Cum se creaza dopamina, serotina in creier? Avem nevoie de ceva alimente pentru producerea lor?

Astia zic ca ar fi nevoie, dar real nu stiu, inainte oamenii mancau branza cu mamaliga si paine facuta pe vatra mai mereu si erau bine cei sanatosi psihic, nu mancau nu stiu ce, aia nu, aia da, in mod special cutare ca altfel pica serotonina, organismul daca e sanatos si hranit normal, isi face singur ce are nevoie. Poate ca asta e baza, legume, mamaliga, paine, branza, lactate, fructe, carne dar mai rar, de fapt cam asta era la baza alimentatiei, si asta ajunge ca, creierul sa fie sanatos. EL intern isi produce ce are nevoie, transforma anumite substante in ce ii trebuie, nu e nevoie neaparat sa le bagi tu direct. Tu sa ii dai alimentatia aia simpla si din toate echilibrat, si stie el ce sa faca. Desi si la Auschwitz nemancati, aia sanatosi tot sanatosi la cap au ramas si dupa 2 ani de foame, cine are probleme, poate manca si pietre, ce tot e bolnav.

Si asta mi-ar zice ca el si daca nu mananci, isi produce dopamina si restul fie si din ce isi trage din grasime, tesuturi, transforma ce are, in ce ii trebuie pana cedeaza complet adica cand nu mai are de unde trage ca sa poate face conversiile, dar cat rezista, tot sanatos la cap ramai daca ai gene strong. Neurotransmitatorii din sinapse nu au leg cu aia din sange, chiar daca-s aceiasi. Poti sa ai in sange cat trebuie, dar in sinapse nu.

Insulina, ce, tu iei alimente care au insulina? Dar pancreasul produce insulina pana mori. Sau hormonul tiroidian, tu nu iei euthyrox pe paine adica din hormnul ala, ca sa ai. Iei doar daca cel intern nu mai merge, ca sa-l inlocuiesti sau sa completezi, dar nu altfel.
Zaharu da? El nu are grasime deloc, dar iti face grasime din el. Deci nu trebuie sa mananci neaparat alimente grase ca sa pui grasime pe tine.

Uite aici despre, am cautat si eu pe google, nu e cine stie ce, dar e ceva:

https://www.omicsonline.org/......000120.php

A doua intrebare, pot sa simt o senzatie de fericire non stop cat voi mai trai? e posibil asa ceva?

Ar fi, insa din pacate creierul cand e prea fericit considera ca nu e ceva ok, si face sa nu mai fi, daca tii nivelul serotoninei si endorfinelor sus mereu, dopamina si ce mai e, esti fericit mereu indiferent de mediu, adica nu mai urca doar la binele care e rar, stau urcate.

Dar el vede ca nu e ok si isi reduce nr de receptori care sunt stimulati de acei neurotransmitatori, asa ca ai nev de mai multa pentru acelasi efect, se secreta mai multa, dar se inchid mai multi receptori, si atunci se rupe fericirea, deci e tampit proiectat, dar nici sa ma tina sa traiesc doar sa sufar sau sa ma chinui ca nu merge asa, ca dupa el asta e normalul, sa muncim ca prostii doar sa nu crapam. De exemplu din cauza asta dragostea trece, altfel nu ar mai trece niciodata, si exact de timpul in care se reduc receptorii, face ca sa dureze o luna sau maxim cativa ani.

Dar de ce oare este proiectat asa? daca nu-i place cand e fericit de ce devenim dependenti de anumite substaante?

Nu ii place, ca pe el nu-l interesa sa fi tu fericit, ci doar sa nu mori, si ti-a dat doar atat cat sa poti sa nu mori, ce e in plus a considerat ca nu e nevoie, o jigodie. Ii place cand e fericit dar doar atat cat necesara pentru supravietuire, mai mult considera abuz si ia masuri.

Placerea este capcana ca sa te faca sa faci ce trebuie pentru supravietuire, nu altceva. Si o placere mai mare, inseamna ca acel lucru e mai util pentru supravietuire, cam asa functioneaza. Si cand fortezi intensitatea mai sus, el pe aia o ia de normala.
De ex mananci un mar, ai placere asa si asa, daca mananci o ciocolata e mai bun, asta inseamna "aha, deci mai multa grasime si calorii sa puna prostu pe el ca sa am pentru zile negre, deci il facem sa vrea din aia, ca e mai eficient".

Gustul dulce, de ce crezi ca ne place? Ca se stia ca ce e dulce are kcalorii. Si ce e mai dulce, are mai multe, si devii dependent de aia, adica sa te faca sa mananci cat mai mult.
De aia un copil alege snickers si nu un morcov.
Adica devii dependent de ce e mai util pentru supravietuire, asta e in substrat, sa te oblige sa faci acel lucru crezand ca ajuta mai mult. Un principiu arhaic care acum este distructiv.

Ca daca varza avea multe kcal, la cofetarie aveai salate si nu prajituri, dar atunci alea faceau rau, ca iti placea varza cel mai mult.
Pisica de ex nu simte dulcele. Nu are asta, ca in evolutia ei nu a fost nevoie, ca ea mananca carne. Deci o infectie, nimeni nu s-a gandit si la fericirea noastra.

Ne batem cu natura cand vrem sa slabim de fapt! Ea vrea sa ne ingrasam, noi nu si nu. Altfel cat aveai depozite pe tine, nu aveai foame, si abia dupa ce se terminau, aparea! Ptr ca organismul se hraneste optim si fara sa mananci, ca de aia isi ia 2300 Kcal/zi sau cat arde omu, si are si vitamine grasimea aia, ca-s alea liposolibile, de aia sunt alea, dar NU vrea sa slabesti, de aia te rupe foamea, sa te oblige sa nu slabesti, vezi ce jigodism?

Esti o pisica intelectuala, inteligenta, ai dreptate, dar daca te drogezi el ce castiga?

E asa:

"daca face ce vreau eu dictatoru`, simte ceva fericire, ca sa faca acel lucru mai departe, si sa il motivez sa faca, il pacalesc putin, ca altfel si-ar pierde motivatia de a trai, ii mai arunc ceva oase acolo adica putinica placere, daca nu face ce vreau eu, va fi nefericit caci nu am de ce sa-i dau fericire daca nu face ce vreau eu".
Tu fortezi sistemul asta sa il pacalesti tu pe el, iti dai fericire fara sa faci ce vrea el.
Al dracu infect fi atent ce face, doar daca faci ce vrea el, esti fericit! Gen daca faci sex (ca sa faci copii fara sa vrei), daca mananci (ca sa te ingrasi si sa nu mori de foame), si altele. De aia cea mai tare secretia de dopamina e la sex, si apoi la mancat, reproducerea pe primul plan, supravietuirea pe planul doi.

Insa fortam si el ne rupe iar, are mecanism sa taie fericirea asta, dar asta nu am inteles de ce, ce pierde, ai pus bine intrebarea. Adica fenomenul de toleranta, ala te face sa maresti doza de drog, am spus mai sus aia cu reducere receptori. Daca nu ar mai face asa, ne-am simti bine mereu cu aceiasi cantitate de drog, iar cand l-am lasa, nu s-ar intampla nimic, daca dupa aia creste nr de receptori, deci nu drogul e rau, creieru nostru e tampit.

Nu ai mai fi dependent pentru ca stimulai receptorii mai tare, nr lor nu s-a mai fi redus, dupa ce lasa-i drogul, nu mai erai asa fericit, dar reveneai la normal si atat, nu picai in sevraje si altele, deci nici dependent si nici marire de doza nu era necesar. Ramaneai dependent asa psihic de fericirea aia mai mare, dar nu intrai in negreala, depresii, apatii si altele. Ptr ca alea naturale stimulau receptorii ca si inainte. Dar daca la receptorii aia redusi ca nr f mult, brusc scoti drogul, secretia interna nu face fata sa fie mai multa pentru a stimula cei 5 receptori din 15, si de aia e rau. Cand nr de receptori treptat revina la 15 si te vei simti normal apoi.
Deci e groasa treaba. Ma refer la dulciuri, toate placerile.

Sau suntem niste hedoisti care cauta placere non stop, eu nu cred ca creierul reduce fericire din contra vrea tot mai mult pentru ca i placere, e fericit

Pai eu ce am zis? Cautam placerea, fortam sistemul ala, dar creierul considera ca nu e okey si face ce am spus, deci nu vede bine asta. Cum nu-ti reduce? Pai de ce ai nevoie de mai mult pentru aceiasi placere daca nu reduce? Vrea sa te blocheze,
din moment ce-si inchide receptorii care dau placere, este f clar ca o considera inutila, exagerata si se apara contra.

Tu esti fericit, sa zicem, iei cocaina. Cocaina aia stimuleaza secretia interna de dopamina (nu de endorfine ca nu e opioid), si iti urca si noradrenalina, dopamina creste la nivel mare, stimuleaza receptorii tai sa zicem 20 la numar. Te simti fericit, super, ca na ii stimuleaza peste masura, si te-ai simti mereu asa cu 1 g de cocaina sa zicem, la infinit, si ar fi cum vrei tu si eu de fapt, daca creierului i-ar place, ar lasa chestia asa.
Iti place tie si mie, dar el intern stie ca e alarma, ceva nu e in ordine, pentru el e doar ceva eronat care trebuie eliminat, el nu face diferenta intre bine si rau, e exagerare, nu e ok, atat stie, fie in negativ fie in pozitiv.

Asa ca baiatu` iti strica distractia, nu poate reduce secretia de dopamina (ar putea face si asta, dar nu o face, ca ii e mai simplu sa faca invers), dar iti inchide din cei 20 de receptori, adica ca si exemplu iti inchide usa in nas si dopamina ramane la usa, in loc sa intre si sa dea semnal prietenului din camera sa dea drumu la muzica sa auzi tu de dincolo sa te simti bine), asa ca vei avea 15 receptori, si aceiasi dopamina va stimula mai putini, asa ca efectul e mai slab!
Tot i se pare aiurea, reduce la 10, efectul scade si mai mult, pentru el nu mai e aiurea doar cand esti pe normal. Si tu simti nevoia sa urci doza ca sa maresti mai tare afluxul de dopamina, ca sa compensezi receptorii lipsa, si normal ca mai multa va stimula mai tare receptorii ramasi si deci mai capeti efect din nou mai sus.
Pana cand cu orice doza doza de cocaina ajungi sa te simti doar normal (de multe ori o sa auzi "dupa un timp luam doar sa fim normal abia), iar fara intri intr-o depresie de te tampeste, face cumva de nimic nu poate sa-ti mai dea o fericire decat aia banala clasica daca o fi si aia, adica reduce la 2-3 receptori sa zicem.

Si ca sa vezi ca si la rau face la fel si vede ca e la fel ceva nasol, cand secretia de dopamina ar deveni prea mica, deschide alti receptori, de la 20 ai 30. Si atunci aceiasi dopamina putina va stimula mai multi receptori si compenseaza, iti ridica tonusul, e doar un exemplu, ca actioneaza si la prea negativ si la prea pozitiv, la fel, nu face diferenta.
Si asa iti revii la normal dupa ce te lasi de droguri sa zicem.
Ai lasat cocaina, secretia de dopamina cade la normal, dar stimuleaza doar 2-3 receptori, si ai pus-o, de acolo vine caderea aia urata, ca ai o stare f jos, caci stimularea e foarte slaba. Dar in timp, el redeschide cei 20 receptori ca vede ca iar nu e okey, si iti revii la normal, daca nivelul dopamina e normal, daca scade sub normal urca peste 20 nr de receptori.

Acuma sper ca ai inteles ca-ti strica "petrecerea".

Sunt chestii pe care inca nu le stim,nu cred ca stim exact cum functioneaza creierul suntem la inceput,pe masura ce cresti doza te simti mai bine,asta e valabil in orice ce da dependenta,probabil se plictiseste si el,si eu vream tot mai mult dulce,daca fac sex la fel,mai mult,mai mult, ma tot gandesc la masina fericiri, si cred ca noi suntem deja in ea, inchisi in ea, preferam sa ne mintim ca totul e bine suntem feticiti, e un fel de matrix

Inca o intrebare,pot eu singur fara sa consum dulciuri, droguri, sex, fara factor extern sa activez fericirea aia? Sau am nevoie mereu de ceva extrrn, am auzit ca prin metidatie se poate

Cam ai nevoie de ceva extern, ca tu natural nu esti proiectat sa fi asa fericit mult timp. Deci trebuie ceva sa stimuleze recepotorii de serotonina, dopamina, endorfine si eventual noradrenalina, dar aia da mai mult agitatie, alerta. Dar sa-i stimuleze nu exagerat, ca sa ai fericirea cat de cat dar mult timp, si sa fi mai bine ca inainte.

In general esti proiectat cum am zis, sa fi fericit daca faci ce ti s-a spus sa faci! Daca ai gagica, daca te indragostesti, daca esti iubit, deci tot factori externi (adica imi faci copii, ai fi fericit, nu esti pe drumu asta, nu ai voie sa fi fericit, totalitarism e asta), insa daca stimulam aia si fara astea, vom fi la fel de fericiti, cum, e delicat, dar imposibil nu este. Adica urca alea doar daca faci astea sa zicem, deci tot pe principul ala functioneaza, doar ca la acei factori si nu la altii, sau si la altii doar daca exista acestia. In final se stimuleaza aia, nu conteaza factorul, fericirea e data direct de asta, nu de ce stimuleaza, ca daca aceiasi factori nu mai stimuleaza, vei fi nefericit cu toate alea, asta se intampla in depresii la oameni realizati, cand boala avanseaza, destimuleaza aia si gata. Se probeaza, deci e realitate, se probeaza cu medicatie ca asa este, deci nu ca nu se stie.

De ex unele medicamente urca prea mult serotonina, si dai in hipomanie, o fericire din aia dulce nu prea exagerata, deci cu aceiasi factori externi, devi mai fericit, e doar un exemplu. De ex daca iti moare cineva doamne fereste, si in loc sa pice, urca alea, vei fi mai fericit ca inainte, sau daca nu pica si ramane la fel, vei fi la fel de bine ca inainte.
Moare cineva - bum, pica neurotransmitatorii, bum, tristete, depresie, plans. De ce pica, nu stim, asta nu stim, de ce la x factor pica si la y factor urca, de fapt cam stim de ce la y factor urca, dar invers e ciudat, ca din punct de vedere evolutionist faptul ca iti moare un parinte, nu este o problema, si nu ar trebui sa suferi, am zis din punct de vedere al naturii. Cand moare copilul da, ca ala e pentru specie si pierde natura.

Plus ca daca te afecteaza asa tare, e rau pentru natura, ca te afecteaza si risca copilul tau sa aiba probleme, ca nu te mai ocupi ca lumea, ca nu-i mai oferi afectiune si altele, deci aici e o eroare a naturii.

Mie mi-a murit bunica in 2015, plangeam, sufeream, am bagat putina Suboxona, un opioid care se da in depresii in SUA in doze mici, si intr-o ora eram muult mai bine, ziceam "mda, imi pare rau dar asta este, avea 85 ani, s-a imbolnavit, aia e". Am urcat endorfinele, nu eram chiar pe normal dar mult mai aproape de normal decat inainte cand picase mult. Nu ma ajuta suferinta aia, ca inapoi nu o mai aduceam, asa ca am luat masuri. Dupa un timp am scos-o si am ramas ok, am sarit peste perioada critica.

Iti multumesc pentru raspunsuri, o curiozitate -ai vrea sa fii in masina fericiri daca ar exista? ce ai vrea sa ai ca sa fii fericit?

Condoleante mann

Mersi de condoleante. Normal ca as vrea sa fiu in masina fericirii, cum nu? Cine n-ar vrea? Pai as vrea sa-mi treaca depresia si as fi fericit cum eram inainte de ea, ca am de ce ma bucura destule.

Probabil si eu deci prefer sa spun ca nu ca sa imi apar EGO, tu nu suferi de o criza existențiala continua?

Nu, de ce sa sufar de criza existentiala?! Stiu foarte bine ce vreau, ce imi place, ce nu imi place, stiu si de ce nu-s multumit si fericit si anume din cauza unei afectiuni care-mi fura viata in mod artificial si ma face sa nu ma pot bucura ca lumea de ce puteam sa ma bucur dat fiind ca acele chestii exista de care m-as bucura, si asta prin comparatie cu, cum eram inainte de problema.

Inutilitatea existentei

Exact! De aia daca tot e, sa ne bucuram naiba, dupa ce ca e inutil, macar sa nu suferim.

Normal ca este nevoie. Substanțele astea se produc în organism în prezența nutrientilor. Trebuie să ai cam tot ce este elementar.