Daca ar fi sa alegi intre a afla raspunsurile tuturor misterelor din universul cunoscut si cel necunoscut, dar ai muri imediat ce le-ai aflat, sau a-ti trai viata fara a le afla, ce ai alege? Cu justificare va rog.
E destul de interesant. Daca nu ai muri imediat atunci probabil ca ai putea sa devii nemuritor sau sa primesti alt corp. Practic un fel de semizeu.
Depinde cum privesti lucrurile si ce intelegi prin tot si imediat.
Eu asociez acest "tot" cu o putere absoluta. Pana la urma nu ar fi posibil sa-ti creezi propria realitate cu acele cunostinte?
Sau nu ai putea sa influentezi timpul in favoarea ta?
E o intrebare ciudata caci informatiile sunt infinite deci, dupa ar exista si o infinitate de raspunsuri /posibilitati.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
As prefera sa stiu si sa mor. Moartea e aici conditionata. De acel "a afla". Presupunind ca a stii un singur mister, ca sa il si intelegi, ar lua cateva secunde doar, tot ai trai o viata ca sa le afli pe toate. Cred insa ca ai trai vesnic, comparativ cu viata noastra, tinind cont de cate mistere si necunoscute sunt in Univers. Si nu ar fi cit se poate de frumoasa o asemenea viata, in care, moment de moment, sa ti se reveleze cate ceva?
RăspundeDin pacate cunostintele detinute de un mort nu mai au nici o valoare. Nu ti se spune ca vei descoperi treptat acele secrete intr-o viata. Ti se pot revela toate intr-o secunda. La ce ti-ar folosi sa le stii?
Răspunde Ca sa mi se poata revela totul intr-o secunda, degeaba s-ar face, as innebuni. Creierul uman e limitat, desi depaseste cu mult cele mai performante calculatoare, in ce priveste viteza de procesare, creierul omului e extrem de lent. Si atita timp cit sotioara mea imi spune ceva, si eu ii zic: "Stai mai incet, ca nu pricep!" sau "Fa-ma sa inteleg", si asta cu privire la maruntisurile din lumea asta, e clar ca pentru a mi se revela totul ar dura extrem de mult timp, nu atit revelatia, cit intelegerea ei. Si revelatia fara intelegere, nu are valoare. Degeaba vrei tu sa ma duci la cel mai renumit restaurant si sa imi dai mincarea mea favorita de acolo, daca eu mor pe drum in accident de masina. Cam asa ar fi daca mi s-ar revela totul intr-o secunda, si apoi as muri. Nu ar merita atunci. Prefer atunci viata asta limitata, cu neintelegerile ei, dar si cu satisfactia imensa a gasirii, a luminarii dupa ce cauti, disperat poate, un raspuns. Acel moment, al iesirii din ceata, a intelegerii unei situatii, nu ar exista daca am sti toate, si e una din micile (sau marile, pentru cei care acel lucru tine de insasi viata lor) savori ale vietii ce o traim.
Aici suntem in zona SF. Hai sa presupunem ca creierul uman poate asimila atata informatie intr-un timp foarte scurt. Chiar crezi ca ai nevoie sa stii raspunsurile la toate misterele? la intrebari pe care nici nu ti le-ai pus vreodata?
Tu la ce intrebari ai vrea sa afli raspunsul? Sunt foarte multe?
Daca o luam cu presupunerile, putem ajunge la n posibilitati, functie de fiecare presupunere. Dar hai, chiar daca e vorba de SF aici, sa fim cit se poate de realisti. Nu imi plac filmele SF care nu tin cont totusi de un minim de realitate. Tocmai am vazut "Gravidul" cu Arnold Schwarzenegger, desigur, un film SF, dar mi-a placut ca avea o noata realista, desi era vorba de ceva de neconceput acolo, o sarcina dusa de un barbat, totusi, in rest filmul a mers pe ceva cit se poate de real. Si, in sensul asta, mi-a placut.
Ramin la ideea ca creierul nu poate asimila multa informatie deodata. Innebunesc doar cand ma gindesc la cita informatie mi-ar bombarda creierul doar intr-o secunda, daca ar fi sa fie cum zici tu. Sunt om, am creier, nu computer cu procesor. Viata e frumoasa daca o iei pe indelete, nu daca tragi nebuneste de ea. Nu are nici un farmec sa stii totul intr-o clipita. Ti-am dat exemplul cu restaurantul. Degeaba as stii eu cum sa imi inteleg sotia, cum sa o fac fericita pe deplin, si asta doar intr-o secunda, daca nu mai apuc sa o si fac. Toata acea informatie devine fara sens. Si aici ai atins tu un punct sensibil. Chiar am eu nevoie sa stiu absolut toate raspunsurile? Chiar are rost sa aflu ce nu ma intereseaza?
Desigur ca, ca orice om, am intrebarile mele, si sunt destule. Daca cauti sa iti traiesti viata cit mai bine, daca iti pasa cum ti-o traiesti, atunci intrebarile incep sa apara, cautarile isi au rostul. Mai mult, fiind in cautarea lui Dumnezeu de mai bine de 25 de ani, si nu sunt tipul de credincios mistic, care accepta orice, chiar si chestii fara vreo logica, desigur ca au aparut o sumedenie de intrebari, inca dinainte de a incepe cautarea, dar si dupa aceea. Multe si-a gasit raspunsul, si de aceea am devenit credincios, altele au ramas la fel de arzatoare, dar vor fi si altele care vor mai aparea probabil. Si, privit din prisma acestei experiente, pot spune ca cunoasterea lucrurilor e foarte lenta, si e de inteles de ce. Deci, prefer sa stau poate ani de zile pentru o "revelatie", pentru acel minut, moment in care sa inteleg cum functioneaza ceva, ca sa ma pot raporta corect la ceva anume, si, ah, ce bucurie e cand ai parte de asa ceva!, decat sa le stiu pe toate imediat, si sa nu ma pot bucura de ele, pentru ca trebuie sa o termin cu toate la fel de repede.
Sunt câţiva useri pe TPU care ştiu deja răspunsurile la toate misterele universului şi încă n-au murit.
Eu nu cred ca cineva ar putea stii toate misterele,asa ceva e sf,imposibil, suntem la categoria stiinta nu la basme, povesti, fantezi, as alege sa fiu savant, inteligent sa pot sa traiesc vesnic si sa descopar cat mai multe impreuna cu alti savanti
Unde am discuta paradoxurile impuse de omniscienta daca nu la categoria filozofie?
La religie, dumnezeu le stie pe toate nu? dar nu stie unde sunt adam si eva sau regreta ca a facut pamantul, isi recomand vechiul testament sa il citesti, e cea mai buna carte de comedie
Sper ca si prima intrebare a fost la fel de sarcastica cu ce a urmat dupa ea. Sper. Religia nu are nici o treaba cu intrebarea mea. Si daca o bagam in categoria aia, deja stiu care erau raspunsurile. Si probabil ardeam in iad pana acum.
Ne vedem in iad, acolo vom discuta despre toate si vom chefui cu fete rele, frumoase, si cu dracusori, ce frumos va fi, pacat ca sunt doar fanteziiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
Mi-a placut asta. Si mi-a amintit de doi baieti care cantau:
"N-as vrea in rai,
ca-i plictiseala
sa tot stai
cu ingeroaice grase
care-oricum,
oricum nu se.
Vreau intr-un loc,
sa-mi beau paharul
langa foc,
cu diavolite dezmatate
care stiu sa te."
Si eu isi spun ca stiintific este imposibil asa ceva, nici filozofic nu este posibil, ar fi opusul a ceea ce este Scepticismul
Atunci când x afirmă că știe totul se naște paradoxul dacă într-adevăr oamenii nu știu mai putin sau mai mult, atunci x nu poate ști că oamenii nu știu mai putin sau mai mult
fara jigniri
Daca tu te bazezi pe sistemul Scepticismului, asta nu inseamna ca nu mai exista si alte variante. Ca nu mai poti trai si altfel decat stoic.
Nu inteleg relatia dintre exemplul tau cu paradoxul si ceea ce am intrebat eu. Sorry. Dar sunt deschisa la explicatii.
Nu te-am jignit, ti-am spus doar sa-ti scoti morcovul din fund.
Gandeste rational, de unde ai stii ca nu se va descoperi ceva nou? mereu se descopera ceva nou, cel care ti ar spune cea ceea ce stie el are o limita nici el nu poate stii totul, gen cum a aparut el? ce a fost inainte de big bang? nu exista informatie deci nu putem stii ce a fost sunt doar ipoteze atat
Rational, in intrebarea mea era si afirmatia ca acest om sau ce ar fi aceasta entitate, ti-ar raspunde si la aceste intrebari.
Pentru ca nu exista nici o informatie despre intrebarile majore ale universului sau universurilor, omul are nevoie de acea informatie, vrea s-o cunoasca.
Rational, da. Asa gandesc savantii, dar iti reamintesc ca toti marii descoperitori ai omenirii s-au bazat pe instinct sau pe cunostinte apriori. Imaginatia nu strica deloc nici unui savant. Din contra.
Si, in continuare, nu ai raspuns intrebarii.
Bine hai sa isi raspund as prefera moartea daca as stii cum a aparut universul?, cum a devenit materia viata?, ca cum a evoluat stim
Eu sunt ateu, nu cred in entitati, cred doar in dovezii stiintifice atat, sceptic de fel
No, daca incepeai asa si apoi iti formulai restul ideilor, nu mai parea totul ofensator.
"Am vrut sa vad ce reactie ai"
Asta intra la categoria "Hobbies and pets", Mr. Category.
Din pacate nu vom avea o relatie in viata asta, vezi ceva deja stim ceva sigur, pentru ca te am suparat, cand treci prin moarte apreciezi viata mai mult, dar si apreciezi pe cei care te au ajutat la greu mai mult
Adevarata afirmatia cu trecutul prin moarte, dar restul nu l-am inteles si nici nu-mi bat capul. Si, apropo, nu sunt experta intr-ale gramaticii sau ceva. Dar fi mai atent data viitoare la punctuatie. Nu de alta, dar mi-a fost greu sa-ti urmaresc firul cuvintelor.
În marea lor majoritate, persoanele care au trecut prin aceste experimente au pierdut frica de moarte, dar nici nu doresc să moară, trăiesc viața cu mai mult calm, seninătate și se simt mai fericiți
https://ro.wikipedia.org/wiki/Experien%C8%9Be_aproape_de_moarte
Cred ca pe undeva am pierdut firul logicii tale. Adica, ok. Dau dreptate si acestei afirmatii, dar nu stiu ce treaba are cu subiectul discutiei.
Adica nu stiu ce sa decid, rational as alege sa stiu totul si sa mor, dar o parte din mine spune ca asa ceva e imposibil, o parte imi spune ca inca nu mi am trait viata si daca am trecut prin moarte de ce sa nu apreciez ca am primit a doua sansa, imi este greu sa aleg ceva
Nimeni nu are cum sa afle adevarurile ce se afla in Univers, de murit mori oricum, dar mai realist e sa mori fara sa cunosti un sfert din realitatea deja existenta.
Iar eu credeam ca raspunsul meu e mai evident decat oricand ca, fac referire la faptul ca nu vreau sa cunosc toate adevarurile lumii daca viata mi s-ar duce imediat.
Este o alegere grea deoarece o dată ce şti că ai posibilitate să şti toate misterele din univers te bate curiozitate şi începi să pui în balanţă.
Te gândeşti că oricum într-un final vei muri deci aşa că nu este o chestie atât de grea, îţi vin în cap idei că poate exista totuşi o posibilitate să le afli fără să mori după aceia şi cred că de acolo în colo ai trăi doar să cauţi răspunsuri sau să găseşti o modalitate de a şti şi trăi după ce afli că într-un final oricum să mori încercând.
Ce nevoie am? Metodele stiintifice imi permit sa intele orice ma intereseaza, cel putin sa inteleg ce se poate intelege. Este greu, si trebuie sa iti faci rost de timp, asta pot sa iti spun. In plus, este si dificultatea de a alege domeniul, caci nu poti aplica metodele tuturor stiintelor. Dar se poate face, deja am rezultate foarte bune, asa ca nu am nevoie sa optez intre variantele tale.
Si crezi ca nu-ti va scapa nimic? Si crezi ca ceea ce consideram noi inca inexistent nu ne va fi folositor?
Printre metodele tale ai si licoarea care iti da tinerete fara batranete si viata fara de moarte (cum spunea basmul)? Sau poti s-o gasesti intr-o viata de om?
''Licoarea'' aceea nu exista, nu ai cum sa o gasesti. Ai deschis o discutie despre cunoastere, iar raspunsul tau de acum este despre utilitate. Cum sa nu-mi scape nimic? Pot sa aflu ceea ce vreau, ce mi-a starnit curiozitatea stiintifica, nu toate aiurelile, si nici tot ce mi-ar fi util.
Deja la "nu ai cum s-o gasesti", m-ai pierdut. Daca toti ar fi gandit ca tine, toti mai marii savanti, descoperitori si alte "creaturi" care au iesit in evidenta in diverse domenii, stiinta nu ar mai fi evoluat decat in directiile interesate de ei.
Daca toti savantii ar fi avut gandirea atat de limitata, fara pofta de cunoastere, mai mult ca sigur ar fi fost niste simpli oameni pana acum.
De cand si pana cand cunoasterea e separata de utilitate?
A doua variantă.Nu m-ar ajuta cu nimic să le ştiu şi nici nu ar putea ajuta pe alţii.
Prima, tot mori pana la urma, conteaza ce faci pana atunci si mi se pare mai interesant sa aflii toate misterele universului decat sa traiesti o viata ''normala'' sau monotona comparativ cu asta.
Hmm... ciudată întrebare, ținând cont că suntem deja în a doua variantă cu toții. 
Deci e adevărat, curioșii mor repede.
Alegerea mea : mi se cam rupe de toate misterele... sunt mult prea comod și îmi cunosc exact dimensiunea în acest univers și în această viață.
As alege viata cu speranta de-a descoperi singura de-a lungul ei cat mai multe mistere.
Daca cel care are toate raspunsurile iti spune ca dupa ce le afli vei muri, cred ca stie ca aflarea lor nu te va ajuta sa eviti moartea. Presupun ca nu te minte. Daca ar fi un mincinos atunci si "adevarurile" pe care ti le-ar spune ar putea fi minciuni, deci cu atat mai mult nu merita sa-ti dai viata pentru ce ti-ar putea spune.
Moartea este doar trecerea de la o viata la alta.
Traim doar ca sa acumulam experiente si cunostinte.
Deci clar prima varianta.Scurtam excursia.
A sti nu e suficient pentru a trai. Omul nu are putere sa-si intretina la nesfarsit trupul tanar. A stii tot inseamna sa se transforme trupul in lumina si tot n-ar sti tot pentru ca lumina are viteza finita.
Eu le aleg pe amandoua adica din ambele cat pot de mult sa cunosc din ambele.
In mod evident, printre misterele universului cunoscut si necunoscut se afla si secretul nemuririi. Ca urmare, cum pot sa mor, cunoscand secretul?
Cred ca raspunsul fiecaruia depinde de ce il face mai fericit.
Daca pentru cineva existenta e un chin sa nu stie raspunsul la anumite intrebari, cu siguranta ar prefera moartea.
Pentru mine alegerea e simpla, daca e sa aleg intre viata si moarte as alege intotdeauna viata, oricum nu avem nicio sansa de a afla raspunsurile tuturor tainelor asa ca am invatat sa traiesc cu aceasta idee.
Intr-un fel viata e mai frumoasa cand e invaluita intr-o aura de mister.
Eu sunt de-o parere cu prietena MusicAD.
A ne trai viata si sa mai iesim peafara.
Prea multa cunoastere dezechilibreaza mintea si plus ca in cautarea lor ajungi sa sacrifici lucruri pretioase, cum ar fi sanatatea.
Acele mistere sunt mistere in sine, este bine sa le cunostem, dar cateodata trebuie sa ne stim limitele, toate la timpul lor.
Dupã logica mea toatã cunoasterea si misterele le gãsim in interiorul nostru, noi nu ne cunoastem pe noi dar vrem sa stim misterele universului, nici pânã acolo nu trebuie sa mergem, sunt destule aici pe pãmânt, in tot ce este viu si frumos.
Sa inteleg ca raspunsul tau e sa traiesti si sa le afli, da?
Si asa e, multa cunoastere sta in noi insine. Dar cu toata agitatia lumii moderne, e mult mai greu sa fi introspect.
Cat despre mistere, well... oricat de multe ai vrea sa gasesti in tine insuti si sa cunosti despre tine insuti si sa afli fericirea in tine insuti, nu cred ca exista vreun om care sa nu-si doreasca sa stie raspunsul la secretele universului. Si cred ca ce vroiai sa spui, cu exceptia faptului ca intr-adevar...sunt multe minuni si frumuseti in a trai si a fi pe pamant, este ca si simpla noastra existenta este unul dintre secretele universului. Si ca asta ar fi printre primele intrebari de raspuns.
Sunt mulți oameni in jurul meu, ii văd cu ochii minții mele, frecându-şi frenetic palmele.Au bucurie pe chip, nu ştiu că mor pentru nimic. Unul va muri pentru a afla ce a simțit Eminescu când a ținut-o pentru prima oară in brațe pe Veronica Micle, altul pentru a afla ce mesaj a primit Tesla de la extraterestri, pe unu' il chinuie intrebarea-PSD-ul va mai lua vreun mandat?
Eu vreau să trăiesc.Nu am nicio intrebare.Nimic nu mă frământă.Un răspuns nu mi-ar aduce decât câteva secunde de bucurie.Prea puțin timp, eu procesez greu informația.Tot proastă aş muri.
Pai din moment ce ai muri imediat, nu ar mai conta, nu ar mai avea nici o valoare, nu ai face nimic cu informatia.
Crezi? Insa tot nu mi-ai spune care ar fi alegerea ta. 
Evident ca a doua, prima optiune inseamna doar moarte.
Uite, ceea ce cred eu, desi nu spun ca asta as face. E un mic "risc" ca intre raspunsurile acelea sa ti se raspunda si la cum poti reinvia. Risti sau castigi?
In teorie, ai fi atotstiitor.
Initial ai spus ca pur si simplu mori, moartea este conditia, nu poti sa te abati de la ea, ai zis un lucru aia e
Dar am spus si ce se intampla apoi. OMG. Folositi-va imaginatia.
Evident ca intrebarea nu se bazeaza pe nici o notiune logica. Daca cauti logica, nu mai e. A disparut.
Totul e doar IPOTETIC. Un caz ipotetic.
Iar faptul ca incep sa comentez pe aici nu e pentru a va jigni sau a demonta afirmatiile voastre, ci vreau sa duc totul intr-un punct in care sa ne folosim imaginatia. Easy peasy.
Omul cat traieste invata, probabil de aceea viata este sau ar trebui sa fie interesanta. Nu stii ce urmeaza sa mai inveti maine. Deci, prefer sa nu aflu misterele universului.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
