Prin ceea ce ne face plcere si prin ceea ce este corect fata de tine si ceilalti.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Doamne ferește! Îmi place să viețuiesc în suferință, și nu în fericire.Asta mi-ar mai lipsi.
Nu stiu de ce esti deprimat mai mereu, dar daca admiri pe Bacovia nu trebuie sa si traiesti cum a facut-o el.el era bolnav si a scris multe poezii in starea asta. Si uite ca opera adevarata se naste intotdeauna din suferinta, nu? asta e adevarul. Cand esti fericit poti crea si atunci, dar nu lucruri pline de profunzime ca atunci cand esti in suferinta.
Esti tanar, ai multe de descoperit si vazut si simtit. 
Oricum admir gandirea ta peste media de inteligenta.
Păi tocmai asta este, că nu știi de ce mă aflu în această stare.Nu sunt un deprimat notoriu,dar am avut suferințele mele în trecut.Și nu mai pot renaște sub o altă formă. Spiritul meu s-a dus, mai rămâne doar corpul animat, însuflețit de către societate, de către cărți, muzică. Fără muzică aș fi fost mort demult.
Stii citatul lui Cioran? " Daca nu am fi avut suflet ni l-ar fi creat muzica", iar eu cred in el, ai dreptate cu asta.
Stiu, cred ca imi imaginez sentimentul tau acum, dar trecutul ramane in urma si se pot ivi situatii si persoane care sa-ti anime din nou sufletul si mintea, sa-ti puna caldura in el crede asta. Nu e un capat de lume, nu este. Trebuie sa trecem peste greutati, si poate consideri acum un cliseu ce spun sau le consideri vorbe goale, dar nu sunt asa. Vin din inima. Nu mai suferi. Ai motive sa vezi partea buna a vietii. Altii nu au nici macar pe asta.
Suferinta ne schimba, da..si ne schimba in bine, pentru ca din cauza ei putem vedea altfel lumea si cum stau lucrurile in ea. Ne schimba perceptia si ne largeste campul mintii si sufletului. E adevarat asta. Si cand te vei vindeca vei renaste, da, din propria cenusa ..ai tot timpul din lume sa renasti. Va fi bine.
Iti doresc numai bine
Prin detasarea de lume si crearea unui prieten imaginar care o sa ti-o ofere dupa moarte.
Un zeu ceva. 
Iar il pomemesc pe nenea Kant. El zicea ca binele alsolut nu poate exista, fericire + virtute, pentru ca daca esti virtuos ai multe de indurat iar ratiunea nu poate accepta asta, asa ca omul a creat zei si viata de apoi.
Inteleg... te referi la dumnezeu...
Acum nu stiu, fiecare cu ce crede el, dar nu prea cred ca ar fi imaginar..si nici ingerii si nici tot ce e dincolo
Dincolo fiind unde? Stiu ca dupa moarte, dar unde?
Nu stiu ..asta incerc sa aflu cumva. Stiu ca nici in 2000 de vieti nu voi afla.
Unde? Poate pe o alta planeta, sau intr-o alta dimensiune unde se spune ca vom ajunge cand plecam de aici, din dimensiunea a treia.
Daca e cum zici tu si nu creierul e cel care ne conduce, ne face sa fim ce suntem, el fiind "sufletul" si odata mort moare si constiinta ta, persoana ta, "sufletul", de ce nu poti vedea, sau nimeni n-a vazut, nici cei care au experimentat moartea clinica, ceva nou, ceva ce n-ai vazut/auzit/simtit niciodata?
Multi dintre cei care au trecut prin moartea clinica spun ca se percepeau ca fiind tot ei, tot aceeasi persoana asa cum erau in viata, si au povestit in detaliu unii ce au vazut acolo si ce simteau..era un video, nu stiu daca sa cred sau nu, dar imi place sa ascult asa ceva. Spuneau ca atunci cand a realizat ca nu mai este in trup au venit langa el multe spirite rele, le putea simti malefic fata de el, trageau de el si il conduceau undeva pe un coridor. acolo a cazut intr-un abis, era intuneric si spiritele acelea il muscau si erau galagioase, mai mult batjocoritoare. Il raneau, putea simti senzatia de durere.
Si sunt numeroase astfel de relatari, dar nu numai din partea rea ci si din cea buna, adica oameni care au ajuns intr-un loc cu imensa caldura si lumina, simtind iubire de pretutindeni.
Nu are raspuns asa ceva. Poate fi interpretat in mii de feluri de mii de oameni.
Sunt doar idei/informatii aflate in creier, nimeni nu vede ceva nou, asa cum ar trebui daca ar pasi in lumi noi.
Posibil.
Nu putem stii... putem doar alege sa credem sau nu.
Budisti spun ca prin mediatie, prin eliberarea de toate grijile, nevoile, comuniunea cu universul.Ei spun ca fericirea maxima se numeste nirvana.Suntem oameni si trebuie sa admitem ca nu suntem fericiti, mai degraba, mai tristi decat fericiti.Nu cred ca fericirea absoluta poate fi atinsa aici.
P.S.Se spune ca Budha o fi atins nirvana, eu unul nu cred, nu sunt mituri, fericirea absoluta nu poate fi atinsa aici in dimensiunea noastra.
Da, eu la asta ma refeream...la fericirea atinsa aici, reala, palpabila...
In ce ar consta ea in viziunea ta?
Pai,multi sunt fericiti cand au de toate, cand le sunt indeplinite necesitatile.Eu sunt fericit cand fac ceva bun,ori un desen reusit, ori o compunere emotionanta, sau cand ajut pe cineva pe TPU
.
Fericirea este cel mai valoros lucru, a fi in stare sa sambesti e un lucru mare. Daca poti zambi cand ceilalti sunt apasati, esti fericita.Sa fi fericit, eu cred, ca inseamna sa ai acel sentiment de liniste, fericirea pura este dobandita prin fapte bune.
"Sa fi fericit, eu cred, ca inseamna sa ai acel sentiment de liniste, fericirea pura este dobandita prin fapte bune."
Asa este intr-adevar...
Cum sa spun, fericirea o ai sau n-oi ai. In lipsa fericirii poti fi bucuros, multumit, satisfacut, poti sa simti placere, etc., dar nu fericit. Dupa mine, fericirea este atinsa in starea de satori, cand stii prin cunoastere imediata ca esti una cu universul (adica vezi asta cu ochii tai, nu ti-o inchipui). Practicantii meditatiilor budiste ating starea de satori dupa niste ani de practica. Aici nu se pune problema daca e ceva obiectiv care corespunde starii de satori, e suficient ca o experimentezi personal. Osho descria aceasta stare astfel: "I am no longer seeking, searching for anything. Existence has opened all its doors to me. I cannot even say that I belong to existence, because I am just a part of it…. When a flower blossoms, I blossom with it. When the sun rises, I rise with it. The ego in me, which keeps people separate, is no longer there. My body is part of nature, my being is part of the whole. I am not a separate entity." Nu consider ca Osho ar fi demn de urmat ca guru, dar macar a experimentat el insusi satori.
Interesant dar trebuie sa detii o prea inalta stare sa te simti una cu natura si parte din ea... e de admirat asta, poate putini reusesc intr-adevar.
In starea de satori vezi ce ar vedea oricine care ar sta in locul tau (adica n-ai halucinatii), dar ai informatia nemijlocita ca pomii sunt Dumnezeu, cerul e Dumnezeu, Soarele e Dumnezeu, pietrele sunt Dumnezeu, tu insuti esti Dumnezeu. Sigur, nu in sensul ca tu singur ai fi Dumnezeu si restul nu, ci ca totul este Dumnezeu. Simti ca ai patruns in Templul lui Dumnezeu si in Dumnezeu, iar Dumnezeu e natura. Nu simti ca eul ti-ar fi inaltat mai sus ca al altora, ci dimpotriva, ca nu mai ai eu deoarece esti totul.
Da, inteleg perfect ce vrei sa spui si suna ca un vis aproape, ar fi frumos sa putem ajunge fiecare in starea aceea.
Dar noi suntem totul numai ca nu suntem constienti de asta.
Bine, Budha mai credea că pentru a atinge fericirea trebuie să alegi mereu calea de mijloc, să fii apatic faţă de persoanele din jurul tău, să te rogi şi să meditezi. Şi suspendarea dorinţelor şi a violenţei era indicată. Acum nu ştiu cât de mult ii ajută toate astea pe unii, dar pe mine mai mult mă deprimă.
Eu greu, mai ales acum cand oamenii sunt foarte rai, oricum nu prea cred in fericire absoluta pe acest pamant.
Ai dreptate... izolarea de tot si toate nu ne face mai fericiti, suntem fericiti tocmai prin interactiunile cu lumea si ceilalti si prin prezenta lor.
Atunci te poti considera ca iesi invingator cand stai intre semeni si infrunti greutatile vietii care apar si dispar..si doar atunci
Cred ca m-as evapora de atata fericire, neavand limite si fara sa imi ingradeasca fericirea nimic, ar fi cam ciudat sa mi se intample asta.
In doze mici as spune, dupa ce am meditat la ceea ce poate insemna acel absolut si atribui fericirea absoluta doar zeilor mitologici, noi inca n-o putem asimila.
Ai vrut sa intrebi cum se obtine? asta nu stiu, oricum ar fi un secret mult prea mare ca sa-l dezvalui.
Sa te impaci cu Cel care te-a creat, sa ai o legatura personala cu el restul: desertaciune,
Fericirea o simnti atunci cand vezi că totul in jurul tău este frumos toată lumea te accepta asa cum esti de aici rezultă ca nu există fericirea absolută doar de moment.
Părerea mea este ca fericirea absoluta nu o poți obține dacă trăiești într-o societate materialista, chiar dacă nu ești materialist. Creierul uman a fost obișnuit timp de mii de ani sa caute întotdeauna ceva mai bun decât avem în momentul de fata. Cel mai simplu ar fi sa iți faci în minte ideea de a te mulțumii cu ce ai și sa apreciezi ce ai, fiindcă s-ar putea sa dispară în ori ce moment. Daaaar, asta e doar părerea mea. Succes în tot ce iți propui.
Multumesc din suflet un raspuns frumos si adevarat...
La fel si tie
Eu cred... ca fericirea absoluta trebuie obtinuta FARA CERTURI si mai ales CU IUBIRE
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
