Cum sa ne traim viata?

As vrea sa invit pasionati de filozofie la o discutie

Eu cred ca ar trebui sa traim fericiti. Sa facem din orice esec o amintire amuzanta si sa incercam sa zambim tot timpul no matter what.

Nu ai cum sa faci din esec o amintire amuzanta, ci chiar e o amintire neplacuta! Si nu poti zambi tot timpul decat daca am fi drogati. Dar sa ne traim viata cum putem de bine si sa ne bucuram de orice putem, orice lucru marunt, insa unii nu pot face asta din n motive, iar daca vine cineva sa zica ca nu exista asa ceva, se inseala amarnic.

Uite, îți dau numai un exemplu sa vezi ca nu am spus nicio aberație. Săptămâna trecută am picat traseul la școala de soferi pentru a doua oară, am fost suparata, aproape ca am plâns de supărare, a fost un eșec, ok? Ziua aia a fost oribila pentru mine, a trebuit sa anunt din nou pe toată lumea ca am eșuat. Dar a doua zi m-am trezit zâmbind, și am început da fac haz de necaz.( nu trăsese pe nas de am putut face asta) Trebuie pur și simplu sa ți dorești sa treci peste, sa ți traiesti viața și sa înveți sa o iubești, așa cum este, cu bucurii și eșecuri.

Sa facem ceea ce ne place in limita posibilui si sa trecem peste probleme. Viata e prea scurta ca sa stai sa te gandesti ca daca nu faceai x in momentul y putea sa fie z (parerea mea).

Ca sa ne traim viata, in primul rand, trebuie sa descoperim ce inseamna viata. Fiecare isi are propria sa definitie pentru viata, pentru o viata buna de trait. Dar, intrebare consta in faptul daca ceea ce oamenii considera ca fiind o viata, este chiar o viata? Cred ca este de datoria fiecaruia sa descopere de unul singur ce inseamna viata pentru el si cat de folos i-ar fi, cu adevarat, aceasta. Dupa ce omul ajunge sa cunoasca exact ceea ce isi doreste, atunci va sti si cum sa isi traiasca viata.

Cum ajunge sa cunoasca exact ceea ce isi doreste? si cum stie daca e bine ceea ce iti doreste?

Asta e clasic, se intampla si asa, se numeste disonanta cognitiva si mecanism psihologic de aparare, adica mintea se amageste, si ca sa scape de chestia negativa face din ea has de necaz, dar in interior nu merge, tot negativ ramane, iar asta nu este deloc bine, va avea efect nasol mai tarziu, bine sa nu fie des, ca asa odata de doua ori merge.

Asa ca nu e chiar asa, faptul ca ai plans, aia e reactia normala, e bine sa facem cum zici dar asta nu e o rezolvare, e bine sa avem cat mai putine esecuri ca apoi sa nu ne trezim cu traume ascunse care ne fac rau in viata si care vin de acolo, din esecuri si suferinte acoperite cu presul, deci costa asunderea gunoiului sub pres. Si pot apare nasoale probleme psihologice la un moment dat si nu stim de unde, se duce omu la psiholog si acolo e intrebat exact asta "cum a fost in viata? Ce esecuri, ce realizari ai avut?", si acolo va apare tot gunoiul acoperit.

Pai asta si spun, am fost suparata atunci, si nu pare ca am trecut peste, chiar am trecut peste. Si o sa iau permisul. Si nu o sa am nicio trauma ascunsa ca am picat de 3 ori traseul inainte de a lua carnetul.

Cat despre "e bine sa avem cat mai putine esecuri ca apoi sa nu ne trezim cu traume ascunse" din pacate noi nu decim acest lucru, nu il putem controla, si atunci ce facem? ne umplem de trume?
Am citit o carte de Schopenhauer, se numeste "Arta de a fii fericit" si acolo sunt mai multe reguli de viata, prima are legatura cu ceea ce vorbim noi acum. Zice asa:
"Suntem cu totii nascuti in Arcadia, astfel spus intram in viata plini de dorinte de fericire si placere si nutrim speranta nebuneasca de a le implini pana cand destinul ne loveste fara mila si ne arata ca nimic nu e al nostru, ca dimpotriva, totul e al luii pentru ca are un drept de necontestat nu doar asupra a ceea ce noi posedam si dobandim, ci si asupra bratelor si picioarelor noastre, asupra ochilor si urechilor noastre, si chiar asupra nasului din mijlocul fetei noastre. Vine atunci experienta si ea ne invata ca fericirea si placerea sunt pure himere pe care o iluzie ni le arta in departare; ca, din contra, suferinta, durerea sunt reale, ca se fac cunoscute ele insele imediat fara sa aiba nevoie de iluzii si de amanari. Invatatura lor da roade oare? Inteleptul nu aspira la placere, ci la absenta suferintei"
Va recomand din suflet cartea.
Deci ceea ce vreau sa spui prin asta este ca mereu vom avea esecuri si suparari. Si nu le putem ocoli, putem doar spera la absenta cat mai mult a lor.

Cred ca, cunoscandu-se pe el insusi. Omul trebuie sa invete sa se cunoasca pe el insusi, sa mediteze asupra sa si sa descopere de unul singur ce anume l-ar putea face cu adevarat fericit, multumit.
Referitor la intrebarea, cum ar putea sti cineva ca ceea ce isi doreste este bine, cred ca raspunsul ar fi acela ca el trebuie, din nou, sa gandeasca. Ar trebui sa priveasca din toate partile aceea dorinta. De asemenea, cred ca ar trebui si sa experimenteze anumite lucruri, sa le traiasca.

Imaginează ti ca vei gasi răspunsul la întrebare cand vei fi la bătrânețe si nu mai ai timp sa ti o trăiești. In concluzie nu ti mai pune întrebări de genul ca n au sens. Viata si o trăiește fiecare cum poate si cum vrea. Poti sa ti trăiești viata in continuare la fel cum ai facut pana acum, daca esti multumit de ea, esti fericit/ai persoane dragi alături cu care te bucuri de fiecare moment al vietii.

In primul rand trebuie sa-ti traiesti viata justificat si rational. Daca justificarea ta pentru o actiune este "pentru ca asa vreau/asa imi place/asta ma face fericit" atunci nu iti traiesti viata justificat