Prima multime nu e mai mare ca a doua, e chiar egala cu ea.
Legi fiecare 2*n din prima multime cu n+3 din multimea a doua.
Un set e mai mare (sau mai mic) decat altul cand au cardinalitati diferite, precum setul cu numere reale din [0, 1], care-i mai mare chiar decat toate numerele naturale. Gasesti o regula prin care sa iti dea ca unul dintre seturi contine mai multe numere decat celalalt. In cazul de fata, poti sa zici ca potrivesti fiecare numar natural cu un numar unic cuprins intre [0, 1]. Dar daca de la primul numar real iei prima cifra si adaugi 1, de la al doilea a doua cifra si adaugi 1 (scazi 1 daca cifra e 9) si tot asa, vei obtine un nou numar din [0, 1] pe care nu l-ai mai avut pana acum, deci pe care nu il poti potrivi cu niciun numar natural, ceea ce inseamna ca intervalul [0, 1] are cardinalitatea mai mare decat N.
I'am pus'o (ughh) lui Cantor, si el a zis ca infinitul numerelor irationale este mai mare decat infinitul numerelor rationale.
Raspuns total irational.
Spune-i sa le numere inca odata!
Lasa ca ai dat tu unul fractionar.
Sau era o sugestie sa le numaram amandoi?
Profesorul de mate ne'a facut o demonstratie, dar a fost acum ani, in liceu. Seturi si subseturi.
Si totusi, unii matematicieni au aratat ca nu se poate demonstra ca ipoteza continuumului este falsa, dar nici nu se poate demonstra ca este adevarata.
Daca iti raspunzi tot tu cu: 'Biblia', jur ca am sa te chinuiesc!
Ok, nu cu Biblia. O sa incerc altfel de acum inainte : A fost odada ca niciodata...
Poate nu a aparut si a fost din totdeauna.
Știi, teoria ne spune că ceva a provocat acea trezire a singularității. De unde a apărut acea singularitate, căci orice are un început?
Daca un sir ajunge la infinit mai repede decat alt sir atunci primul sir e mai mare. Nu infinitul e mai mare decat alt infinit.
Destul de abstract conceptul, trebuie sa fiu sincer...
Nu mai pot sa dau evaluari, am inteles ca este interzis abuzul, dar va multumesc tuturor pentru raspunsuri.
Bai gata, termina.Mi se scurcircuiteaza neuronii la intrebarile tale pe bune. Imi sare siguranta cu totu. Eu cred ca e in functie de care infinit a inceput primul sa existe.
De exemplu timpul si spatiul sunt infinite, dar timpul a fost primul?
Hai ca deja pun eu intrebari...
Da, a fost primul.
Suparaciosule.
Simplu si intuitiv: multimille arhicunoscute de numere, ai mai primit deja un exemplu.
Uite alt exemplu:
S1 = {2, 4, 6, 8, ... }
S2 = {1, 4, 7, 10, ... }
Evident, ambele multimi sunt infinite si la fel de evident prima multime e mai mare decat a doua, cu toate ca ambele sunt infinituri numarabile.
Se pare ca mi-a ruginit putin intelegerea multimilor infinite; credeam ca daca una creste mai "repede" decat cealalta, cea care creste mai "incet" este mai mare. M-am uitat mai atent si vad ca ai dreptate. Mersi de corectie.
Prima multime nu e mai mare ca a doua, e chiar egala cu ea.
Legi fiecare 2*n din prima multime cu n+3 din multimea a doua.
Un set e mai mare (sau mai mic) decat altul cand au cardinalitati diferite, precum setul cu numere reale din [0, 1], care-i mai mare chiar decat toate numerele naturale. Gasesti o regula prin care sa iti dea ca unul dintre seturi contine mai multe numere decat celalalt. In cazul de fata, poti sa zici ca potrivesti fiecare numar natural cu un numar unic cuprins intre [0, 1]. Dar daca de la primul numar real iei prima cifra si adaugi 1, de la al doilea a doua cifra si adaugi 1 (scazi 1 daca cifra e 9) si tot asa, vei obtine un nou numar din [0, 1] pe care nu l-ai mai avut pana acum, deci pe care nu il poti potrivi cu niciun numar natural, ceea ce inseamna ca intervalul [0, 1] are cardinalitatea mai mare decat N.
Da.
La materia numita matematica.
Ai vrut sa ma testezi?
Nu exista nimic material, infinit.
Pana la proba contrarie, universul este infinit, plat, necurbat si intr-o continua expansiune!
'Plat' si 'necurbat' nu sunt forme?
Incerc sa imi imaginez ceva atat de plat incat sa incapa intre liniile semnului egal, si nu imi reuseste.
Un cosmos atat de plat =, infinit de lung?
Ceva nu este bine, si ma abtin sa zambesc, sa nu fie din nou, interpretat gresit.
Daca are o forma, oricare, ceva este gresit.
M-am dumirit pe deplin!
Am sperat ca dialoghez cu o persoana care chiar este interesata de astrofizica,fizica teoretica si aplicata,astronomie,avand in vedere subiectele atinse in intrebarile tale.
M-am inselat si am pierdut timpul.
Nu sunt atras de paranormal, pseudostiinta, notiuni abstracte, epatari.
Succes, eu ma retrag!
Te'a incurcat intrebarea mea cu formele infinitului?
Foarte bine faci ca te retragi!
Multumesc pentru raspunsuri.
Iubirea de sine si infatuarea nu sunt virtuti!
Formele universului sunt cele determinate de oameni de stiinta, nu de imaginatiile unor ignoranti.
Multumesc!
Te rog sa imi ignori intrebarile daca nu poti sa imi raspunzi la ele.
M'am intrebat si te'am intrebat CUM incluzi intre limitele unei forme, indiferent care este ea, ceva infinit!
Cred ca am fost foarte logica!
Cine a afirmat ca formele sunt exclusiv finite?
Cum incluzi intr-o forma finita(creierul) o infinitate de intrebari, raspunsuri, trairi, pentru realizarea carora au loc o infinitate de procese electro-chimice?
Vorbeai despre 'infinit material'.
Tu, vorbeai!
Acum schimbi macazul inspre trairi, intrebari, raspunsuri, intr'un cuvant: ganduri?
Un exemplu de acest gen poate fi gasit pe taramul matematicii. De exemplu, stim ca multimea numerelor naturale are o infinitate de elemente. Insa, stim de asemenea ca multimea numerelor reale este mai mare si mai cuprinzatoare decat multimea numerelor naturale, desi ambele au o infinitate de elemente.
victor333 întreabă: