Cum e si cu personalitatea asta, cum se dezvolta? cum apare? cat conteaza genetica? cat conteaza educatia? oare o putem schimba in cursul vietii?
Nu cred că pot da un procent însă pot spune că genetica poate conta mai mult decât educația. Ambele contează foarte mult. Genetica îți dă o bază, iar educația o modelare. Faza e că genetica îți dă anumite predispoziții pe baza cărora îți construiești caracterul. Acele predispoziții nu le poți schimba, însă educația în decursul vieții o mai poți dobândi sau dacă o ai poți da de un anturaj nefericit și să te descotorosești extrem de ușor de ea. Circumstanțele te influențează într-o foarte mare măsură însă 2 oameni diferiți se vor comporta diferit și vor lua decizii diferite în aceleași circumstanțe. Ce pot spune despre oameni e că ei nu prea se schimbă(se pot cultiva, pot deveni șmecherași de cartier însă ceea ce sunt ei la bază va rămâne neschimbat).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu crezi ca la un moment dat personalitatea nu se mai poate schimba?
Personalitatea nu se transmite genetic. Este formata strict de experientele si educatia personala.
Aici te contrazic FERM.
Multe servicii secrete au adunat copii mici din orfelinate pentru a le forma conform unor cerinte stricte, complet diferite de "genele parintesti".
Exemple sunt multe, cum au fost, de exemplu, copiii luati in URSS si crescuti pentru spionaj sau ca luptatori neinfricosati pe diferite fronturi de razboi. Au fost preluati sub varsta de 2 ani.
Copii rapiti de turci au fost instruiti ca soldati de incredere pentru Imperiul Otoman, iar acei ianiciari au luptat pe urma impotriva propriilor lor popoare, ca ostasi musulmani de mare incredere.
Exemplele pot continua la nesfarsit.
Copii dati in adoptie la varsta mica poarta in gene problemele genetice de sanatate, dar nu si obiceiul parintilor biologici. Daca doi gemeni cresc la familii diferite, ei vor avea comportamentul diferit. Poate daca se intalnesc intamplator, se vor recunoaste dupa asemanare. Dar vor semana doar fizic cu parintii biologici.
Stai că ce îmi zici tu aici nu îți demonstrează nici pe departe punctul de vedere.
Și ce dacă copii mici, cărora cu siguranță nu le cunoșteai tu părinții iar serviciilor nici nu le-a interesat de ei fiind ai nimănui, au fost recrutați și antrenați? Ce are a face asta cu genele lor? Oricine dintre noi poate putea deveni un războinic, soldat, mai mult sau mai puțin bun în funcție de anumite abilități ce au fost dezvoltate pe baza unor anumite predispoziții(genetice). Sau îmi spui că toți soldații sunt la fel de pricepuți? Tu ce ai demonstrat prin asta e și importanța educației, pe care eu nu am negat-o mai sus.
Cât despre cazul cu gemenii, e logic că nu vor avea comportament identic că așa cum am zis mediul contează și el(altfel m-aș contrazice singur dacă aș nega asta) însă vor avea niște comportamente care vor avea de asemenea destule asemănări. Și eu pot semăna foarte mult cu o persoană însă asta nu înseamnă că dacă o văd pe stradă voi ști chestia asta.
Parcă am mai dezbătut cu tine subiectul ăsta și ți-am spus că eu chiar am un exemplu concret(nu vorbesc din povești ca tine) însă unele chestii personale prefer să nu le expun.
Nu confunda inteligenta cu capacitatea intelectuala!
Capacitatea intelectuala se mosteneste genetic, inteligenta insa se dobandeste prin educatie si autoeducatie, experiente proprii de viata.
Personalitatea este data de nivelul de inteligenta dobandita, capacitatea intelectuala da doar limitele cunoasterii.
Si intr-o sticla poti pune orice lichid, dar marimea sticlei va da limita maxima cat incape in ea.
Mintea copiilor depinde prin capacitatea de memorare si de prelucrare ale informatiilor, chiar si daca sunteducati de propriile parinti, dar daca cresc in medii diferite au si posibilitatea de cumulare diferita ale cunostintelor. Ca paradox, daca un copil cu minte geniala ramane intr-un mediu unde n-are ce invata, poate ajunge "mai prostut" si mai needucat decat unul crescut in mediu propice dezvoltarii personalitatii.
Măcar am satisfacția că ai recunoscut că ceva e genetic. Încă o dată îți zic, nu neg importanța educației însă de asemenea nici pe departe nu voi nega importanța genelor. Până la urmă dacă luăm exemplul tău cu copilul needucat cu experiență proprie. El când va avea nevoie de mâncare și va avea de unde să o ia, va mânca, când va avea nevoie de somn va dormi etc. Însă ce s-ar face fără instincte? De aia am zis că genele pot fi mai importante. De asemenea educația e într-un continuu proces de modelare, pe când genele rămân la locul lor(în mare). Adică de exemplu unui soldat din ăsta dacă i se va oferi altfel de viață i se pot modela îndeletnicirile, aspirațiile. Dar nu doar astea țin de caracter. Dacă e fricos, tot fricos va fi. Dacă e emotiv, tot emotiv va rămâne. Dacă e individualist, așa cum în armată își lăsa colegii să moară ca să se salveze, așa și în viață va căuta să devină director călcând peste alții. Sunt diverse circumstanțe, dar aceeași tipologie exercitată altfel.
Ai dreptate, acolo am vorbit la general de gene, nu m-am referit la personalitate.
Personalitatea, da, se dobândește dar tot pe baze genetice. Nu te naști un bun orator sau un bun vânzător, te naști cu o predispoziție de a fi un bun mincinos neavând remușcări sau rușine, aspecte care reprezintă diferențieri de temperament.
Poate sunt suficient de mincinoși astfel încât nu ți-ai dat tu seama sau nu îi cunoști atât de bine.
Eu vorbeam de predispoziția temperamentului de fapt, care poate duce la așa ceva. Eu sincer am observat în general destule asemănări între părinți și odraslele lor. Nu mai e ceva strict ce ține de normalitatea biologică, că dacă nu observam și eu nu mai vorbeam despre asta.
Nu știu ce ai observat tu sau dacă ai avut anumite neînțelegeri cu părinții(sper să nu fie o chestie subiectivă) însă e o chestie științific valabilă că genele dau anumite predispoziții.
În afară de basme eu nu am văzut un frate corect și unul nenorocit, sincer.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
