Multi artisti au scris melodii/carti au pictat... etc sub influenta drogurilor dar nu are importanta important e ce creeaza acel artist
Sunt o mulţime de melodii care au devenit legende,scrise sub influienţa drogurilor sau a alcoolului. Iar multe melodii,scrise sub influienţă,sună bine doar celor ce sunt sub influienţă.
Cred că cele mai multe exemple se găsesc în rock-ul psihedelic.
Bine,aici excludem dubstep-ul, care-i făcut de drogangii cu droguri ieftine şi proate, pentru drogangii cu droguri ieftine şi proaste, şi care sună ca doi roboţi ce şi-o trag, chiar şi după ce bei un borcan de sodă.
Drogat este o insulta folosita de oameni catre cei care consuma canabis sau medicamente ce se vindeau mai de mult in drogherii (Farmaciile de ieri), omul cand se gandeste la drog se gandeste la moarte la oameni pierduti fiindca asta se aude peste tot, omul fiind o fiinta care ''copiaza'' a luat aceste idei.
Insa starea de drog nu este mereu nociva, Smani de azii si de ieri numeau asta ''transa'', si da! transa este cuvantul corect, ceva ce se petrece foarte rar in zilele noastre. Starea de transa este o stare in care mintea umana actioneaza mai mult ca niciodata de aici se pot extrage idei ''Geniale'' din care ies cantece, opere, previziuni.
Mintea umana este un mister, iar dorgurile precum Canabisul si derivatele ei ajuta la ''explorarea'' minti.
Daca drogul asa cum il numiti voi ne schimba modalitatea de gandire si de a intelege realitatea nu inseamna ca este nociv.
Eu beu
Putin... Putin cate putin
Pan` cand capu meu
Pe umeri nu mai pot sa-l tzin
Si am sa beau
Atata pan` cand o sa aflu cine poate sa`mi spuie
Cat sa beau sa`mi fie numai bine.
Sincer, nici pe mine nu ma mira si nici nu ma intereseaza-fiecare cu viata lui!
da, cred ca mai ales in cazul muzicii au fost si mai sunt multi patimasi ai alcoolului si drogurilor
in cazul literatuii...sa ne amintim de bacovia, eminescu...bla, bla
repet: fiecare cu viata lui, atata timp cat muzica e si e e buna, si cartile sunt si sunt bune...salve!
Atâta timp cât acele opere literare sau muzicale sunt cunoscute şi bine lăudate, nu văd care ar fi problema unei posibile consumaţii de droguri.De ce toată lumea caută să gasească greşelile din trecut ale marilor genii şi nu se bucură doar de ceea ce au lăsat în urmă? Să înţeleg că pentru oameni este mult mai intersant să critici viaţa şi necazurile unui geniu decât să aprecieze creaţile sale.
Daca in om nu e deja filonul creativ, zăcământul, `geaba ia prafuri cu polonicul ca tot n-o sa-ti ridice tribunele-n picioare.
Eu am o matusa. 80 de ani. Am vrut sa le fac o surpriza alor mei de la tara si-am dus o sticla de Absint, pe care am lasat-o bine-mersi in dulap. Nu stiu ce-a fost in capul meu. Problema incepe din momentul in care matusa-mea a gasit sticla, pe care a baut-o. Toata!
N-a scris poeme unice, n-a desenat uluitor, nimic creativ, ea s-a inchis in casa si ne-a sunat ca viata nu are niciun rost, deci PA. In 10 minute vecinii i-au spart usa si au ajutat-o sa-si revina.
Mai am exemple care sa intareasca ideea ca nu se transforma in geniu chiar oricine, servind "consumabile de mare risc". Este nevoie de mult mai multe date.
Din cercetari rezulta ca multe dintre operele cele mai importante ale celor de seama creatori au fost produse in episoade maniacale.
Eu nu cred.Pentru a crea o melodie sau a produce orice ai nevoie de liniste, concentrare si luciditatea gandurilor tale. Drogurile te distrag.
Nu neg ca ar putea exista si astfel de 'surse de inspiratie' in cine mai stie ce curente literare contemporane sau din trecut; dar operele cele mai celebre si bine apreciate au avut ca sursa de inspiratie intamplari petrecute mai mult sau mai putin in viata autorului, in viata satului etc.
Daca as afla ca un autor care imi place a fost sub inspiratia drogurilor cand a compus o anumita opera, ea ar avea aceeasi valoare, numai ca nu as mai considera ca ' a muncit' atat de mult ca sa o creeze, ci pur si simplu, a fost doar inspirat.
Problema se pune altfel: in momentul in care citesti poezia 'Sara pe deal' a lui Eminescu ( dau un exemplu banal), daca vrei sa comentezi poezia, vei spune:
" Veronica Micle il astepta pe Eminescu sub un salcam(...) In satul X oamenii se intoarceau truditi de la camp (...) "
sau:
"Tanarul este asteptat de iubita sa sub un salcam...in timp ce taranii se intorceau de la camp..."
Cu alte cuvinte, reusesti sa desprinzi, sa separi autorul de opera sa? Pentru ca atunci cand apare eul liric, tu il iei drept numele autorului, atunci este gresit. In momentul in care reusesti sa vezi in tanarul asteptat sub salcam un tanar taran indragostit si nu pe Eminescu, atunci renunti sa judeci opera in relatie cu autorul ei. Iar in momentul in care i-ai separat, putin mai conteaza influenta sub care a fost creatorul operei: nu mai conteaza apoi ca a avut inspiratie stand sub un salcam in timp ce oamenii se intorceau de la camp sau ca a avut inspiratie din draguri, bauturi, samd.
Sincera sa fiu, am fost deseori socata cand am mai citit despre un scriitor ca a fost homosexual, de exemplu. Dar important este a atunci cand ii citesti scrierile, sa nu il ai in fata pe autor cu viata si cu minusurile lui, ci opera separata de el.
In concluzie, nu m-ar deranja sa aflu cate o astfel de ciudatenie despre un autor care mi-a placut. Pentru ca reusesc sa separ creatorul de creatia sa.
Adevarat. Ai rezumat intr-o propozitie ceea ce am spun eu in 100
"Esenţele tari sunt ţinute în sticluţe mici".