Cum a aparut universul? O intrebare cu mai multe raspunsuri dar fara unul categoric si adevarat.Care este varianta voastra? Cum credeti ca a aparut universul? Sau, credeti ca exista viata pe alte planete? Daca puteti argumentati.

Citesc foarte mult material legat de astronomie, evolutie etc.Cred ca universul a fost creat de Dumnezeu. E singurul raspuns corect.Si invatatii au ajuns la concluzia asta, iar eu sunt de acord cu acest rationament. Pur si simplu universul e ceva mult mai complex decit ne putem noi inchipui, nici astronautii nu au vazut pe deplin si nu cunosc nici o unitate cit de mica din ceea ce prezinta universul.Vedeti parerea austronautului:JOHN GLENN sau a fizicianului :STEPHEN W.HAWKING! Ei sunt oameni invatatti si au ajuns la o concluzie logica.Asta e parerea mea.

In legatura cu aparitia universului sustin teoria Big-Bang-ului. Iar legat de viata pe alte planete, exista cu siguranta, deoarece in univers exista un numar foarte mare de galaxii, si e imposibil ca doar pe planeta noastra sa existe viata.

Da. ceva stiu sigur. universul a aparut. existam deci... ce vrei mai mult? si viata pe alte planete egzista.pe pamant.pe terra. iubesc deci traiesc.

NU cred ca e cineva de pe site-ul asta in stare sa explice cum s-a format universul. Ce zic eu?
nu cred ca e cineva pe lumea asta care poate sa explice cum s-a format universul. Uita-te ce s-a intamplat cu reactorul de la Geneva, un mareeee esec.In continuare nu stim dar putem percepe.
De existat viata pe alte planete.NUMAI si NUMAI organizatiile importatnte ale pamantului stiu asta adica Nasa, Guvernul American sau Guvernul Rus.

Exista viata pe alte planete, exista macar viata inferioara in Universul asta daca nu infinit atunci foarte mare. Iar Universul a fost facut la inceput de Creator prin metodele Sale.Omenirea nu a descoperit inca si nu stiu daca va putea descoperi metodele vreodata.Nu cred in varianta Big-Bang sau altceva.

Pai a aparut in urma Big Bangului. Cam toata lumea stie asta si se multumeste cu atat. Da explicatia asta a adus foarte multe necunoscute in ecuatie. Singura explicatie momentan care pare a fi cea mai plauzibila este aceea ca Univesul nostru s-a format in momentul cand 2 Universuri Paralele sau intersectat/ciocnit.
Da un search si cauta documentare pe tema universurilor paralele

Astronomii au calculat că universul s-a format cu 13, 73 miliarde de ani în urmă (plus/minus 120 milioane de ani), in urma unei explozii de proporţii numită Big Bang. Astronomii caută să descopere structura, comportamentul şi evoluţia materiei şi energiei existente. Universul este infinit în spaţiu(acesta afirmatie a dvs. nu a fost demonstrata e doar o presupunere) şi se presupune că are un final în timp.

Astronomii cred că în prima fracţiune de secundă de după explozie, universul s-a extins în proporţii de milioane de ori mai mari decât starea iniţială, iar în următoarea fracţiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se şi lăsând loc particulelor de materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de existenţă, se presupune că atunci s-au format protonii, iar in următoarele 1. 000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nucleii de deuteriu şi care este prezent in universul de acum. Tot in aceste 1. 000 de secunde s-au format si unii nuclei de litiu, beriliu si heliu.

Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii şi nucleii mai grei s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleii, circulaţia radiaţiilor prin spaţiu era dificilă, radiaţiile în forma fotonilor nu puteau traversa spaţiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost uşurată. Radiaţiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiaţiile au fost eliberate, totul s-a răcit pana la -270 °C, numindu-se radiaţia cosmica de fond. Aceste radiaţii au fost detectate prima dată de către radiotelescoape şi apoi de către sonda spaţială COBE.

Între anul 2 milioane şi anul 4 milioane după Big Bang s-au format quasarii, galaxii extrem de energetice. O populaţie de stele s-a format din gazul şi praful interstelar, apoi s-au contractat în a forma galaxiile. Această primă populaţie se numeşte Populaţia I şi a fost formată aproape în întregime din hidrogen şi heliu. Stelele formate au evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleare explodând şi formând supernovele.

Mai târziu s-a format Populaţia II, din care face parte şi soarele nostru, şi conţine elemente grele formate în istorie. Soarele nostru s-a format acum 5 miliarde de ani şi se află la jumătatea vieţii sale. Se presupune că viaţa soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani.

Acum 4, 6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche fosilă a unui organism viu datează de acum peste 3, 5 miliarde de ani.

Un raspuns absurd! Toti ar trebui sa stie ca universul a aparut din nimic,zero,el nu a existat din totdeauna,daca nu stiai el a aparut din cauza unei explozii imense care a repartizat energie pozitiva si negativa pe o suprafata,sau la o departare mare(enrgia pozitiva find lumina,energie de diferite tipuri,substante care au format materii,si altele; iar energia negativa este locul,spatiul dintre energie si corpuri).Si toate astea sau dezvoltat pe parcursul miliardelor de ani, universul nu a aparut deodata asa cum este, sa tii minte.Demult s-a dovedit ca universul a aparut din cauza unei explozii imense si ca universul a aparut din nimic.Dar daca nu crezi, uite la o dovada(Majoritatea oamenilor consideră că răspunsul la această întrebare a fost deja dat: Dumnezeu a creat Universul. Pentru aceştia, Dumnezeu este o fiinţă supremă care a existat înaintea Universului şi separat de acesta, urmând ca, atunci când a considerat necesar, Dumnezeu să creeze Universul, cu tot ceea ce acesta conţine. Ei nu pun mai multe întrebări, pentru că nu îi interesează cu adevărat misterul din spatele creaţiei.
Există, însă, o categorie de oameni care, dacă cred în existenţa lui Dumnezeu, au curajul să se întrebe cum a apărut El însuşi. Ei consideră problema creaţiei ca fiind nerezolvată. Ei vor răspunsuri raţionale la întrebări de genul : „Cum a apărut Universul?", „Dacă l-a creat Dumnezeu, atunci cum a apărut Dumnezeu însuşi?", „De ce există ceva mai degrabă decât nimic?".

A da un răspuns raţional la o întrebare înseamnă a da un răspuns bazat exclusiv pe cunoştinţe acceptate de către toţi oamenii. Un răspuns este mulţumitor şi definitiv, deci şi raţional, dacă nu mai poate fi contrazis vreodată de cineva.

În cele ce urmează, voi încerca să dau un astfel de răspuns la întrebarea din titlul articolului. Pentru aceasta mă voi baza pe cunoştinţele definitive obţinute de către umanitate. Matematica este, prin excelenţă, un domeniu în care s-au acumulat foarte multe cunoştinţe definitive. Matematica ne învaţă lucruri foarte clare şi irevocabile. Pentru a arăta cum a apărut Universul, mă voi întoarce la cele mai simple şi mai evidente cunoştinţe din Matematică. Vreau să folosesc numai afirmaţii care nu vor putea fi contrazise vreodată în mod justificat.

Pentru început, vom arăta (pentru cei care nu cunosc analiza matematică, unde intervin foarte des, la calculul limitelor, aşa numitele „cazuri exceptate"), că există situaţii când

,

unde simbolul înseamnă „infinit". Adică, vrem să arătăm că este posibil ca zero adunat cu el însuşi de o infinitate de ori să nu mai dea tot zero. Să arătăm, de exemplu, că

.

Avem următoarele adevăruri incontestabile:

,,,,.

Observăm că, pe măsură ce numitorul fracţiei creşte de zece ori, valoarea din dreapta egalităţii scade de zece ori. Cum, această tendinţă nu are motive să se modifice, rezultă că dacă mărim numitorul la infinit, rezultatul împărţirii va scădea la zero. Aşadar, avem

.

Acum, aceste adevăruri le putem scrie sub forma care ne interesează pe noi:

,,,, şi, în final,

,

ceea ce trebuia să demonstrăm.

Dar rezultatul pe care l-am obţinut nu este valabil numai pentru numărul 5. Dimpotrivă, putem reface acelaşi raţionament şi pentru numărul 8, sau pentru numărul 17, sau pentru sau pentru orice alt număr doriţi dumneavoastră. Adică, putem obţine că

,, …

Acest produs este binecunoscut celor care fac analiză matematică. Ei ştiu că, dacă ajung vreodată cu calculele lor la acest produs, sunt în situaţia unei nedeterminări, pentru că nu vor putea stabili o valoare anume pentru el. De aceea, ei denumesc acest produs „caz exceptat". Atunci când vor ajunge la un asemenea produs, vor fi nevoiţi să facă tot felul de artificii pentru a-l evita, înlocuindu-l cu expresii finite înainte de a trece la limită.

Cei care cunosc acest caz exceptat, îl vor evita în calculele lor, în schimb, noi îi vom exploata proprietăţile pentru a răspunde la întrebarea iniţială. Suntem, acum, în măsură să arătăm că Universul a apărut din nimic, într-un timp infinit. Pentru aceasta, să presupunem că ne aflăm la începutul Universului, atunci când exista „nimic". Nimic înseamnă zero, iar zero înseamnă nimic. Aşadar, în prima secundă a Universului a fost un „nimic". În a doua secundă a Universului s-a mai adăugat un „nimic", devenind două „nimicuri". În a treia secundă a Universului au fost trei nimicuri, apoi 4 şi aşa mai departe. Câte nimicuri există astăzi, după ce au trecut o infinitate de secunde? Evident, o infinitate de nimicuri, care, deja, reprezintă altceva decât nimic, pentru că o infinitate de nimicuri nu mai este tot nimic! Aşadar, oriunde privim, vom vedea rezultatul trecerii a o infinitate de secunde, adică o infinitate de nimicuri. Această constatare o putem aplica la orice proprietate a Universului, nu doar la existenţa lui spaţială. Putem, de exemplu, să considerăm că, la început, într-un anumit loc, densitatea substanţei a fost nulă, urmând ca, după un timp infinit, densitatea în acel loc să nu mai fie nulă. La fel, dacă la început viteza unui loc era nulă, astăzi ea nu mai trebuie să fie nulă.

Aşadar, din punctul meu de vedere, existenţa dihotomiei finit-infinit explică apariţia Universului, a mişcării şi, implicit, a tuturor legilor care guvernează acest Univers. M-am străduit să explic apariţia Universului, bazându-mă pe evidenţe matematice. Am arătat că Universul a apărut din nimic pentru că există infinitul. Dar asta nu înseamnă că am arătat de ce există infinit. Iar dacă îl identificăm pe Dumnezeu cu infinitul, atunci problema existenţei lui Dumnezeu poate fi reconsiderată. Din câte ştiu eu, existenţa infinitului nu poate fi demonstrată altfel decât prin reducere la absurd. Dar acest tip de demonstraţie poate fi recurent, închizând un cerc vicios, fapt pentru care poate fi contestat de unii. De aceea, mă mulţumesc să susţin că în acest material am reuşit doar să transfer problema apariţiei Universului într-un context matematic foarte riguros)Din toate aste constatam ca tu nu ai dreptate si ca tu nu ai dovezi la ideea cea absurda pe care ai scris-o, si eu nu inteleg de ce replica ta au aleso invingatoare.

Absurd sau nu, al meu are funda, al tau nu .
Lasand la o parte treaba asta, demonstratia ca universul a aparut din zero e cel putin dubioasa.
1. Erai tu acolo cand a aparut universul din zero ca sa imi poti aduce o dovada? NU! Asa ca liniste.
2. Daca Universul in care existam a aparut din zero, iti recomand sa creezi si tu un univers din zero, daca tot sustii aberatii hawkeniene (da da, geniu, bine...).
3. Cand ai creat un univers din nimic, zero, sa mi-l arati si mie. Pana cand nu imi arati, toate raspunsurile, in afara de al tau, denota si mai putina ipocrizie si mai multa inteligenta.

"Am arătat că Universul a apărut din nimic pentru că există infinitul. Dar asta nu înseamnă că am arătat de ce există infinit." Vorbesti aiureli... Doar ca sa iti arat ca n-ai aratat absolut nimic si scrii in nestire aici.

Pana una alta, sâc! Eu am funda, nu tu!
@RoUzY - s-a suparat omul pe alegerea ta ))).