Credeți că adevărul poate fi determinat doar de către știință? Cum se stabilește dacă un aspect al vieții este adevărat? Se poate stabili?

Ca sa nu incep o polemica distructiva: fiecare decide cine spune adevarul, crestinii cu entiati, ateii cu stiintele.

Zic eu ca un aspect al vietii devine adevarat daca poate fi confirmat de societate.

Nu inteleg la ce adevar te referi cand zici ca "mulți oameni consideră că au ajuns la el", ce context guverneaza certitudinea asta?

În urma numeroaselor discuții am sesizat că mulți oameni se referă la adevăr. În același context își expun anumite idei, nu neapărat științifice.

Minciuni. Se vorbeste urat. Despre alcool, femei si prostii. Nu se raspunde la intrebari serioase

Hai sa incepem cu, inceputul:
ce e aia "adevarul"?!?
definitia din dictionar spune ca e enumerarea EXACTA a faptelor si actiunilor in ordine corecta si reala
in realitate, hai sa folosim un "artificiu de calcul" si anume intrebarea:

daca un copac, in padure, cade, lovit de fulger, face zgomot cand cade sau NU?

raspunsuri, TOATE ADEVARATE!

1. adevarul stiintific, EVIDENT ca face zgomot
2. adevarul social, CUI II PASA CA FACE ZGOMOT?!? asta nu o sa puna mancare pe masa sau o sa imi imbrace copchii
3. adevarul juridic, poate ca face zgomot, poate ca NU, asa ca putem aduce un expert care sa spuna, cu toata autoritatea in domeniul lui de expertiza ca e "POSIBIL" sa NU faca zgomot (cade pe muschi vegetali si alte resturi vegetale)
4. adevarul religios... ADEVARUL E NUMAI UNUL SI E ALA PE CARE IL SPUNEM NOI
pai stai, era vorba de un copac, care cade fara martori in padure
adevarul religios: UITA AIA, CA NU CONTEAZA NICI MACAR PUTIN...
ADEVARUL E NUMAI UNUL... PUNCT!

in realitate "adevarul" e o chestie absolut si NUMAI umana si consta intr-o fiinta umana care CREDE CA spune adevarul si alta care accepta ca ala e adevarul

deci, daca ai venit aici ca persoana pur dogmatica, atunci intrebarea ta e ori propaganda, ori pur flama, ori amandoua!

daca nu, sper ca am dovedit negru pe alb ce e aia "adevarul"

Și dacă cineva pune o boxă cu sunetul unui copac, presupunând că boxa respectivă are o calitate foarte bună și poate păcăli auzul uman?

Totul este relativ.

Normal ca nu. Sa crezi asta inseamna sa crezi in scientism. Scientismul este credinta eronata ca stiinta este singura modalitate de a afla adevarul. Normal, aceasta credinta este puierila si ilogica in primul rand pentru ca la randul ei, stiinta se bazeaza pe matematica, iar matematica pe logica. Plus ca mai exista filozofia stiintei care explica paradigmele asumate in cadrul procesului stiintific.
În orice caz rolul stiintei nu e de a afla "Adevarul". Rolul stiintei este de a descrie natura. Si atat.
Stiinta nu poate raspunde la intrebari precum "exista un Dumnezeu?" Sau "este lumea inconjuratoare reala sau doar o simulare in mintea mea?" Si alte astfel de intrebari. Tot ce poate face stiinta este sa descrie cum functioneaza natura: prin atomi, molecule, procese fizice si biologice etc. Atat!

Daca totul este relativ inseamna ca si afirmatia "totul este relativ" este relativa, deci nu e adevarata deci e self-refuting.

Glumeam, ahah, nu ma gandeam sa ma ia cineva in seama, nu aveam chef sa dezvolt la întrebarea asta pentru ca nu imi place, fiind o întrebare mult prea complexa si cu prea multe raspunsuri pentru acele cateva randuri pe care poti sa le scrii aici. Am scris, deci, cam primul lucru care mi-a venit in minte.
Dar da, afirmatia "totul e relativ", daca ma intrebi pe mine, are, in simplitatea ei, un potential imens.
Relativ nu inseamna ca nu e adevarat, aici gresesti.
Relativ inseamna care depinde de punctul de vedere, sau oricum, de multi alti factori.
Intr-o disputa filozofica de cele mai multe ori toata lumea are dreptate, chiar si cand opiniile par sa fie total opuse. Fiecare are dreptate in felul lui. De asta disputele filozofice nu au niciun sens si nici macar formarea unei pareri fixe asupra unui subiect nu are sens. (sa asculti părerea altcuiva are intotdeauna sens, dar doar daca o iei din punctul asta de vedere disputa filozofica are sens)
Morala e relativa, timpul si spatiul sunt relative, si da, chiar si fraza "totul e relativ" e relativa, pentru ca depinde. Nu exista un adevar incontestabil.
Nu se stie daca exista un Dumnezeu, chiar daca asa zisii credincioși susțin sus si tare ca ei "STIU", iar ateii sustin ca "STIU" ca nu exista. Pe de alta parte, daca teoria cu Dumnezeu poate parea destul de incredibila, nici mecanica quantistica nu are cu mult mai mult sens, dar in practica functioneaza, si una, si alta.
Ceea ce un om decide sa creada depinde la randul lui de alti factori care sunt tot relativi.
Poti sa-mi zici ca ceea ce am scris e tot relativ si o sa fiu de acord cu punctul tau de vedere, dar si cu al meu, ahah. Bafta.
Stiinta, apoi, si-a pierdut de mult rangul de adevăr incontestabil. O dovedesc teoriile "absurde" ale conspirationistilor: comunitati ca flat earthers si altele. Neîncrederea (si nu una nefondata) in autoritati a dus la aceste teorii, dar nu poti sa zici ca nu sunt adevărate. De unde stii? Cine ti-a zis? Alti oameni ca tine? Oamenii mint (dar oamenii pot si sa nu minta). Ma rog, ma aberez acum, dar asa e. E relativ. Conspirațiile pot fi false, cum pot fi adevarate. Un sâmbure de adevar au toate si deci 1% dintre ele pot fi chiar si adevărate, cine poate spune ca nu?
Dupa ce am scris asta imi vin in minte multi filozofi, dar gândește-te de exemplu la Renè Descartes. El a fost primul care si-a dat seama ca nu exista niciun adevar incontestabil, apoi a luat-o razna, ahah (chiar si 1+1=2 ar putea fi fals daca lumea ar fi condusa de un demon malefic care se distreaza facandu-te sa crezi asta). Sau Hume care poti spune ca a fost unul care a spus, in esenta, cam acelasi lucru. Si multi altii.
Asta pentru a nu spune lucruri pe care poti sa le extragi direct din filozofia lor.
Normal ca oamenii trebuie sa isi creeze o opinie proprie, dar asta pentru ca le este frica sa umble prin intuneric.
Ca cei ce aparitin unei religii, si majoritatea oamenilor de stiinta tin cu dintii de aceste credinte pentru a putea merge mai departe, fara sa se piarda si sa se împiedice la fiecare pas de intrebari existentiale.
Un om cu adevarat inteligent, totusi, din punctul meu de vedere, ia in considerare toate teoriile.
Tocmai pentru ca lucrurile sunt relative pot, apoi, sa incalc chiar si regulile propriei mele teorii.))
Prove me I'm wrong?
Nu are prea mult sens sa te pierzi in astfel de discutii, dar pana la urma nici viata n-are un sens. Vietii ii da fiecare in parte un sens. Totul e subiectiv (daca vrei o alta fraza de care sa te legi, ahah).
Poate ca noi suntem doar reflecția mintii tale (a legaturii cu Dumnezeu), cum zicea Kierkegaard. Poti sa imi dovedesti ca ma insel?))

"Relativ nu inseamna ca nu e adevarat, aici gresesti.
Relativ inseamna care depinde de punctul de vedere, sau oricum, de multi alti factori"

În ce fel depinde? Concentreaza-te pe cuvantul "depinde" pentru ca e foarte important. Cand eu zic "relativ" ma refer la opusul lui "absolut". Un adevar absolut este ceva ce e in mod absolut independent adevarat, cum e Logica. Logica este absolut (si nu relativ) adevarata prin imposibilitatea de a nu fi adevarata. În alte cuvinte nu pot demostra ca nu exista Logica sau ca adevarul logicii este relativ dependent de perspectiva oamenilor pentru ca ar fi o contradictie. Deci Logica trebuie sa fie absolut adevarata. Deci nu poate depinde de perspectiva si opiniile oamenilor deoarece trancende aceste lucruri, fiind absoluta.

"Intr-o disputa filozofica de cele mai multe ori toata lumea are dreptate, chiar si cand opiniile par sa fie total opuse."

Si aici gresesti. Filozofia nu este un spatiu intelectual in care toata lumea isi da cu parerea si nu exista niciun fel de reguli sau limite. La baza filozofiei sta logica si cateva reguli fundamentale, iar datorita filozofiei putem avea orice alta stiinta posibila. Desigur, exista multe perspective si pareri in domeniu, dar valoarea de adevar a acelor perspective este determinata de adevarul absolut si nu de relativitatea opiniilor. Nu poti sa zici ca in opinia ta regulile logicii ar trebui sa poata sa fie contradictorii si sa ai dreptate. Regulile logicii sunt absolute. Nu este absolut nimic relativ la ele.

"Morala e relativa, timpul si spatiul sunt relative, si da, chiar si fraza "totul e relativ" e relativa, pentru ca depinde. Nu exista un adevar incontestabil."

Morala nu poate fi relativa. Daca ar fi relativa nu ar mai avea nicio valoare, practic nici macar n-ar exista. Daca putem sa inventam sisteme morale asa cum inventam unicorni si animale fantastice inseamna ca, asemeni animalelor fantastice, moralitatea nu exista. Fraza "nu exista adevar incontestabil" este incontestabil adevarata sau nu? Fiindca daca este inseamna ca e self-refuting pentru ca prin insasi existenta ei isi infirma propria existenta. Deci e in mod necesar falsa. Deci in concluzie adevarul incontestabil exista. E si normal sa existe pentru ca fara adevar incontestabil absolut si independent ne-am afla in imposibilitatea absoluta de a stii vreodata ceva. Epistemologia ar fi imposibila, ontologia la fel, matematica la fel, imposibila si nonsensica si asa mai departe.

"El a fost primul care si-a dat seama ca nu exista niciun adevar incontestabi"

Ador ironia a ceea ce spui. Imi place ca ai spus "si-a dat seama" si nu "a fost de parere ca" deci dupa tine si-a dat seama in mod corect, deci a ajuns la adevarul ca nu exista niciun adevar. Iti dai seama cat de ironica si de-a dreptul hilara este fraza pe care ai zis-o? Descarte a ajuns la adevarul ca nu exista adevar? Deci n-a ajuns la niciun adevar ). Asta in primul rand, in al doilea rand Descarte n-a zis niciodata ca nu exista niciun adevar. Daca era chiar asa de idiot n-ar fi ajuns in istorie. Ce a zis Descarte a fost ca nu putem avea incredere in simturile noastre pentru ca ne-ar putea insela. De asta nu putem avea incredere decat in propria ratiune. De acolo si celebra fraza "cogito ergo sum" sau "cuget deci exist". Acel "deci exist" poate fi scris si ca "deci este adevarat ca exist" deci in concluzia Descarte credea in adevar si nu putea sa zica ca nu exista adevar. De asemenea nici Hume n-a zis ce pretinzi tu ca a zis.
Si da tocmai ti-am demonstrat ca te inseli. Acum tu ai dreptul sa crezi ce vrei dar mai este o chestie. Principiul ipocriziei. Tu afirmi ca nu exista un adevar, dar iti traiesti viata exact ca si cum ar exista un adevar. Afirmi ca nu exista morala dar iti traiesti viata si te astepti si de la altii sa respecte o conduita morala.

Ok, o sa-ti răspund la provocare, dar si tu te inseli. In raspunsul de mai sus stiu ca m-am aberat si nu am stat sa-mi analizez frazele. Era o filozofie aberanta de la bun inceput. Am incercat sa dau cat mai mult sens frazei "totul e relativ" si sunt de acord ca nu e complet corecta, dar nu si ca nu e partial corecta.
O sa incep de la Renè Descartes si da, sunt de acord ca am zis "si-a dat seama", ahah, dar ma rog, simpatia personala pentru teoriile lui presupun ca a iesit la iveala acolo. Stiu foarte bine ce a spus si nici nu-mi place cine stie ce ca filozof. A fost foarte criticat, iar in multe locuri logica lui e destul de fortata. Dar a fost important (si nu pentru ca a avut dreptate in tot ce a zis, ci pentru ca a scos la iveala idei si concepte interesante). Nu-mi spune ca esti de acord cu demonstratia ca exista Dumnezeu si bla bla bla. Nu e un adevar absolut. Cu tot "cogito ergo sum"-ul lui, demonstratiile urmatoare se bazeaza pe principii incontestabile doar in mintea lui. Eu vorbeam despre Descartes-ul dinaintea revelației, cel ce a refuzat intr-un sfarsit ca principiu absolut chiar si matematica.
Discursul meu e sarac de termeni filozofici pentru ca nu am citit niciun filozof in romana, asa ca pentru asta pot sa ma scuz, presupun.
Din Hume nu stiu ce crezi tu ca am înțeles, dar nu am zis nimic de el. Am zis doar ca poate fi dat ca exemplu pentru teoriile lui despre cauza-efect and stuff.

Cel mai amuzant mi s-a parut, totusi, cat de sigur ai fost cand ai spus "Morala nu poate fi relativa... Pentru ca altfel n-ar exista... Bla bla bla", ahah. Si da, sunt de acord, morala nu exista. Morala e ceva abstract, creat de om, in mare parte pentru a permite ordinea sociala. Poate fi demonstrata relativitatea ei prin simplul fapt ca difera chiar si in timp si spatiu. Difera de la societate la societate si de la comunitate la comunitate.
Morala in societatea victoriana nu e in niciun caz aceeasi cu cea dintr-un trib de canibali, iar in lumea animala nici macar nu exista un astfel de concept. Iti recomand panzram pentru a vedea caile infinite pe care le poate lua logica si morala. Morala e dictata de societate, dar poate fi diferita de la individ la individ. Spui ca unicornii nu exista? E unul dintre adevărurile tale incontestabile asta, ahah? Ai putea sa-mi demonstrezi ca nu exista, te rog? Sunt chiar curios)). Ok, poate ca exista un singur adevar incontestabil, acela ca nu exista un adevar incontestabil. Te-am facut fericit acum? You are funny. Spui ca fraza asta se contrazice singura? In filozofia mea nu se contrazice. Aristotel a afermat ca lucrurile nu se pot contrazice, dar cine spune ca acest principiu e de neincalcat? Gandeste-te la mecanica quantica, din nou. Logica iti spune ca un electron nu poate sa treaca in acelasi timp si prin gaura din stanga si prin cea din dreapta? In mecanica quantica poate. Oare nu incalca si aceast experiment principiul lui Aristotel?
Spui ca logica este este un adevar absolut. Care este acest adevar? Logica este mai mult un mijloc, o metoda, decat un adevar. In functie de principiile de la care pleaca poate lua cai infinite (de asta exista filozofii infinite si vor continua sa existe), dar putem sa ne intoarcem si la principiul non contradictiei daca vrei, dar sa lasam logica in pace.
Sunt mai multe lucruri care pot fi definite ca principii fundamentale... Dar sunt exceptiile care intaresc regula. Plecand de la ele spre orice fel de adevar, produsele sunt infinite si nu poti spune ca un lucru e mai adevarat ca altul. Decartes a incercat asta si nu a reusit(gandeste-te la aberatia glandei pineale - e clar ca a incercat sa forteze logica, umpland golurile individuate de critica prin concepte aberante). E ok sa folosesti logica pentru ca functioneaza in lumea macroscopica in care traim, in viata de zi cu zi, dar aceasta se schimba, deja, cand ajungi in lumea microscopica unde fizica clasica nu functioneaza, iar in teorie totul e posibil. In principiu totul se bazeaza mai mult pe probabilitate, decat pe altceva.
Cine definește regulile logicii? Totul se bazeaza pe simturi in lumea practica. Cu ce e mai adevarata lumea in care crezi ca traiesti de cea "falsa" produsa de halucinogene de exemplu? In aceasta lume poti sa zbori, si chiar crezi si simti asta. Apoi logica devine si mai inutila cand adaugi ceva supranatural. Prin logica nu reusesti sa dovedesti ca nu exista acel ceva supranatural, ca un Dumnezeu, care poate schimba oricand regulile, poti doar sa-l negi, sa "crezi ca nu exista".
Nu mi-ai demonstrat nimic, si nu stii cum imi traiesc viata, ahah. Stiam, oricum, de la bun inceput ca discursul meu are multe puncte slabe.
Sa spui ca exista UN adevar absolut, acel adevar absolut, acea mentalitate valabila in toate domeniile pe care le atinge, mi se pare totusi destul de aberant. O fraza mai buna ar putea fi: "majoritatea lucrurilor sunt relative, dar oamenii accepta si lucruri care pot fi false pentru a putea dormi bine noaptea".
Da, logica e un mijloc eficient, dar produsul acesteia depinde de principiile de la care s-a plecat. Pentru asta, si principiile trebuie sa fie absolute, dar de unde stii? Asta e intrebarea si ceea ce mi se pare intr-adevar interesant in conspirationisti. Un principiu fundametal din ceea ce pot sa zic e si "cogito ergo sum", intr-adevar, aici pot spune ca sunt de acord cu Descartes.

Cu toate astea nu renunt sa cred ca sa crezi ca STII te inchide din punct de vedere mintal, iar asta, desi poate fi sanatos si iti poate da stabilitate in viata, evident te limiteaza. Mie imi place sa traiesc la limita necunoscutului. Singurul lucru pe care il stiu cu adevarat este faptul ca nu stiu! - daca recunosti citatul
Si e intotdeauna gresit sa rezumi realitatea la o fraza ca "totul e relativ". Realitatea e mai complexa de atat. Tot ce am zis e ca are potential. Am zis asta de la inceput. Nu ca e si corecta.
Toata lumea e ipocrita, asa cum toata lumea minte, e nevoie de asta pentru a supraviețui. Nu toata lumea traieste intr-o Nirvana, intr-o manastire, ca un ascet.)) Avem nevoie sa ne impunem un adevăr absolut, cum am zis si in celalalt raspuns, pentru a nu înnebuni, dar continui sa cred ca acest adevar trebuie sa fie fluid si nu rigid (cat mai fluid posibil). Cele mai stupide persoane sunt cele care cred ca au ajuns la un adevar absolut.
Cum am zis, nu are sens discutia asta, dar cum am zis, din nou, nimic nu are sens si deci imi place sa filozofez. Pot fi greseli si aici, deci te invit sa le corectezi. Aici mi-am dat silinta mai mult decat in celalalt.

Știința își cam propune unificarea teoriilor. O unificare a teoriilor s-a produs și în trecut (și ăia au fost cei mai mari pași făcuți de știință), ceea ce înseamnă că lacuna de cunoaștere care ne face să credem că unele teorii se contrazic poate fi umplută (cam ăsta ar fi scopul). Dacă nimeni nu ar mai fi ținut cont de niciun fapt și toți ar afirma că nu știu, știința nu ar fi evoluat deloc și automat, nici tehnologia. Un principiu logic ne spune că o propoziție nu poate fi adevărată și falsă în același timp. Lumea funcționează pe baza unor principii, faptul că nu le putem demonstra în întregime ca fiind adevărate nu înseamnă că nu sunt adevărate. Problematica era legată de faptul dacă putem să știm cu certitudine dacă un lucru e adevărat, nu că dacă nu există adevăr, că ăla e cam evident că există. E bine să vizionezi diverse perspective, dar e absolut necesar să ții cont de ceea ce a fost testat ca fiind adevărat. În lumea produsă de halucinogene nu îți poți construi o bază teoretică, deoarece nu e o lume stabilă. E o lume în care lucruri observate pot fi negate în următorul moment. De exemplu, în lumea halucinogenelor poți crede că H20 e roz, în următorul moment e foarte probabil ca acest fapt să fie contrazis și să privești o lume mai apropiată de a noastră, unde H20 nu e color. În realitate observațiile se mențin în condiții similare de mediu. Focul mereu va emana căldură în condițiile noastre de aici. Ba chiar, viteza luminii e absolută din tot ceea ce am observat și demonstrat până acum. E un principiu științific că un sistem se comportă la fel cu altul dacă au aceleași caracteristici și sunt în aceleași condiții de mediu. Că nu poți demonstra că sunt la fel, e un alt of, însă cam poți intui. Dacă apare vreun factor și observi ceva diferit, oamenii își propun să înțeleagă ce a fost diferit, ce factor a influențat în mod distinct lucrurile. Și astfel ariile cunoașterii se măresc. Și cât se măresc? Clar nu la infinit. Conceptul ăsta e doar unul pur teoretic.

"Nimic nu are sens" era doar o figura de stil, nu incercam sa deschid o noua discuție filozofica.
Ok, m-ai convins, imi placi, o las balta cu relativismul.
Mi-a placut cand ai zis "faci progrese" si m-ai batut pe cap cand am zis ca realitatea e mai complicata de atat, ahah.
Dar da, recunosc, incercam doar sa castig disputa)). Fie cum zici tu.
Majoritatea inseamna masa, societatea, omul mediu. Archetipul de om mediu. Cand faci o afirmatie de genul vorbesti de un archetip si poti sa folosesti statistica, de exemplu. Daca ai intalnit 200 de oameni si 190 fac asta spui majoritatea, cu o foarte mare marja de eroare, dar asta pentru ca pentru a avea masura perfecta trebuie sa intalnesti toate cele 7 miliarde de persoane de pe glob, ceea ce e imposibil. E întotdeauna posibil ca toti ceilalți oameni pe care nu i-ai intalnit sa fie complet diferti si sa te inseli, dar e un risc pe care poti sa tii-l asumi. Asa functioneaza statistica. Ca studiile alea patetice care demonstrează ca Danemarca e tara cea mai "fericita" sau ca romanii sunt cei mai optimiști oameni din Europa, desi in termeni fizolofici ar trebui sa intrebi "ce e fericirea?", de exemplu, sau "s-a luat in considerare toata populatia?", etc. E stupid. Dar vreau sa zic. Nu tot ce spui trebuie sa fie perfect acurat. Era doar o constatare.
"Da-i naibii de oameni" - I agree with this, tho.))
Si da, ok, cuantica, mersi. Ti-am zis, sunt plecat de ceva timp din Romania, dar imi place sa fiu corectat si nu sunt ironic, deci e ok.
Pai bafta. Pari ok. Esti unul dintre putinii care ofera cu adevarat un ajutor pe site-ul asta, presupun.
Mi-a placut ce ai spus si sunt de acord cu "majoritatea" contraargumentelor.))

Ma bucur ca am ajuns la un numitor comun. Tot respectul pentru asta. Toate cele bune!