Cum va descurcati cu realitatea gandului ca puteti muri oricand?

Pur şi simplu nu mă gândesc la asta. Îmi trăiesc viaţa şi îmi văd de treabă.

Ma gandesc ca nu sunt nici primul nici ultimul care moare...o data mori, aia e.

Râd de datoriile pe care o să le las duşmaniilor în testament şi că o să îi bântui toată viaţa.

Oricum dacă mori nu mai ţi minte nimic, nici timp să te mai plangi că mori nu mai ai dacă mori, pur şi simplu doar dacă eşti bătrân sau bolnav te plângi dar dacă te i-a nenea negrişor pe neaşteptate nu mai ai timp să te plângi că a venit după tine.

Sunt etern.
Moartea este doar un pasaj de la o viata la alta.

Prefer sa nu ma gandesc la asta. Are prezentul destule griji. Nu trebuie sa mai aduci si altele din viitor. Traieste-ti prezentul si lasa viitorul pentru cand ii va veni vremea.

Pai daca stai sa te gandesti in trecut probabilitatea sa treci de 40 de ani era inzecit de mica decat acum. Altii au murit in chinuri si in razboaie. in frig si multe altele. ma gandesc ca nimeni nu va trai vesnic si ca daca mor asta este,, se mai intampla,,. cel mai bine iti faci viata sau cariera si asta e.

Ma gandesc ca orice om moare si ma bucur de viata pe care o am.

Pai daca oricum o sa mori candva, de ce sa iti pese, cam asta e modul in care gandesc

Ma framanta un gand.
De ce, cei ramasi in viata ii plang pe cei care mor? Ar trebui sa fie exact invers. Cei ramasi in viata au de suferit de lipsa celui care a murit, ei vor fi nevoiti sa se descurce in lipsa lui in continuare.
Iar gandul care ma framanta: cum sa-mi transmit sentimentele mele de mila celor pe care le voi lasa in urma? Ma consoleaza ca, macar vor simti lipsa mea in toate domeniile in care le-am rezolvat problemele. Cand vor plati bani grei si la meseriasii pe care vor fi nevoiti sa cheme la schimbarea unei garnituri la robinet sau cand vor da cu ciocanul peste degete cand trebuie sa bata un cui...
Tare distractiv va fi, pacat ca nu le voi putea rade in fata

Asta e una, si faptul ca mori inevitabil este si mai misto

Pur si simplu mergem inainte.

In mod normal ți-ai muta gândul asta foarte repede, dar dacă suferi de anxietate, e greuuuu

Deși viața este plină de incertitudini, putem trăi mai mult dacă luăm decizii înțelepte?
Pentru un om care și-a îndeplinit scopul, moartea este naturală ca somnu, viața este cea mai frumoasă invenție a naturii, iar moartea este abilitatea ei, să facă cea mai bună utilizare a vieții.

Salutări!

Platon spunea că trebuie să ne bucurăm pentru cei care mor, dar mă rog, e discutabil.

Sunt dead inside, oricum, nu prea-mi pasă.

Nu poti muri oricand, pentru ca nu traiesti intr-o anarhie sau intr-un razboi. Ca nu stii care e capatul vietii tale e altceva.

Ba sigur că oricând poţi muri. Nu şti când faci un accident cu maşina şi mori sau îţi dă îţi dă în cap un nebun etc. Eu am dat doar exemple nu vreau să se întâmple.

Nici nu ma gandesc la asta si pot spune ca nu ma afecteaza cu nimic, asta e viata ne nastem traim si murim cand ne vine randul.

Un gand care l-a obsedat pe Cioran.
Sa ai constiinta mortii inainte de varsta medie cel putin,este putin probabil,dar Cioran a avut constiinta mortii inca din tinerete.

Vreau sa spun prin asta,ca,foarte multi spunem ca nu ne e frica de moarte,si ca o vom trata cu indiferenta(gen "asta este") cand se apropie.
Fals.
Constiinta mortii reprezinta cea mai mare frica a tuturor fiintelor,caci de altfel,instinctele noastre nu ar fi oscilat in jurul unei singure situatii limita=moartea.


La o varsta frageda omul nu are si nu trebuie sa aiba constiinta mortii,adica sa se preocupe prea mult de gandul ca la un anumit moment dat,totul se sfarseste.
Starea de dupa moarte reprezinta infinitul,iar mintea umana nu poate concepe infinitatea.
Noua ne e frica de abisul infinit in care ne propulseaza moartea,nu de " moarte" in sine daca ma fac inteles.

De aceea,sunt absolut convins ca orice om,in pragul mortii,SPERA la o viata de dupa moarte,oricat de ateu ar fi fost.

Tocmai datorita acestui fapt,oamenii se agata de spiritualitate si de religie.
Pentru ca le da o speranta.

Ca sa te descurci cu acest gand iminent al mortii,trebuie sa crezi in viata dupa moarte.

Unii se agata de crestinism,altii de alte spiritualitati.

Deoarece crestinismul este o ciuma a acestei planete,si pentru ca toata istoria sa,a incercat sa distruga adevarata spiritualitate care evolua fiinta umana,pe toate planurile, crestinismul iese din discutie.

Fiecare religie din toate colturile lumii, inainte de aparitia religiilor abrahamice, aveau conceptul reincarnarii.

Consider ca acest concept, este magnum-opusul religiei mondiale pre-abrahamice.