Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Pe de o parte cred ca ar fi o viata mult mai linistita si mai lipsita de griji, mult mai fericita, pentru ca pur si simplu ai trai momentul si nu ai mai sti cand ai fost fericit, cand ai suferit. In secunda asta poti sa plangi si sa spui ca esti cel mai trist om de pe pamant... iar mai tarziu, a doua zi sa fii cel mai fericit si sa nu ai nici o problema. Insa viata asta fara nici un fel de amintire...intr-o negura totala uneori mi se pare cam ciudata...cam lipsita de sens...deci si-asa-i rau, si-asa nu-i bine 
. Trista... dar prefer sa imi duc viata cu amintirile mai mult sau mai putin placute...
Nu ai sti sa citesti, sa scrii, nu ai inteleg mare lucru din ce e in jurul tau, de fapt nimic, nu ai supravietui
Oribila ce s-ar intampla nu am stii cine suntem ce facem unde facem cu alte cuvinte nici nu cred ca am exista
Fara memorie nu am putea trai o viata decenta de aceea este bine ca omul sa aiba memorie chiar daca trecutul sau este neplacut si ar vrea ca unele lucruri sa le uite, dar aceste lucruri fac parte din experienta lor de viata.
Am fi la baza vietii, ca niste simple amoebe, sau ca niste fluturi, care traiesc doar cateva ore, se imperecheaza si mor... Ferice de noi ca suntem atat de dotati, ciudati, consecventi, inteligenti, paradoxali si complecsi!
Se poate trai si fara memorie, unele animale chiar nu au memorie. Altele au mai mult sau mai putin evoluata. Ca viata ar fi altfel asta e altceva, numai ca memoria omului se afla in creier, asa ca ar fi un pic cam dificil sa pui un creier sa gandeasca fara sa apeleze si la memorie. Pentru ca daca nu ai avea acces la lucrurile pe care l-ai invatat dealungul vietii si au fost inmagazinate sub forma de informatie in creier, nu ai mai avea ce sa procesezi. Asa ca fara fara memorie creierul unui om ar fi la fel ca si creierul unei gaini care nu stie decat sa manance, sa bea apa, sa-si faca nevoile si sa se reproduca. La fel fara memorie, omul ar fi un animal neevoluat, fara calculator, fara automobil si fara rachete nucleare. Ar trai in padure si ar vana animale cum facea in urma cu 10 mii de ani.
Ar fi fericita. Nu vi se pare ca mereu oamenii care sunt simpli, ce nu prea au memorie, sunt mereu fericiti? Totusi, daca pragul ala nu e deloc ridicat, este goala, pustiita de tot farmecul ei.
Pai... am vazut chiar un film in care un om era nemultumit de viata sa si in fiecare zi spunea: "of, asta e cea mai nasoala zi pe care am avut-o pana acum..." si in fiecare zi care trecea era tot mai rea si totusi el nu spunea: "ieri a fost o zi mai buna decat azi" si intr-o zi a ramas fara memorie si a murit de prostie 
(
Nu cred ca am putea supravietui mult. Ne-am naste, am vegeta cat ne tine organismul si pe urma ne-am usca pe picioare.
Am fi un soi de legume. Am fi singuri si tristi. Nu ne-am putea aminti nici macar unde locuim. Am bantui de nauci prin lume nestiind cine ne sunt parintii, sotii, copiii. Am redescoperi in fiecare secunda mersul pe jos si ne-am minuna ca idiotii de fiecare frunza/floare/piatra vazute in drum.
pai am fi ceva de genul - Cine, Ce, Unde, Cand? maybe... :-s am fi destepti cum erau oamenii de epoca
O viata fara memorie.Greu de spus, dar totusi, cred ca ar fi mult mai palpitanta. O stare constanta, de neliniste, nesiguranta. O viata plina de intrebari fara raspuns.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
