Impotriva obsesiei mortii, tertipurile sperantei ca si argumentele ratiunii se vadesc ineficace:insignifianta lor exacerbeaza doar pofta de a muri...pentru a triumfa asupra acestei pofte nu exista decat o singura metoda:aceea de a trai-o pana la capat,de a-i indura toate deliciile,chinurile,de a nu face nimic pentru a o eluda.
O obsesie traita pana la saturatie se anuleaza in propriile sale excese.
Cine nu s-a dedat desfatarilor spaimei, cine n-a savurat in gand primejdiile propriilei sale aboliri si n-a gustat din crudele si dulcile prabusiri, nu se va lecui nicicand de obsesia mortii, ci va fi chinuit de ea tocmai pentru ca ii va fi rezistat.
Gandul mortii ma tine in viata, la fel cum imperfectiunile vietii ma fac sa constientizez viata.Am cicatrici ale imperfectiunii realitatii pe tot corpul, dar le ador semnificatia - transformare... ceea ce duce la moarte.
Trebuie sa stii sa nu dai nici un scop vietii, ca sa o pastrezi superioara mortii.Cioran era foarte sincer, si la fel sunt si eu cu moartea.Gandul mortii ne-a facut sa traim.
Nu,mai Hombre mai, te invata cum sa traiesti cu gandul mortii.Sau fara caprele tale.
"Cioran asta de pe TPU sau care?"
Da, Ciorănoiul de pe TPU dar acesta se sinucide numai daca ii dau o capra, dar eu sunt zgarcit si ii dau la sf. Asteapta.
Bai Cioranoiule, mesterul Cioran imi da motive de viata atat de puternic simtite si traite incat Isus daca traia acum se constipa cu propiile lui vorbe, daca ar fi ale lui(din biblie) dar nu cred. Norocul lui e ca nu-i p'acilea.
Fragmentul expus este un citat apartinand filosofului Cioran?
De fapt, sunt amestecate gandurile mele cu niste citate de-ale lui. Jumatate din ce am scris sunt citate ale lui Cioran.
Am citit ca odata, mai hotarat ca oricand sa incheie socotelile cu viata, a legat o funie de lampa din tavan si s-a urcat descult pe un scaun. Si-a legat funia cu atentie in jurul gatului si inainte sa rastoarne scaunul a observat ca avea sosetele murdare. Instantaneu i s-a derulat mental filmul momentului in care avea sa fie gasit... mort, cu grimasa durerii si surprizei pe fata, eventual invaluit intr-un miros fetid de cadavru gasit abia dupa cateva zile, si pe deasupra, cu sosetele murdare... a fost suficient de oripilat de imagine incat sa renunte la gest.
«Ce n'est pas la peine de se tuer puisqu'on se tue toujours trop tard.» - De l'inconvénient d'être né