Cum se schimbă fața lumii! O generație vine, alta trece. Cam din o sută în o sută de ani, alți actori pe aceeași scenă. Unde sunt miliardele de oameni care au trait în urmă cu o sută de ani? Au dispărut. Și unde vom fi noi peste o sută de ani?... ușor de ghicit. Și așa a fost de-a lungul întregii istorii. Mă duc cu gândul la comparația aia cu apa de la toaletă, care se trage la un anumit interval de timp - comparație pe care a făcut-o Woody Alen in The Atheist. Se duce conținutul recipientului și vine un nou conținut. Stă și el un timp și se duce pentru a face loc următorului. Văzute lucrurile prin prisma asta, nimic nu pare să aibă sens. Totuși, paradoxal, viața este frumoasă. Nu m-am gândit până acum la suicid și nici nu mă voi gândi vreodată.
Îmi poate explica și mie cineva cum este posibil ca ceva să fie frumos cu toate că nu are sens?

Ar fi misto ca lumea sa nu se mai reproduca sa dispara rasa umana si sa vina alta rasa mai intreaga la cap si buna la suflet ca omul e prea prost pentru a continua viata pe pamant, sau cei de treaba si destepti sa traiasca pe o planeta iar fraierii si handicapatii in alta planeta, misto idee daca se aplica in realitate ceea ce nu va fi asa din pacate

Are sens doar dacă îi dai unul.

Ca e sau nu frumos cunoastem faptul ca o buna populatie a planetei crede in divinitate si viata de apoi (care trebuie sa fie una minunata pentru toata lumea daca acum nu e). Deci cu acestia e simplu scopul/sensul.

Cat despre cei mai mult rationali exista sansa ca pe viitor sa gasim un scop mai mare lasand informatie cat mai pretioasa in urma. E adevarat ca e pretios sa lasi si viata ( a te insura si a face copii), dar sa lasi viata e simplu. Sa lasi o urma prin informatie ce persista si ajuta urmatoarele generatii e un scop mai maret daca vrei sa privesti astfel! Viitoarele generatii se vor afla mai aproape de un sens, cine stie. Pana atunci, carpe diem.

Viata nu e frumoasa, e penibila, iar omul e penibil, ne potrivim cu viata.

"sa dispara rasa umana si sa vina alta rasa mai intreaga la cap si buna la suflet" - bine, dar asta e o utopie. De unde să vină acea altă rasă? Eu vreau să abordăm subiectul cât de cât realist.

Si asa exista mai multe natii de creaturi care au fiecare planeta lor in univers iar noi le numim civilizatii pe care nu le cunoastem in totalitate

Orice sens i-aș da, tot sub pământ ajung, cu sens cu tot.

Poate.

"Unele vietii au avut un sens" - posibil să fi avut, dar de sensul ăla se bucură acum alții, nu și ei. Prea scurt a fost timpul când ei inșiși s-au bucurat. Ajunși sub pământ, odată cu ei a dispărut și bucuria lor.
Oricum, mi-a plăcut răspunsul tău.

"Sa lasi o urma prin informatie ce persista si ajuta urmatoarele generatii... " - O idee interesantă. De fapt, asta și este calea pe care o urmează umanitatea, o variantă mai bună nu avem. Trist este că, dacă vreo generație viitoare se va afla mai aproape de un sens, nu voi ști și eu.

Sună prea pesimist. Dar nu pot să nu recunosc că este o doză de adevăr în asta.

Asta este, din pacate sau din fericire suntem muritori... Si totusi parca cel mai important scop al vietii este sa ti-o faci cat mai frumoasa si mai comfortabila.

Sunt de acord ca existenta noastra nu pare sa aiba vreun sens, dar nu stiu ce valoare are afirmatia cum ca viata ar fi frumoasa. Sigur sunt multi oameni care nu ar fi de acord cu asta. Cum e viata frumoasa oare din perspectiva unui copil nou-nascut care moare la cateva ore dupa nastere? Asta nu pare deloc ceva frumos, si sigur nici pentru parintii lui nu mai pare viata atat de frumoasa. Asta e doar un exemplu. Sunt atatea si atatea vieti chinuite in lumea asta, incat nu are rost sa intram in detalii.
Ce inseamna oare sa spui ca viata e frumoasa? Cum putem fi sigur ca nu e decat o iluzie de-a noastra? Poate ca natura s-a jucat cu noi in asa fel incat indivizii care vad viata ca fiind frumoasa, au sanse mai mari sa supravietuiasca si sa se inmulteasca. Cu siguranta ca e mai avantajos din punct de vedere evolutiv sa fii fericit, optimist si cu chef de viata. Persoanele care nu au aceasta atitudine, adica cele care vad viata ca fiind urata (si poate o vad asa cum e de fapt), sigur nu vor avea aceleasi sanse in lupta pentru supravietuire si reproducere. Vor fi mai putin atragatori pentru parteneri, mai predispusi spre boli, mai instabili psihic, si cu sanse mai mari sa se sinucida.
E o intreaga filosofie in spatele ideii de frumos. E oare Universul frumos, sau doar noua ni se pare ca e? Ce ar insemna sa fie Universul frumos? E oare frumusetea doar in ochii privitorului? Era Universul frumos inainte sa existe cineva care sa-l admire si sa traga concluzia ca e frumos? Poate ca frumosul se ascunde doar in spatele capacitatii noastre de a recunoaste tipare. In natura avem multe exemple de lucruri pe care le consideram frumoase, si de alte lucruri pe care le consideram respingatoare si urate. De obicei, acele lucruri bune sau folositoare pentru noi, spunem ca sunt frumoase, iar lucrurile periculoase sunt urate. Asta nu e tocmai o metoda obiectiva de a analiza natura.

Tu ești un adevărat filosof. Ar trebui să stai mai mult pe aici decât la Religie.

Eu incerc sa raspund si aici la cat de multe intrebari pot, si la care ma pricep cat de cat. De fapt, e categoria mea preferata. Cele mai interesante intrebari sunt tot timpul aici.

CITEZ : Un om poate pescui cu un vierme care a mâncat dintr-un rege; şi poate mânca apoi din peştele care s-a hrănit cu acel vierme.
Oricât ar părea că e nebunie ceea ce spune, e totuşi o nebunie cu tâlc.

Bietu' rege, ce a ajuns, să-l mănânce viermii!
Bună chestia!

Multumesc Imi pare bine ca gindesti bine despre mine.

"Nu m-am gândit până acum la suicid și nici nu mă voi gândi vreodată."
Asta ar trebui sa fie punct de test la bacalaureat cu mentiunea "Explica de ce propozitia precedenta este o aberatie sau nu pleci viu din sala."

Însuși faptul că am scris propoziția respectivă arată că m-am gândit...mă gândeam la el în timp ce scriam. La asta te-ai referit?

E aproape dureros de evident. Ideea din spate e ca abilitatea de a-ti constientiza propriile ganduri o vad necesara pentru a fi luat ca "fiinta umana".

În comentariile tale simt că vrei să fii puțin caustic. Și în primul, ăla cu aberația, și în al doilea, cu dureros de evident. Mi se pare curios, pentru că te-am perceput altfel - un tip prietenos și politicos. Nu contest justețea observației pe care ai făcut-o, dar, știi cum e, tonul face muzica. Și apoi, din tot ce am scris eu acolo numai de chichița asta de la urmă te-ai gândit să te legi? M-aș fi așteptat de la tine la un răspuns cel puțin de nivelul celui dat de Sublim89 mai sus. Dar e ok, poate data viitoare.