Cum deosebiți realitatea de ficțiune? Am observat că mulți oameni nu pot deosebi realitatea de ficțiune. Presupunând că citești o carte, cum îți dai seama dacă ce e prezentat în ea s-a petrecut sau nu?
Bine, îmi dau seama că majoritatea cărților sunt ficțiune și chiar în unele care prezintă evenimente reale există multă ficțiune pentru a fi mai interesante. Totuși, cum puteți ști că e posibil să se fi întâmplat ceva sau că e imposibil să se fi întâmplat altceva?

Intrebare cam ilogica

Vezi pur si simplu, doar nu crezi toate polologhiile.

Vezi autorul, intri pe wikipedia si vezi daca tipul este scriitor, povestitor sau esesist. Punct.

Tu crezi tot ce zice un autor în care ai încredere?

Orice citesc, judec! Daca deschid o carte de istorie si vad ca e scrisa intre 1947 si 1989 o inchid, daca e posibil o si ard.
Cat despre autorii in care am incredere realizez ca aia e parerea lor si trec prin filtrul mental toate informatiile.

Tine de convingerile tale, de logica construita de-a lungul timpului. Sint insa, anumite situatii in care autorul construieste naratiunea exact pe frontiera dintre realitate si fictiune, reusind de multe ori sa induca cititorului o stare de nedumerire in privinta realitatii cit si o confuzie in ceea ce priveste fictiunea.

De asta avem creier ca sa-l folosim. daca cineva crede chiar tot ce citeste sau aude inseamna ca are o prolema serioasa.

Tine de discernamantul tau

Realitatea e o Dezordine Perfecta, In timp ce Fictiunea e o ordine artificiala.
In realitate nimic nu se repeta, in fictiune da.
In realitate Viata nu are scenariu, Nu poti retrai o clipa de doua ori, Nu o poti relua.

Scuza-ma, dar inca nu stapanesti bine realismul si fictiunea. Citeste ce presupun aceste curente literare si pe urma vei face mult mai usor distinctia intre o proza realista si una de fictiune.

Excelent, poți să-mi zici și unde greșesc, dacă nu te superi?

"chiar în unele care prezintă evenimente reale există multă ficțiune pentru a fi mai interesante." - Nu exista fictiune pentru a fi mai interesante ci acele carti apartin realismului fantastic.
In viata, degeaba citesti 15 mii de carti, daca nu le intelegi. Iar ca sa le intelegi trebuie sa stii teoria si sa poti evidentia tendintele literare.
Nu e nimic rau sa inveti si sa studiezi literatura. De fapt, e o placere imensa sa poti intelege fiecare univers creat de marii autori.

Ce ziceam eu e doar un exemplu, e mult mai important să știi să diferențiezi realitatea de ficțiune în viața reală, când îți spune cineva ceva, e bine să știi dacă e adevărat sau nu.

In viata de zi cu zi, nu poti sa diferentiezi realitatea de fictiune, poti doar sa mergi pe incredere sau sa intuiesti. Intuitia se face in functie de rationamentul si experientele fiecaruia.

Dacă aș spune că Pământul a fost pulverizat de extratereștri, nu ai putea să-ți dai seama că nu e adevărat? De fapt, ai putea să fii destul de sigur că nu e adevărat. Exemplele pot continua până la a spune că am dormit azi noapte, de unde știi dacă e adevărat sau nu? Există niște metode simple de a estima probabilitatea valorii de adevăr a unei afirmații, dar cu altă ocazie. Chiar citind o carte scrisă de autor necunoscut, tot poți să-ți dai seama de anumite chestii.

Când citesc o carte,pur şi simplu nu-mi pasă dacă ce scrie acolo sunt chestii adevărate,sau doar o poveste inventată. Dacă-mi place,citesc, dacă nu, trec la altceva.
Nu suport oamenii care încep să aprecieze mai mult o carte slabă, doar pentru că ce scrie acolo e relatat după o poveste adevărată.
Mi se pare irelevant de unde anume vine povestea, ceea ce contează fiind dacă te satisface sau nu.

Cand citesc o carte sigur nu ma gandesc la asta. Ma gandesc la tine. Dar, eu cum citesc rar, adica deloc, tot asa ma gandesc si la tine. Stai linistit, nu te impacienta, mi-am luat examenul psihologic, totodata literar.