Fericirea are şi-un factor complet nesubiectiv: a nu avea grija zilei de mâine. După depinde de fiecare. La mine fericirea înseamnă plimbatul, cititul, muzica, sexul.
Fericit esti atunci cand esti impacat cu tine insuti, atunci fericirea e gasita in aproape orice, nu mai trebuie alimentata de factori externi, (peisaje, diverse activitati, diversi stimuli, etc)
Cat despre scop, scopul primordial este inmultirea, nicidecum fericirea.
Faptul ca doar oamenii si delfinii gasesc si placere in sex, asta doar mascheaza adevaratul tel, acela al inmultirii.
De aia si exact pentru atragerea unui partener ne-am concentrat pe "a fi" si "a avea".
Pentru asta vrem o casa mai mare, o masina mai "tare", haine intr-un mare fel, o pozitie in societate/anturaj mai inalta, etc, etc.
Evident, sunt si oameni (putini, fata de marea masa) carora acest tel le e strain, ajutati si "alimentati" de fel de fel de religii sau filosofii gasesc alte teluri in viata, eludandu-l pe cel primordial.
Fericirii nu-i trebuie niciun motiv. Ori ești fericit aici și acum,ori nu vei fi niciodată. Scopul vieții? Depinde cum o privești. Cei mai mulți nici măcar n-au așa ceva. Să fim sinceri,omul se naște, trăiește și moare perfect inconștient de cine și ce este, alimentând doar dorințe animalice, mințindu-se, în clipe de bunăstare, că e fericit.
Uau, ceva nou, oamenii se nasc pentru a fi fericiti.
Eu daca am liniste, caldura, lumina, curatenie, mancare si apa, sunt fericita.
Mi-am incarcat deja subconstientul :d, asa pot observa mai bine natura, cu castile in urechi pierd multe.
Nu ma gandesc la ea si fac ceea ce imi da acel sentiment de bucurie si liniste interioara
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
alina17ilinca întreabă: