| Rombix a întrebat:

Cum adica e timpul diferit in spatiu,in Cosmos? De exemplu cosmonautii care sunt in spatiu percep altfel timpul sau trece mai greu sau mai usor timpul acolo in spatiu,poate sa imi spuna cineva mai exact cum este treaba cu timpul,cu trecerea lui in spatiu, in Cosmos?
Cat dureaza o luna sau un an in Cosmos fata de cum dureaza in spatiu? Chestia asta nu inteleg, va rog frumos sa imi explicati.

Răspuns Câştigător
| AlbertEinsteinman a răspuns:

Timpul reprezinta un concept mult prea abstract pentru a putea fi deslusit si inteles in totalitate de mintea umana chiar si la ora actuala. In ciuda tuturor eforturilor depuse cu scopul de a intelege cat mai multe taine ale acestui concept straniu, atat de controversat si de misterios in lumea stiintifica, timplul continua insa sa ne surprinda asteptarile. In acest sens, din punct de vedere stiintific, timpul reprenzita o marime fizica abstracta, fiind si unul din conceptele fundamentale ale Filosofiei si Fizicii, de care am auzit cu totii, si de care ne-am indoit uneori chiar si in cele mai tainice momente...De fapt, noi toti am inteles,
intr-un anume fel, ce reprezinta timpul, intrucat am perceput si continuam sa percepem trecerea lui, cu sau fara voia noastra, deoarece acesta,, trecere a timpului" aduce mai cu sine si schimbarea. Este foarte dificil sa atribuim timpului o definitie completa, tinand cont mai ales ca nu are o definitie unanim acceptata, iar orice definitie atribuita acestui concept, naste diverse controverse aprigi. Prin notiunea de timp se intelege cel mai adesea o masura a schimbarii si totusi timpul este, in esenta sa, a patra dimensiune a acestui vast Univers cvadridimensional, reprezentand unidimensiunea temporala care, conform Teoriei Relativitatii este indisolubil legata de multidimensiunea spatiala(Sunt 3 dimensiuni spatiale:L, l si h). In cadrul mecanicii clasice timpul este independent de spatiu, fiind astfel omogen si ireversibil. Timpul poate fi comparat, din aceasta perpectiva, cu un debit de apa care curge intr-un singur sens( timpul este, intr-un fel, asemeni unui rau ce curge la vale).
Noi sesizam insa trecerea timpului, tot din pricina cresterii unei marimi fizice numita entropie-care este o marime fizica a dezordinii sistemelor fizice. Aparent timpul se scurge intr-un singur sens, din trecut spre viitor insa diferenta dintre trecut, prezent si viitor se pare ca este tot o iluzie oferita de propria noastra cunostiinta, universul fiind asemanator in aceasta privinta cu un puzzle urias, cu o infinitate de configuratii. Si totusi nu prea stim cu exactitate daca exista cu adevarat ceea ce noi numim sau daca acest concept este pur si simplu o iluzie datorata constiintei noastre. Trecerea timpului este perceputa de orice fiinta si mai ales la nivelul oricarui sistem termodinamic, din pricina cresterii entropiei, sensul in care aceasta marime creste numindu-se si sens Termodinamic(Entropia este mereu o marime crescatoare). Mai exista si sensul psihologic, conform caruia noi ne putem reaminti informatiile din trecut nu si cele din Viitor. Un alt sens este si sensul cosmologic, sau sensul de crestere(expansiune) a universului. Aceste 3 sensuri definesc,,sensul general" de scurgere a timpului. Mencanica clasica ne prezinta viziunea invechita conform careia, timpul este un flux continuu, ireversibil si uiversal, care a existat din totdeauna si care nu poate fi influentat de evenimentele/fenomenele care au loc in spatiu. Timpul se masoara in S.I. in s(secunde), intervalul de timp putand fi exprimat atat in multiplii cat si in submultiplii secundei. In plus secunda se defineste, mai nou, pe baza proprietatilor atomului de Cesiu. Si totusi timpul are si alte unitati de masura, printre care minutul si ora, avand si mai multe intelesuri- care depind de modul in care este definit. In cadrul Mecanicii Relativiste, fiecare observator are un,, timp propriu" deci timpul nu mai exista independent de observator ca in Mecanica Clasica. Pe baza acestei idei Albert Einstein a putut demonstra faptul ca,, timpul meu nu este echivalent cu timpul tau daca ne miscam diferit". In Teoria Restransa a Relativitatii doar miscarea Relativa are sens, iar legile naturii trebuiesc sa para aceleasi pentru orice observator, indifernet ca este in miscare sau in repaus, deci sunt inlaturate dintr-un foc conceptele de si de. Albert Einstein a ajuns, acum ceva timp, la concluzia ca substratul spatiu-timp nu este pur si simplu o scena pe care se desfasoara evenimentele cosmice, la scara macroscopica, atat timpul cat si spatiul fiind in acest sens participanti activi la dinamica Universului, influentati de totalitatea fenomenelor fizice care au loc in cosmos. Astfel a fost introdus si fenomenul de Dilarare Temporala. In acest sens, timpul va trece mai greu pentru un observator aflat in miscare decat pentru un observator aflat in Repaus(S-au facut diverse experimente pentru a confirma adevarul acestei afirmatii). Atat starea de miscare cat si cea de repaus au un caracter relativ. Pentu ca fenomenul de dilatare temporala sa fie perceput in acest caz, miscarea observatorului trebuie sa se faca la viteze apropiate ca valori de viteza luminii {care este una din constantele Universului(c=300000 km/s)}.
A aparut si un Paradox, care deriva din teoria Relativitatii Restranse, si care are baza fenomenul de Dilatare Temporala, asa-zisul. Pentru a intelege acest Paradox ne-am putea imagina doi gemeni: A si B. Daca geamanul A, de aceeasi varsta cu fratele sau B pleaca intr-o calatorie prin spatiu, cu o nava spatiala ce poate calatori cu o viteza -apropiata- de cea a luminii, la intoarcerea pe Pamant, el isi va gasi fratele(B) cu cativa ani mai batran. Se considera ca daca am putea atinge viteza luminii, timpul nu ar mai avea nici o valoare pentru noi(ar inceta sa mai,, existe'') si sa ne mai afecteze-am fi deci nemuritori. La o viteza numeric egala cu cea a luminii timpul se considera infinit. Din pacate, in conformitate cu teoria relativitatii nu putem atinge viteza luminii, intrucat am avea nevoie de o cantitate infinita de Energie pentru a ne accelera trupurile sau navele spatiale pana ce am atinge asa-zisa bariera a vitezei, care este viteza luminii in vid(300000000m/s). Deci nu poate fi curbat spatiul fara sa fie influentat timpul. Teoria Relativitatii Generale este asemanatoare Teoriei Relativitatii Restranse, doar ca introduce in schema si Forta Gravitationala. Teoriile moderne ale fizicii dezbat aceasta marime numita de noi timp, sugerand existenta unui continuu spatiu-timp, ceea ce ne duce cu gandul ca timpul nu este ceea ce masoara un ceas, ci este cuprins in ceea ce masoara un ceas(Clipa nu este timp ci timpul este cuprins in clipa). O astfel de teorie este chiar Mecanica Cuantica, una din teoriile partial fundamentale, care a luat nastere la inceputul secolului al xx-lea, si care nu a putut fi imbinata cu Teoria Generala a Relativitatii. Nu am putu formula nici pana in prezent o teorie care sa descrie cu functioneaza Forta Gravitationala la nivel cuantic, cu toate ca avem mai multi candidati, in acesta privinta, la teoria Gravitatiei Cunatice(Printre care se numara si Teoria Superstringurilor)- Ramane insa o provocare deschisa a secolului al XX-lea atat pentru oamenii de stiinta, cat si pentru mine sau chiar pentru tine(pentru oricine) formularea acestei teorii a Gravitatiei Cuantice numita de cosmologi si. Trebuie sa precizez faptul ca Timpul este influentat si de Campul Gravitational in care are se petrec evenimentele, nu numai de viteza cu care se deplaseaza un corp, fapt ce deriva tot din Teoria Relativitatii. In astronomie exista insa multe tipuri de timp, fiind numite colectiv: (timp astronomic)

5 răspunsuri:
| JackR a răspuns:

Timpul, ca si concept, se scurge liniar (cu viteza constanta). Cum percepem noi timpul tine de sistemul de referinta la care ne raportam. Pe Pamant, raportarea se face la miscarea planetei in jurul axei proprii (o rotatie completa la 24 de ore) si in jurul Soarelui (o rotatie completa intr-un an). In spatiu, sistemul (sistemele) de referinta poate fi alterat si perceptia scurgerii timpului poate fi diferita. Dar lucruri de genul asta se intampla si pe Pamant, unul dintre cele mai comune exemple fiind combinatele avicole. Gainile, din momentul in care depun primul ou, sunt inchise in cladiri fara iluminare naturala si alternanta zi-noapte este alterata prin aprinderea si stingerea automata a luminilor, in intervale din ce in ce mai mici. Se ajunge la o alternanta de 3 cicluri (4+4 ore) intr-o zi, marindu-se viteza productiei de oua (gaina "crede" ca trec trei zile, in loc de una).

| Inferno a răspuns (pentru JackR):

"Timpul, ca si concept, se scurge liniar (cu viteza constanta). "
In prezent,de cand cu teoria relativitatii,nu mai este vazut asa. Deci nu stiu la ce concept te referi tu, dar timpul, ca si concept fizic, e dinamic si variaza (d.p.d.v fizic, nu psihologic) in spatiu, functie de viteza observatorilor sau de prezenta campurilor gravitationale.

| JackR a răspuns (pentru Inferno):

La conceptul de timp, din mecanica newtoniana, perfect aplicabila unui cosmonaut (conform intrebarii initiale). De ce, o sa intrebi. Pentru ca, la momentul actual, sistemul de referinta al cosmonautului este Pamantul si vitezele cu care se deplaseaza, raportat la sistemul de referinta Pamant, sunt neglijabile in raport cu viteza luminii. Deci, se afla in plina mecanica newtoniana. Nu are rost sa complicam explicatia cu mecanica relativista, atunci cand nu este cazul.

| drutzix a răspuns (pentru JackR):

Si masa creaza o dilatare temporala. Deci timpul trece diferit in spatiu fata de pamant. Ceasurile de pe GPS sunt programate cu acest decalaj in minte.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Timpul nu exista. Este o unitate de măsura.