Prin ceea ce ne face plcere si prin ceea ce este corect fata de tine si ceilalti.
Nu stiu de ce esti deprimat mai mereu, dar daca admiri pe Bacovia nu trebuie sa si traiesti cum a facut-o el.el era bolnav si a scris multe poezii in starea asta. Si uite ca opera adevarata se naste intotdeauna din suferinta, nu? asta e adevarul. Cand esti fericit poti crea si atunci, dar nu lucruri pline de profunzime ca atunci cand esti in suferinta.
Esti tanar, ai multe de descoperit si vazut si simtit. Oricum admir gandirea ta peste media de inteligenta.
Păi tocmai asta este, că nu știi de ce mă aflu în această stare.Nu sunt un deprimat notoriu,dar am avut suferințele mele în trecut.Și nu mai pot renaște sub o altă formă. Spiritul meu s-a dus, mai rămâne doar corpul animat, însuflețit de către societate, de către cărți, muzică. Fără muzică aș fi fost mort demult.
Fericirea o simnti atunci cand vezi că totul in jurul tău este frumos toată lumea te accepta asa cum esti de aici rezultă ca nu există fericirea absolută doar de moment.
Stii citatul lui Cioran? " Daca nu am fi avut suflet ni l-ar fi creat muzica", iar eu cred in el, ai dreptate cu asta.
Stiu, cred ca imi imaginez sentimentul tau acum, dar trecutul ramane in urma si se pot ivi situatii si persoane care sa-ti anime din nou sufletul si mintea, sa-ti puna caldura in el crede asta. Nu e un capat de lume, nu este. Trebuie sa trecem peste greutati, si poate consideri acum un cliseu ce spun sau le consideri vorbe goale, dar nu sunt asa. Vin din inima. Nu mai suferi. Ai motive sa vezi partea buna a vietii. Altii nu au nici macar pe asta.
Suferinta ne schimba, da..si ne schimba in bine, pentru ca din cauza ei putem vedea altfel lumea si cum stau lucrurile in ea. Ne schimba perceptia si ne largeste campul mintii si sufletului. E adevarat asta. Si cand te vei vindeca vei renaste, da, din propria cenusa ..ai tot timpul din lume sa renasti. Va fi bine.
Iti doresc numai bine
Daca e cum zici tu si nu creierul e cel care ne conduce, ne face sa fim ce suntem, el fiind "sufletul" si odata mort moare si constiinta ta, persoana ta, "sufletul", de ce nu poti vedea, sau nimeni n-a vazut, nici cei care au experimentat moartea clinica, ceva nou, ceva ce n-ai vazut/auzit/simtit niciodata?
Multi dintre cei care au trecut prin moartea clinica spun ca se percepeau ca fiind tot ei, tot aceeasi persoana asa cum erau in viata, si au povestit in detaliu unii ce au vazut acolo si ce simteau..era un video, nu stiu daca sa cred sau nu, dar imi place sa ascult asa ceva. Spuneau ca atunci cand a realizat ca nu mai este in trup au venit langa el multe spirite rele, le putea simti malefic fata de el, trageau de el si il conduceau undeva pe un coridor. acolo a cazut intr-un abis, era intuneric si spiritele acelea il muscau si erau galagioase, mai mult batjocoritoare. Il raneau, putea simti senzatia de durere.
Si sunt numeroase astfel de relatari, dar nu numai din partea rea ci si din cea buna, adica oameni care au ajuns intr-un loc cu imensa caldura si lumina, simtind iubire de pretutindeni.
Nu are raspuns asa ceva. Poate fi interpretat in mii de feluri de mii de oameni.
Părerea mea este ca fericirea absoluta nu o poți obține dacă trăiești într-o societate materialista, chiar dacă nu ești materialist. Creierul uman a fost obișnuit timp de mii de ani sa caute întotdeauna ceva mai bun decât avem în momentul de fata. Cel mai simplu ar fi sa iți faci în minte ideea de a te mulțumii cu ce ai și sa apreciezi ce ai, fiindcă s-ar putea sa dispară în ori ce moment. Daaaar, asta e doar părerea mea. Succes în tot ce iți propui.
Multumesc din suflet un raspuns frumos si adevarat...
La fel si tie
Eu cred... ca fericirea absoluta trebuie obtinuta FARA CERTURI si mai ales CU IUBIRE
AvalohAlyn întreabă: