Credeti ca timpul trece?
Sau credeti ca timpul e static, nu se misca, ci noi suntem cei care ne miscam prin timp,noi trecem prin timp,astfel dand iluzia trecerii timpului?

Nu mutati intrebarea, va rog. Tine de Stiinta.

Timpul e relativ, nu are o viteza fixa si nu e liniar, asta-i tot ce as putea sa spun.

Timpul este calculat in functie de miscarea corpurilor cosmice:
- ziua (24 ore) = rotatia completa a pamantului in jurul axei sale;
- luna (4 saptamani) = rotatia completa a lunii in jurul pamantului;
- anul (365 zile) = rotatia completa a pamantului in jurul soarelui;
- anul galactic al sistemului solar ( 225-250 milioane ani ) = miscarea sistemului solar in jurul centrului galaxiei.
timpul ca si fenomen, ca ritm este constant insa noi putem sa ne plasam in afara lui, sa il manipulam, un exemplu: d.p.d.v. biologic, daca eu am simit ca au trecut 10 min dar de fapt dupa ceas a trecut o ora, corpul meu a imbatranit cu 10 min (avem oameni care au multi ani insa fizic arata mult mai tineri).

timpul si spatiul sunt legate, putem spune timp-spatiu, daca avem 10% timp vom avea 90% spatiu

Mai eu nu cred in calatoria in timp datorita paradoxului :,, Ce se intampla daca ma impusc pe mine?( cel mai batran sau cel mai tanar). Totusi admit premisa ca noi ne miscam prin timp in functie de spatiu.

Exemplu: Stai intr-o camera de 1 metru patrat singur fara niciun obiect timp de 12 ore si apoi stai intr-o sala de 20 de metri patrati, uitandu-te la filme, avand prieteni cu care sa discuti etc tot timp de 12 ore. Automat ca timpul din sala va trece mai repede nu? - Pai NU, doar ti se pare.

PS: Asadar timpul in viata noastra este o iluzie declansata de emotie?!

S-au pus si se vor mai pune multe intrebari in legarura cu timpul. Ce este, daca intr-adevar este ceva? Deocamdata cred ca putem spune despre timp ca este unul din cele mai profunde mistere cunoscute de om. Nimeni nu stie exact ce este. Totusi, capacitatea de a masura timpul face posibil drumul nostru prin viata. Cele mai multe activitati implica grupuri de oameni actionand impreuna in acelasi loc si in acelasi timp. Oamenii n-ar putea face asta daca ei nu ar masura timpul in acelasi fel. Un mod de a ne gandi la timp ar fi sa ne imaginam o lume fara timp. Aceasta lume fara timp ar fi intr-un impas, intr-o ne miscare totala. Dar daca o schimbare oarecare ar aparea, aceasta lume fara timp ar fi diferita acum de cea care a fost inainte. Aceasta perioada - nu conteaza cat de scurta - dintre "inainte" si "acum" indica (,) ca trebuie sa fi trecut ceva timp. Deci, timpul si schimbarea sunt in legatura, pentru ca trecerea timpului depinde de schimbarile care au loc. In lumea reala, schimbarile niciodata nu inceteaza. Unele schimbari par a se produce o singura data, cum ar fi caderea unei anumite frunze. Alte schimbari se intampla mereu si mereu, cum ar fi izbirea tarmului de catre valuri. Orice schimbari care se petrec mereu si mereu sunt diferite de alte schimbari. Apusul si rasaritul soarelui ar fi un alt exemplu de astfel de schimbari. Primii oameni care au inceput sa ia in considerare timpul poate ca au luat aceste evenimente naturale care se repeta si le-au folosit pentru a tine evidenta evenimentelor care nu se repeta. Mai tarziu, omul a facut ceasuri pentru a imita regularitatea evenimentelor naturale. Cand omul a inceput sa ia aminte la evenimentele care sa repeta, el a inceput sa masoare timpul

Timpul nu este decât o formă impusă de propria noastră minte asupra experienței.v. Kant

Nu exista timp

Ai chiulit de la fizica (Galilei cu relativitatea miscarii).

E clar că totul se mișcă și timpul stă în loc înregistrând aceste mișcări.

Asta tine si de entropia Universului...

Entropia este sageata marimii numita timp.

Timpul e o dimensiune. Putem percepe dimensiunile. Daca am trai intr-o camera intunecoasa fara sa stim cand e zi si cand e soare, am pierde notiunea timpului. Timpul e mai degraba o "chestie" ce ne defineste pe noi.Fireste ca exista asa-numitul "ceas" care da "timpul universal " si se refera la pozitia soarelui pe bolta cereasca.
Dar, repet, timpul e mai mult decat o bataie de ceas.Noi trecem si "timpul nostru" odata cu el.Pentru ca noi suntem timp si spatiu. Daca n-ar fi asa, am fi infiniti.Fizic suntem finiti.

Vezi tu, timpul il masori fara sa-l vezi, asa cum se intampla cu lungimile, inaltimile sau volumele. Poate ca daca l-am vedea nu ar fi anormal sa spunem ca noi suntem cei care ne miscam dealungul timpului.

Nu trecem prin timp. ne miscam in spatiu. e o unitate de masura a vitezei in spatiu.

Sunt o gramada de teorii despre timp.
Nu am nimic impotriva stiintei, ba chiar ma pasioneaza, dar doar prin felul in care ne ajuta sa dam diferite variante de raspuns la intrebarile noastre. Suntem inca departe de momentul ala in care o sa putem da macar un raspuns de care sa putem fi siguri ca exprima realitatea. Pentru ca nu suntem in stare sa percepem realitatea pura. Oricum nu stiinta va fi cea care ne va ajuta sa o vedem, ci numai evolutia spiritului.
Putem sa alegem sa credem oricare din ele, dar pana la urma conteaza ce simtim.
Mie mi-e totuna daca timpul exista sau nu, daca trece prin mine sau eu trec prin timp. Important e ca oricum ar fi, finalul e acelasi si nu pot sa fac nimic ca sa il schimb.

Timpul curge.

Timpul nu sta si nici nu misca. Timpul se scurge. Heraclit din Efes avea o definitie frumoasa: totul curge. Adica tot ce este supus legilor fizice se transforma in efemeritate.

Trece si nu, depinde de perceptie dar nu e fix sau infinit, e undeva prin mijloc sa zicem...

Static, am mai purtat mai demult o discutie cu tine pe tema timpului ca si fenomen.

Eu cred ca noi suntem timpul.

Prin timp poti definii multe...

Timpul nu trece! Noi i-am conferit acest "atribut" cand am inventat ceasul (ani, luni, zile...etc).

Timpul nu exista, este doar o unitate de masura inventata de om ca sa tina cont de anumite chestii.

Timpul este si el o "entitate" a lui Dumnezeu Liza...
Mi-aduc aminte cum ca am mai vorbit cuiva, candva, aici despre timp, dar o voi face iar si iar, de cate ori voi fi "provocat". De-asta data insa voi incerca sa privesc notiunea de "timp" prin alta fateta a "prizmei":
Timpul nu este o "masura" liniara! Nu este nici logaritmica! El se comprima si se dilata, in functie de "trairile" de moment ale OMULUI! Nu timpul trece prin sau pe langa noi Liza, ci noi avem "privilegiul" de-a ne "intersecta" cu el. pe diferite coordonate si sa-l percepem ca pe ceva "abstract" Trecerea noastra, este insa totusi parte din insasi infinitul timpului, fiindca este doar o trecere temporara!
Timpul! se raporteaza intotdeauna la o miscare si are ca "referinta" viteza careia-i trebuie luminii unei stele pentru a ajunge la retina noastra
intr-o singura secunda! Si uite ca astfel vom ajunge la acel E=mc2...in care "E"-ul poate face referire la fel de bine si la macro si la micro COSMOS(!)si este ENERGIA!
In functie de viteza "trecerii" unei mase pe langa un punct de referinta "fix", atat timpul cat si spatiul poate fi "deformat"!
De aceea, gandurile noastre(care depasesc cu mult viteza luminii) au "darul" de-a ne aduce "perceptii" ce nu intotdeauna se regasesc in ACTUALELE LEGI ALE FIZICII! (sa nu uitam ca fizica cuantica a facut si face pasi mari si repezi)
Cam atat pentru azi...
Alexsiatat

Interesanta teorie... Nu m-am gandit pana acum la aceasta posibilitate: Timpul e static, noi "trecem"!
Avand in vedere ca in unele situatii (sa le spunem, mai putin placute) simtim ca timpul se scurge mult mai greu decat in altele, mi se pare plauzibila ideea ca timpul ar fi static, noi fiind cei care traim iluzia trecerii sale!

Timpul trece, dar in acelasi timp este relativ. Intrebarea este deocamdata cat de repede trece?

Dacă timpul e o iluzie, atunci și mișcarea ar trebui să fie o iluzie - din moment ce timp = mișcare.