De ce zici asta? Din ce alcatuit universul, nu din materie?
Intai a fost compacta intreaga "materie".
A urmat (presupusa) explozie initiala (Big Bang sau Big Rip), iar particulele sau imprastiat in toate directiile.
Acum, grupurile de particule sunt tot mai indepartate, dar energetic interactioneaza intre ele (ceea ce noi percepem ca "materie"), chiar daca distanta dintre ele este tot mai mare.
La început ai spus că "materia poate fi distrusa" și mai apoi că materia și energia nu pot fi distruse. Sau, n-am înțeles eu bine?
Sa zicem ca ai 10 ml sirop. Si torni peste el 100 ml apa. Pe urma torni 1 L apa. Pe urma torni 10 L apa. Pe urma torni 100 L apa. Pe urma torni un metru cub de apa. Asa si cu materia din univers.
Siropul e materia, apa e vidul.
Nu vezi, ai o purcea acasă și ea îți fată 5 purcei. Acum nu mai ai 1, ci 6 (5 + 1). Moare purceaua, nu-i nimic, rămân ăia cinci. Ai o iepuroaică, ea îți face 10. Acum ai 11. Și tot așa. Ceva asemănător se înâmplă cu universul: Are și el tendința asta de multiplicare, instinct de supraviețuire. Îi moare o stea, o planetă, apar altele.
De unde stii tu ca materia nu poate fi creata si nici distrusa? de unde stii tu ca universul e intr-o continua expansiune?
undes dovezile oamenilor de stiinta?
ce siau dat si ei cu parerea in legatura cu niste chestii care cica le-au descoperit si vai toata lumea zice uau.
nu crede tot ce se scrie in numele stiintei.
adevarul este dumnezeu. viata e dumnezeu, nu stiinta.
Atât materia cât și universul sunt infinite. Se pare că este în expansiune pentru că nu au aparatura care sa observe infinitul fie că e vorba de materie sau de univers. Și nici nu s-ar putea concepe o astfel de aparatura creata de om.
Nicaieri in Biblie nu scrie ca trebuie sa fii si prost, adica sa respingi stiinta.
Pentru căd-ta faci o conexiune lipsită de logică.
Astfel afirmi.
1. Materia nu poate fi nici creată nici distrusă.
Aceasta este o axiomă a fizicii. O ipoteză filozofică de bază.
2. Universul ( materia din el) se află într-o continuă expansiune.
Acesta este un fapt, nu o axiomă.
D-ta când pui întrebarea. Dacă 1, atunci de ce 2? Contrapui o axiomă filozofică cu un fapt, sugerând că acel fapt contrazice axioma, ca și cum, dacă este indestrictibilă, aceasta axiomă ar contrazice faptul. Ori aceste două afirmații nu se contrazic una pe alta. Faptul că se împrăștie, nu o face să fie mai puțin indestructibilă. Dacă prin expansiune, împrăștiere, ea s-a distruge, întrebarea ta ar avea sens. Astfel raționamentele - dacă... atunci au valoare doar dacă există conexiune cauzală între termeni. Iar cele de tipul - dacă... atunci de ce nu?- la fel.
Iar noi suntem actualmente in situatia cu 100 ml apa, n-am ajuns la situatia cu 1 L apa.
E ca și cum ai întreba... dacă guma n-are nici un gust de ce o tot rugumam și nu se mai termina
Principiul conservarii massei spune ca masa totala a universului este constanta, ceea ce inseamna ca nu poate fi creata sau distrusa. Totusi, universul se afla intr-o continua expansiune, ceea ce inseamna ca spatiul dintre galaxii se extinde. Aceasta expansiune poate fi explicata prin teoria relativitatii generalizate a lui Albert Einstein, care sugereaza ca spatiul si timpul sunt parte dintr-un spatiu-timp curbat, care poate fi afectat de energie si materie.
Teoria relativitatii generalizate sugereaza ca expansiunea universului este cauzata de energia din univers, care poate fi gandita ca o "presiune" care determina expansiunea spatiului. Aceasta energie poate proveni din diferite surse, cum ar fi energia de repulsie a energiei negre (care poate fi gandita ca o forma de energie care determina expansiunea universului), energia libera din particulele subatomice, sau energia campurilor de particule.
Cu toate acestea, expansiunea universului nu afecteaza masa totala a universului, ci doar spatiul dintre obiectele din univers. Masa totala a universului ramane constanta, indiferent de cat de mult se extinde universul. Prin urmare, principiul conservarii massei poate coexista cu expansiunea universului.