Credeți ca exista un drum catre/spre fericire?
Sau pentru început, e bine sa fii fericit si sa te mulțumești cu ceea ce ai?

Drumul e simplu. Mai întâi, nu trebuie căutată acolo unde, pentru a o avea, mai depinde si de alţii. Vrei să fii iubit de cineva? E bine, dar mai trebuie ca si acel cineva să vrea să te iubească. Vrei mulţi bani? E bine si asta, dar obţinerea lor mai depinde si de alţii, nu numai de tine s-a.m.d. Singurul loc pe care tu esti singur stăpân e lumea ideilor. Tu îţi poţi face ce idee vrei despre viaţă, despre lume si despre orice si poţi face asta într-un mod care îţi este ţie cel mai convenabil. Si asa devii fericit.

Ca sa fii fercit trebuie sa fii in primul rand multumit de tine insuti, dar si sa apreciezi fiecare lucru pe care il ai fiind constient ca altii poate nu pot avea ce ai desi si-ar dori. Traim ca sa fim fericiti: prin lucrurile care ne plac, prin scopurile pe care le avem si deci prin tot ceea ce ne face sa ne simtim bine. Drumul spre fericire nu este greu, trebuie doar sa privesti lumea cu alti ochi si sa fii optimist, sa iti schimbi perspectiva despre viata si vei putea fii mereu fericit.

Sa fii multumit cu cei ai, este cea mai buna si singura cale de a fi fericit si de a primi mai mult.

Fericirea e cam greu de găsit pentru că e foarte mică, dacă vrei cu tot dinadinsul să o vezi trebuie să te uiţi prin fundul unei halbe de bere. Dacă nu merge cu 5-6 halbe treci la votcă.

Chiar si asa...

Personal nu-mi plac lucurile radicale,fericirea e un sentiment radical, mai bine ai cauta linistea, pacea,impacarea cu tine insati, mai bine ai cunoaste mai multe, viata este complex, este greu de spus ce este mai bine, fiecare crede ceea ce vrea el, ar fi monotonie daca cu toti am gandi la fel