Credeti ca un om poate trai fericit si fara iubire?(ma refer strict la iubirea dintre un barbat si o femeie ). e atat de important acest sentiment incat sa nu ne putem simti complet impliniti in absenta lui? il putem controla sau ignora?

Omul se naste si lupta pentru viata lui, atata timp cat el se rezuma doar la nevoile fizice, mancare, apa, sport, el supravietuieste.Cand acesta isi doreste ceva mai mult, cand da frau liber sentimentelor, si se invaluie in ele, cand pune emotie, cand iubeste, cand sufera, cand duce dorul, cand uraste, atunci el traieste.
Sunt 2 lucruri diferite, sa supravietuiesti si sa traiesti.Depinde de fiecare ce vrem, eu sunt de partea amandurora.
Poti fi foarte fericit supravietuind, sau poti trai sa ii faci pe altii fericiti.
Deocamdata eu ma resimt in prima categorie, insa se intampla uneori sa simti nevoia sa traiesti cu adevarat, sa iubesti si sa fi iubit.


That's all! ^^

E foarte greu sa traiesti fara iubire. Desi noi oamenii suntem fiinte rationale si avem impresia uneori ca ne putem controla instinctele animalice, de fapt nu e deloc asa. Suntem doar niste animale mai inteligente, si suntem supusi acelorasi nevoi ca si restul animalelor. Si iubirea dintre o femeie si un barbat de ce apare de fapt? Apare doar datorita instinctului de inmultire. Pana la urma, totul este despre sex, indiferent cat de dur suna, dar asta e adevarul.

Simplitatea si lejeritatea vietii traita singur(fara relatii) mi se par cele mai frumoase lucruri in viata.
Inainte sa complic totul, mintea ma tot chinuia cu "ce-ar fi fost daca", acuma ca sunt singur, ma intreb de ce am dat cu piciorul la starea perfecta care domnea in mine, de ce nu am stat la locul meu si de ce am vrut ceva ce nu mi se potriveste si intr-un final se termina rau pentru mine? Ca sunt defect de kleptoman.
Nu mai este asa de important, cand eram singur ma bazam pe cine trebuia, pe mine, si iesea bine de fiecare data, cand am dat sansa altcuiva sa ma ajute, nu a fost la fel de bine.
Acuma stiu unde imi este locul si sa nu sper la nu stiu ce happy end demn de imaginatia mea ultra activa.
Ce mi se potriveste mie, nu se potriveste oricui, pentru alta persoana absenta dragostei si unei relatii ar lasa un gol ce trebuie umplu, pentru mine este un subiect inchis.
Daca pot sa controlez sentimentul de lipsa a unei relatii? Inca foarte bine.
Care fata arata macar un pic de interes pentru mine o sa fie refuzata pe loc intr-un mod nu prea politicos incat sa nu se mai gandesca a doua oara sa incerce.(oricat de imposibil de crezut, exista unele fiinte mai defecte sau mioape decat mine care ma considera destul de interesant incat sa le starnesc curiozitatea)
(Ne)Importanta iubirii a atins un nou apogeu, nu ma opreste, nu ma bruiaza, ma lasa rece.
Exista si altfel de fericire, n-am nevoie de ceva ce nu mi se potriveste si care ma destabilizeaza.
Fiecare incearca sa umple un gol, daca nu a fost iubit de parinti, o sa caute iubire, daca doreste acceptare, o sa caute o relatie.
Daca cineva poate sa traiasca fericit fara iubire? De ce nu s-ar putea? Da, este frumos in dragoste, dar nu este pentru toata lumea.

Probabil ca poate, cazul in care e sociopat.Dar ceva la nivel emotional tot simte in creier altfel nu cred ca acesta ar putea functiona.Latura afectivitatii are de a face cu simturile, reactiile chimice care au loc in creier in urma experientelor create din interactionarea cu mediul.

Raspunsul tau este unul genial felicitari, ma bucur ca gandesti asa

Credeti ca un om poate trai fericit si fara iubire?

ce zeus sa faci cand esti respins pe motive fizice, fianciare?
te conformezi cu asta, asta nu inseamna ca traiesti in tristete continua si cu cutitul la cap sa-mi tai venele, deci cateodata simnti o lipsa dar ce poti face asta e, yahve spunea daca poti sa ramai singur sa ramai,

e atat de important acest sentiment incat sa nu ne putem simti complet impliniti in absenta lui? il putem controla sau ignora?

cred ca il putem controla cu o gandire rationala

N-aș zice că nu poate trăi, doar că în unele cazuri, dacă nu simulezi suficient de bine iubirea, n-ai parte de sex. Bine, aici excludem situatiile când ambii participanți la futai au destulă minte încât să nu se mai caute după act.
Dar da, se poate trăi si fără iubire. Uneori, mult mai bine.

O sa vina un persoana care apara iubirea si nu concepe viata fara ea si o sa arunce cu noroi in mine ca este nevoie de iubire in viata fiecaruia si ca vad totul ca un pesimist anticupidonian.

Da o fata o sa vina si o spune nu conteaza banii sau fizicul si sufletul,de parca noi traim din sufetele,ca am avut eu ocazia sa intanersc multe fete de astea,conteaza fizicul foarte mult si banii
eu nu vad mare tristete ca stai singur,mai meri la cate una, mai te masturbezi, decat sa stai cu o perversa tot acolo ajungi, honey vreau parfumuri bijuteri etc te stoarce de banii pentru ce, pentru sex dupa un an

Da! "Fără dragoste viața e pustiu" (

Decat o iubire care nu prezinta un interes sentimental de ambele parti, mai bine pasager.Adica un fel de cura de iubire.Nu "gusti" prea mult ca sa nu-ti faca rau mai tarziu.
Nu poti sa-l ignori din moment ce sentimentul a aparut, in schimb te poti proteja.

Da, oamenii pot sa fie fericiti in singuratate.
Treaba e ca nimeni nu poate sa traiasca intr-o izolare totala, oricat de fericit ai fi si singur.

Nu exista om in lumea asta care sa poata traii fara iubire.

Omul nu poate trai fericit nicicum. Cu sau fara iubire...

Se poate trai mai putin fericit si cu iubire.

Nu poti raspunde la aceasta intrebare pana nu definesti conceptul de "fericire"-are semnificatii diferite si este un termen foarte subiectiv
exemplu: Becali e fericit daca mai face 1 mil de euro- cersetorul de la coltul strazii e extrem de fericit daca ii dai 100 de lei

Te cam macina gandu ca nu ai si oricat ai fugi de ea tot te gaseste.nu in cazul meu.se rez. Cu ceva wiskey si tigari uiti cand esti in coma cum era...od

Depinde ce înțelegem prin Iubire.

Cu siguranță vă referiți la drogul de adormit adulții și adolescenții,ceea ce înseamnă efectiv prezența unui partener lângă noi,fără de care ne simțim uneori de pe altă planetă.

Iubirea însă e prezentă în tot ce ne înconjoară. Aerul pe care îl respirăm,e impregnat cu Iubire. Apa pe care o bem,la fel. Hrana pe care o consumăm este Iubire în formă pură. Suntem alcătuiți din Iubire. Avem un creier format din celule de Iubire. Suntem Iubire în toată ființa noastră. Suntem de fapt niște centrale de Iubire.
Și cu toate astea,tânjim și alergăm toată viața după o iubire despre care credem că trebuie să ne aștepte după colț. Când de fapt,acolo așteaptă de mult... singurătatea.

Cum ne refacem necesarul de Iubire? În primul rând,ne alungăm gândul părăsirii,al singurătății și al deznădejdii printr-o muncă fizică susținută și folositoare. Apoi căutăm un terapeut bun,la care să ne adresăm. Pe urmă,umplem casa noastră de Iubire,aducând înăuntru animale care ne plac, și îngrijindu-le.
Ne conectăm cu mintea conștientă și cu inima la tot ce există bun, frumos și folositor, și mulțumim Cerului că e acolo pentru noi, ca să ne facă viața mai frumoasă.