*Daca as fi ploaia, care leaga cerul de pamant, ce nu se vor unii niciodata, as putea lega 2 suflete ce nu se vor simetriza in veci?*

Interpretari va rog :-).

Ploaia în sinea romanticului transmite liniște, o stare plăcută, chiar filosofică. Respectivul scriitor al citatului vede ploaia ca un mod de a uni două suflete despărțite. Ploaia în acest caz poate fi reprezentată de iubire, iubirea care nu lasă aceste suflete să se distanțeze în ciuda separărilor.

Scrii poezie? Ceva eminescian? Well daca nu scrii ar trebui sa o faci.

Sunt scriitoare. Dar acum fiindcă sunt clasa a XII-a, am prea multă activitate școlară, care din nefericire nu se leagă cu literatura. Nu-mi mai permit să mă descarc, exprim astfel prea des.

Doar poezie sau si proza?

Prefer poezia, fie ea cu rimă sau fără. Mai scriu și proză, dar mai rar, necesită mai mult timp.

Poezia fara rima are vers alb sau transmite sentimente/trairi puternice, de asta e in general mai profunda decat rimele. Nu-I rau, de curiozitate de cat timp faci asta?

Uff, e un răspuns puțin mai detaliat, pe care nu doresc să-l fac public. Țin să rămân pe cât posibil anonimă.

Asta este alegerea ta, ti-o respect, totusi e o lume prea plina de ingineri si de suflete mecanice, poezia... arta, nu cred ca cineva care simte ce scrie arr trebuii sa se ascunda, toate cele bune.

Ploaia nu leagă cerul de pământ, ea se revarsă. Nici sufletele nesimetrizate nu se vor lega niciodată, unul poate își va revărsa trăirile față de altul iar celălalt e posibil nici să nu simtă acea revărsare.