult sa dezbat un astfel de subiect, dar nu am cu cine, sper ca cineva sa ia asta in serios si sa-mi raspunda cu o parere a lui, nu una suflata de altcineva.

Multumesc anticipat!

p.s lasati totul sa curga din voi si bazati-va doar pe ratiune. Lasati la o parte tot ce ati auzit si bazati-va pe ce intelegeti.

Probabil exista acest chi dar ai pus si tu niste intrebari la care nu-ti poate raspunde nici Dumnezo!

Nu cred ca exista nimic dupa moarte. O sa fie gen... nothing, la fel cum a fost inainte sa te nasti. Nu stiu. Vom vedea fiecare la timpul lui.

Faza e ca eu gandeam la fel dar, am vazut un documentar, sau un fel de documentar care m-a intors la 180 de grade. Era vorba de niste copii de 5-6 ani care vorbeau aberati. Spuneau ca au murit intr-un bloc de mult parasit in urma a nu stiu ce cutremur sau accident, reusind sa dea si numele persoanei care pretindeau ca sunt sau au fost, si s-a verificat si a fost cu totul adevarat, alt baiat a zis ca murit in al doilea razboi mondial sau in primul' (nu tin minte exact am vazut documentarul acum muult timp...) a dat numele si s-a demonstrat ca e adevarat. Deacea intrebam. Poate ca inainte sa ne nastem chiar a fost ceva. Intelegi ce vreau sa zic?

Sufletul meu se va metamorfoza, voi deveni un arhanghel.

Și referitor la ce ai spus, și la tine e un fel de spălare pe creier, chiar dacă nu îți dai seama, faci și consideri exact ceea ce nu consideră părinții tăi ca să fii domne diferită și să nu te dai spălată pe creier. Mai trebuie să te maturizezi.

Reincarnarea are un sens, Raiul si Iadul nu.

Oamenii pot sa creada in multe lucruri. In trecut, europenii credeau ca anumite femei, numite vrajitoare, sunt mana in mana cu diavolul, si sunt extrem de periculoase pentru omenire. Au fost atat de convinsi de toate acestea, incat au ars pe rug mii si mii de astfel de femei cu varste cuprinse intre 8 si 80 de ani. Si totul a durat secole. A fost vreodata o dovada clara care sa indice ca vrajitoarele chiar exista? Bineinteles ca nu, dar asta nu i-a oprit pe acei fanatici religiosi sa comita acele crime oribile. Tot ce a contat era ca ei chiar credeau in vrajitoare si in diavol. Asta e o lectie despre importanta dovezilor clare atunci cand avem de-a face cu povesti supranaturale extraordinare. Cu cat povestile sunt mai extraordinare, cu atat trebuie si dovezile sa fie pe masura. Asta e valabil si in problemele ce tin de religii, de "suflet", de viata de dupa moarte sau reincarnari. Sunt multe povesti care suna frumos, care promit mult. Practic, ele ne promit chiar nemurirea, si noi acceptam cu bucurie promisiunea aceasta, fara sa ne gandim daca sunt dovezi pentru ea, sau daca are logica, si fara sa stam macar putin sa ne gandim ce inseamna de fapt o viata eterna. Suntem siguri ca ne-ar placea asa ceva? Orice entitate cred ca are "dreptul" sa-si incheie existenta la un moment dat. Sa obligi pe cineva la viata eterna cred ca e chiar mai rau decat sa-l omori. Orice fel de existenta eterna ar fi un chin, si probabil ai ajunge sa iti doresti cu disperare sa poti muri.

In ciuda tuturor miturilor despre viata de dupa moarte din toate culturile lumii, nu exista nimic care sa-mi indice ca se bazeaza pe ceva real. Fiecare cultura si-a imaginat viata de dupa moarte in feluri diferite. Dar nu suntem cu totii oameni? Nu ar trebui sa avem acelasi tip de viata de dupa moarte? De exemplu, indienii bastinasi din America de Nord isi imagineaza un fel de rai in care vanatul se gaseste din belsug, nu exista pradatori, si toate sunt bune si frumoase. Gasim mici asemanari intre mitul lor si cel crestin, dar nu putem sa nu zambim cand vedem ca ei si-au imaginat un rai bazat pe stilul lor de viata si pe obiceiurile lor. Daca ei traiau in paduri, si viata lor depindea de vanatoare, si se temeau de pradatori periculosi, si-au imaginat o lume de dincolo in care acest stil de viata va continua, dar fara problemele legate de lipsa vanatului sau pradatori. E evident ca o astfel de gandire e naiva, si ca nu exista o astfel de existenta dincolo de moarte. Si asta e valabil in fiecare religie sau cultura din lume. De ce ar avea doar unii dreptate, si altii nu? Nu vad niciun motiv pentru asta, si nicio dovada care sa-mi arate un mit al lumii de dincolo mai realist decat altele. Raiul din traditia crestina, de exemplu, e practic o gradina cu mancare din belsug, si unde nu exista pradatori. E aproape la fel cu mitul amerindienilor, si sansele ca povestea sa fie adevarata sunt nule.
Ce e important sa intelegem e ca dorintele noastre au tendinta sa se puna mereu in fata incercarilor noastre de a deslusi lumea in care traim. Asta se intampla si cu ideea de viata de dupa moarte. Nu exista nimic care sa indice realitatea unui astfel de scenariu. Sunt doar dorinte. E bine si sa intelegem ca omul e un animal, si eu unul nu vad cum animalele ar avea parte de o continuare a existentei dincolo de moarte. Daca stiinta va aduce vreodata dovezi solide in acest sens, atunci voi crede si in viata de dincolo, dar pana acum nu vad vreun motiv sa cred. Cu totii vom afla asta in momentul mortii, dar doar in cazul in care exista o lume de dincolo. Ma tem ca totul e doar o iluzie si ca in momentul mortii vom cadea intr-un fel de coma permanenta din care nu ne vom mai trezi niciodata. Asta e cel mai logic si probabil scenariu, bineinteles. Iar intr-un asemenea caz, nu vei mai avea posibilitatea sa gandesti si sa-ti spui in sinea ta: "Ah, se pare ca nu exista nicio viata dupa moarte".

Asa e

Poate ai dreptate, poate ar trebui sa ma maturizez, dar te asigur nu am incercat niciodata sa fiu impotriva parintilor mei si nici sa fiu diferita. Te asigur ca sunt multi de varsta mea care gandesc la fel, doar ca au argumente care undeva sunt impotriva alor mele, cum ai zis tu ca si eu sunt spalata pe creier. Dar cine nu e? Nimeni nu a gandit vreo-data singur. Toti ne bazam pe ce auzim sau citim, dar putem sa adaugam si concluzi trase de noi asa ajungem sa gandim oarecum superior, asta inseamna sa evoluam. Mai tarziu gandiri noatre i se va adauga multe alte idei care le vor face pe ale noastre inutile. Crede-ma, stiu ce vorbesc (scriu) si daca tu crezi ca nu iarta-ma ca vorbesc fara sa am habar ce.

Nu m-am gandit la asta