Daca medicul anunta parintii ca vor avea un copil care se va naste cu probleme,indiferent de orice fel, se pune problema avortului sau,dimpotriva, nu?
Merita copilul sa traiasca in ciuda defectului,sa aiba sansa la viata sau nu? Este defectul un obstacol in calea vietii?
Ce parere aveti voi despre asa ceva, daca exista o parere clara, bineinteles...
Multumesc.
Cu dezabilitati fizice se poate trai! Oricand si oricui i se poate intampla un accident, sa ramana fara maine, fara picioare...Nu trebuie neaparat sa te nasti asa!
Grave sunt dezabilitatile psihice( dar, ma repet...nu stiu cat de usor ar putea fi depistate in primele 3 luni) sau si mai grav, dezabilitati si fizice si psihice la un loc!
Daca, ipotetic vorbind un medic mi-ar spune in primele luni de sarcina, ca voi da nastere unui copil cu dezabilitati mentale si fizice grave, NU L-AS CREDE!
M-as duce in strainatate!
Daca si acolo vreo 10 medici mi-ar spune acelasi lucru, nu l-as naste!
Nu i-as da viata, pentru ca dandu-i viata, i-as da de fapt moarte! Copilul acela nu ar stii ce este viata, el ar trai in lumea lui proprie! Lume in care nici macar propria mama nu ar exista! Poate ca ar deveni un pericol pentru cei din jur si atunci ar trebui inchis in sanatoriu undeva...nu stiu, sunt ipoteze!
Clar este ca aceea n-ar fi VIATA! Si niciun copil din lume nu merita asta!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Gândul de a aduce pe această lume un copil sănătos de multe ori pare înspăimântător, egoist, iar când este vorba despre un copil bolnav, care ca şi garantat va suferi şi nu va avea o viaţă deloc roz, lucrurile se complică şi mai mult.
Este foarte greu să determinăm ce exact ar fi moral în acest caz, întreruperea sarcinii sau aducerea pe lume a unui copil bolnav, cu handicap, condamnat la o viaţă chinuită. Cert este că nu e o alegere deloc plăcută şi orice s-ar hotărî, mereu ar rămâne o umbră de îndoială: dacă s-a procedat corect sau nu.
Răspunde
Răspunde 
Depinde de defect. Daca e vorba de un defect mic probabil nu s-ar ajunge la avort, dar daca este vorba de un defect care-l scoate pe copil, intr-o anumita masura, dintre cei "normali" sau sanatosi, eu nu m-as risca sa-i dau sansa la viata. Eu nu am siguranta anticipat ca-l voi putea creste si educa in asa fel incat sa nu-l chinuie constiinta ca el este defect, nu pot sti ca el nu va fi un suflet chinuit datorita defectului sau. Durerea este in constiinta persoanei. Prostul nu este destul de constient de el, motiv pentru care nu-l doare, la fel putem spune despre un handicapat mintal. Daca omul nu este constient ca este defect, sau ca face umbra pamantului degeaba, nu-l doare, daca omul nu este constient ca este o povara, nu-l doare, daca omul nu este constient ca traieste ca sa manance, in loc sa mananca ca sa traiasca, nu-l doare.
Nu pot fi de acord deloc cu sabin89, raspunsul lui este influentat de valorile religioase. Sustine niste lucruri fara nicio baza. Nu inteleg de unde are el certitudinea celor sustinute. Eu cred ca, certitudinea lui este obtinuta din filme si povesti. Nu tot ce se afirma este si adevarat, nu tot timpul isi arata omul adevarata fata, cu atat mai putin ce este in sufletul lui. Omul zambeste, iti arata ca e fericit, apoi pleaca acasa si plange. Sunt o groaza de persoane sanatoase din orice punct de vedere care de multe ori isi urasc viata, isi doresc sa nu se fi nascut, sau sa-si puna capat vietii.
Dar e parerea lui si trebuie sa o respect.
Da,inteleg, dar persoanelor sanatoase din orice punct de vedere care isi urasc viata si isi doresc sa nu se fi nascut nu cred ca li se aplica aceeasi situatie. E total opus,stii? pentru ca cine e sanatos,nu e fericit cu adevarat,si cine are dizabilitati fizice poate fi fericit. Nu am inteles niciodata asta dar cred ca asa e.
Un copil nascut cu probleme,defecte sau cum vrei sa le spui,poate fi fericit doar datorita unor scopuri care pe el in implinesc si odata ce sunt puse in practica ii produc fericire si un rost pe Pamant,chiar daca ii lipseste o mana sau un picior.
Un om care are totul dpdv fizic si e sanatos,dar nu e fericit, poate inca nu si-a descoperit rostul lui de a trai. Numai asta ne face fericiti, sa simtim ca avem un scop, ceva care odata indeplinit ne aduce satisfactii si ne inalta sufletul.
Nu stiu cum sa tratez mai bine tema asta, imi scapa unele chestii..si imi pare rau ca nu pot sa exprim clar ce am in minte.
Mersi pentru raspuns. si da, nu toti arata ca sufera.
Cine are dezabilitati fizice da poate(!) fi fericit, dar nu este o regula, eu cred ca sunt cazuri foarte putine. Este posibil si adevarat ce spui tu daca persoana cu dezabilitati fizice are si dezabilitati mintale, dar o persoana constienta ca defectul ei fizic este o piedica bucuriilor si fericirii ei ea nu mai poate fi destul de fericita. Fericirea ei este foarte scurta, in orice moment poate aparea ceva care-i va spulbera fericirea, ceva care ii va scoate defectul in evidenta. Daca privim doar la suprafata, da, asa pare cum spui tu, dar eu nu pot crede asta. In plus, societatea ne evidentiaza doar, sau mai bine zis, mai mult cazurile fericite.
Da, asa este, scopul conteaza. Dar daca la oameni intregi le este greu sa-si gaseasca un scop in viata, nu pot crede ca cei cu dezabilitati au mai multe sanse. Dezabilitatile vor fi o piedica in atingerea scopului. Insa, aici depinde foarte mult de capacitatile si posibilitatile parintilor care educa.
"Dezabilitatile vor fi o piedica in atingerea scopului. Insa, aici depinde foarte mult de capacitatile si posibilitatile parintilor care educa."
Aici ai dreptate, este vital, absolut vital felul cum parintii insufla dorinta si vointa copilului. Asta il poate face puternic si sigur ca va trece peste orice obstacol ii va veni in cale
E delicata intrebarea! Primul si singurul gand care ma consoleaza este acela ca sunt cazuri izolate, acelea cand medicul vede din timp boala sau dezabilitatile!
Avortul, legal se face in primele 3 luni de sarcina, iar multe dintre aceste boli medicul le observa in ultimele luni, cand nu se mai poate face nimic!
Deja n-ar mai fi avort! Asa se nasc acei copii pentru care societatea nu poate face nimic, parintii sunt nepunticiosi, iar vina nu are nimeni!
Exista acei copii bolnavi care isi invinovatesc parintii " Mama mai bine nu ma nasteai, decat sa ma chinui asa!"
Exista mame care spun fiilor perfect normali: " Mai bine nu te nasteam, numai probleme imi faci!"
Parinti bolnavi, copii bolnavi, o societate bolnava, de multe ori medici incompetenti! Si, de si mai multe ori, deciziile nici macar nu ne apartin!
Mai era o intrebare, tot delicata: La nastere apar probleme si doar unul trebuie sa traiasca...mama sau copilul?
Asa este,ai dreptate cu stadiul sarcinii, asta nu mi-a venit in minte. Da, atunci cand de obicei se descopera o maladie, stadiul e foarte avansat.din pacate sau din fericire, nici nu stiu cum sa spun.
Da, adevarat, delicata intrebarea cu mama si copilul...
Sunt cateodata niste situatii la care esti obligat de soarta sa iei o decizie care te sfasie pe dinauntru. Dar TREBUIE sa o iei.
Mersi pentru raspuns sincer
Te pup
Cu dezabilitati fizice se poate trai! Oricand si oricui i se poate intampla un accident, sa ramana fara maine, fara picioare...Nu trebuie neaparat sa te nasti asa!
Grave sunt dezabilitatile psihice( dar, ma repet...nu stiu cat de usor ar putea fi depistate in primele 3 luni) sau si mai grav, dezabilitati si fizice si psihice la un loc!
Daca, ipotetic vorbind un medic mi-ar spune in primele luni de sarcina, ca voi da nastere unui copil cu dezabilitati mentale si fizice grave, NU L-AS CREDE!
M-as duce in strainatate!
Daca si acolo vreo 10 medici mi-ar spune acelasi lucru, nu l-as naste!
Nu i-as da viata, pentru ca dandu-i viata, i-as da de fapt moarte! Copilul acela nu ar stii ce este viata, el ar trai in lumea lui proprie! Lume in care nici macar propria mama nu ar exista! Poate ca ar deveni un pericol pentru cei din jur si atunci ar trebui inchis in sanatoriu undeva...nu stiu, sunt ipoteze!
Clar este ca aceea n-ar fi VIATA! Si niciun copil din lume nu merita asta!
Asta e una dintre acele intrebari fara raspuns! Aici nu se poate da un raspuns clar si precis! Se pot crea doar ipoteze(cateva le-am enumerat eu) si cam atat!
Pus cu adevarat in fata unui asemenea caz, cred ca nimeni nu ar stii cum sa reactioneze si nici ce decizie sa ia!
Medicina ar avea cu adevarat un cuvant de spus, dar nu ultimul...
Pentru ca exista chiar si acele cazuri cand medicul nu da nicio sansa, bebele se incapataneaza sa traiasca, parintii nu vor sa renunte si surpriza...copilul e perfect sanatos! Iata, o alta ipoteza :D
Ceva sa va inveseliti:
http://stirileprotv.ro/......edici.html
Miha vrei o capra cu trei coarne, behăie si nechezează si produce... căcărează. Afacere la cheie.
Gust de vaca ca de cal
Sa o pun colo-n hambar
Sa-mi produca cacareze
Noaptea sa nu se holbeze
Caprei ce ii crap eu capul
Sa se legene-n hamacu`
De-i castrez una din coarne
N-are cum sa se rastoarne
Strutul capra nu se face
Nici vacuta-n trei colace
Bun e biznisu-n poiata
Si mai vezi ce mai scriu, iata
Ca o capra si cu un tap
Numai cacareze fac.
PS. Cacofonii intentionate!
PS.2 Scuze Liza 
)))))))
Nu-i nimic 
N-ai de ce sa ceri scuze, stai linistita
Draga Miha mai convis
Căcăreze ca să vinzi,
Caprele si al meu ţap
Numai căcăreze fac.
Si cum tara e in criză
Iar industria e moartă,
Un singur lucru ne scapă
Căcărezele de capră.
De aceea iti propun
Lanturi de magazine,
Sa deschizi in toata tara
Căci a venit primavara,
Caprele ies la păscut
Cacareze face brut,
Mii de tone si chintale
In magazinele dumitale,
Sa le procesezi cu spor
Pentru al tarii viitor.
Si cum tara-i sictirita
De Basescu si ai lui,
Meriti si te promovează
Drept regina... Căcărează
Behehehe.
Ooops1 Am trimis se pare de doua ori aceiasi prostioara, pe asta o anulez prin posteditare
La o margine de drum
Sade-o fata si un nebun
Fata e un pic roscata
Iar nebunu-i la cravata...
-Buna Ziua, fata mea,
(Zice nebunul sadea)
Acum daca tot ma vezi
Nu vrei ca sa conversezi
Despre vreun topic mai cult?
Hai, ca nu dureaza mult!
-Uite, eu mi-s 'telectual
Am de fizica habar,
Si orice despre Univers
Pot sa iti explic din mers.
Sta fatuca si se uita,
Cum nebunul se agita
Si inchide o carticica
De-o citea ea linistita:
-Bre, tu ai cumva habar
De ce balega de cal
E asa mare, un bot
Cu o cusma sus pe mot?
-Iara capra doar masline
Face, stim cu totii bine,
Oaia scoate adunate,
Iepurele, imprastiate,
-Cum oare de nu-s la fel
Nu ma dumiresc defel!
Nu mananca acelasi lucru
Zi-mi deci mie, care-i trucul?!
Nebunul se enerveaza
Si repede gesticuleaza:
-Eu habar nu am, mai fata,
Cu mintea inapoiata!
Fata mea se incrunta-un pic
Si tuguie din botic:
-Ce tip de expert esti badie
De stii raspunsuri o mie
Despre Universul dat...
Dar nimic despre-un rahat?!?!
Ha..ha...
M-ai dat pe spate! Sa te faci " poetes", omule!
Chiar, pe bune acum, te-ai gandit vreodata sa scrii o carte? De poezii, of course! 
Atat timp cat putem impiedica nasterea unui asemenea copil trebuie sa o facem.
Dreptul la viata este un concept pur filosofic, nu exista asa ceva. Este amuzant cum cladim intregi fortarete ce au la baza legi ce nu pot fi respectate. Ucidem sute de oameni dar vorbim despre viata si dreptul de a trai.
Trebuie sa judecam problema din punct de vedere logic, nu sentimental.
Nu este mai buna o societate formata din oameni normali (din punct de vedere biologic) si competenti decat o societate formata din oameni anormali si incompetenti?
La ce bun sa incurajam incompetentii, daca acestia oricat de mult ar incerca nu ar putea intrece, sau cel putin egala un om normal, capabil.
Nu mai bine ii inlocuim cu indivizi capabili?
"Defect" e cam general spus, dar, ma rog, s-o luam asa. Eu nu as fi pentru avort, indiferent de defect. Daca e un defect foarte mare, va fi schimonosit cine stie cum, el nu va supravietui mult, dar cel putin a avut si el sansa sa deschida ochii si sa vada ceva in jur; a aflat si el macar ca exista o... existenta. Daca are un defect mai mic, vreo mana stramba sau ceva, nu-i un capat de tara. Il voi educa si il voi ocroti pe cat posibil. Altii au defecte de personalitate/ moralitate, care sunt mult mai grave. Cel cu defect se va putea bucura de viata multi ani, va realiza o serie de lucruri si va lasa ceva in urma lui. In plus, isi va pune si probleme existentiale, va incerca sa inteleaga cat de cat rostul lucrurilor, toate astea dandu-i o satisfactie reala. El le va fi recunoscator parintilor pentru decizia inteleapta pe care au luat-o si pentru rabdarea de care au dat dovada.
Alo Sabine, te mitraliez, ce inseamna asta, "cel putin a avut si el sansa sa deschida ochii si sa vada ceva in jur" ii ajuti la o viata chiar scurta de calvar? Nu tăticu, specia umană la fel ca toate speciile vii de pe planeta sunt supuse la aceleasi reguli, cei mai buni rezistă pentru perpetuarea speciei altfel, pa, pa specia dispare. Ar fi o idioţenie din partea noastră când stapânim mijloace de a preântimpina asta sa ne lasăm pradă sentimentelor si dogmelor, asta înseamnă sfârţitul nostru.
"specia umană la fel ca toate speciile vii de pe planeta sunt supuse la aceleasi reguli, cei mai buni rezistă"
Da, suntem eliminati cand nu mai suntem buni dar in natura totul se intampla natural conform regulilor nescrise. Atunci cand leul mananca gazela o face inconstient, vreau sa spun ca nu el hotaraste sa o ucida pentru ca e mai slaba si poate bolnava.
Dar noi avem constiinta si nu putem actiona natural chiar daca vrem.
Cred.
Cand leul manaca gazela nu o face incostient ci instinctual pentru ca asta e hrana lui, (tu cand mananci nu o faci pentru ca esti inteligent si constient ci pentru ca ti-e foame) iar creierul pe care il are e suficient pentru conditia lui de vanator, sa-si coordoneze strategii de vanatoare si organizare de grup (familie). Familiile consta in femele înrudite însă masculul neânrudit (pentru ca se intampla aceiasi problema ca si la om, nasterea de descendenti slabi si bolnavi) iar cand acesta ajunge la maturitate este dat afara din grup si inlocuit cu alt mascul mai tanar si potent. Deasemenea si pui care sunt masculi atunci cand sunt mari si pot vana singuri sunt alungati din grup. Deci iata ca chestiunea de "inconstienta " nu este valabila acolo unde exista organizare si erarhie.
Este intru totul decizia parintilor, doctorul nu poate decat sa sfatuiasca. In tara la noi, se permite avortul, astfel embrionul nu este considerat om. Omul este protejat de legea suprema, drepturile omului. Primul articol al drepturilor omului este dreptul la viata. Dar embrionul este un embrion. Nu un om. (in tara la noi, repet, sub regim democratic).
Asa ca parintii decid daca sunt de acord sa riste sa dea nastere unui copil grav bolnav si practic sa il chinuie oferindu-i viata, sau sa ii puna capat zilelor cata vreme este in stadiul de embrion. E cea mai grea decizie, si in functie de gravitatea problemelor detectate, medicul va insista mai mult sau mai putin inspre avort.
Parerea mea e ca decat sa il vad cum se chinuie, mai bine ii fac un bine cat inca nu stie ce-i cu el. Dar nu am avut niciodata copiii si nici nu am fost pus in fata unei astfel de decizii vreodata, asa ca nu pot fi sigur. 80% sunt pro avort, in cazuri de malformatii, boli genetice, cazuri in care copilul niciodata nu ar putea sa aiba grija singur de el. Asa il nasti si iti blestemi zilele vazandu-l si stiind ca tu ai permis asta. E o opinie.
Eu consider ca nu trebuie nascut un copil cu probleme.Mai bine incearca inca o data.Pe langa un copil cu handicap mare mai chinuieste cel putin o alta persoana.
Un caine are constiinta? NU! Decat sa se nasca un copil care sa gandeasca cat un animal, mai bine sa nu se nasca.
Parerea mea e ca...
Ca parinte as spune "No way,va suferi prea mult,lumea mult prea rea,imi va fi enorm de greu sa il / o cresc. Cine se va insura/marita cu acest copil? va trebui sa am grija de el tot restul vieti,nu va avea sansa la o viata normala, la o activitate normala in tara asta, mi se rupe sufletul dar. probabil as alege sa faca avort. azi lucrez maine numai lucrez, de bine de rau pentru mine gasesc o bucata de paine si pentru femeie, copil azi maine creste, ajunge la o varsta de 20 25 de ani, ce voi rezolva? nimic iti spun eu."
P.S nu ai specificat cat de... mare ar fi handicapul daca e handicap minor e ok daca e mai mare, de ce sa se nasca? Sa se chinuie si mai incolo sa imi reproseze de ce s-a nascut?
De curand am auzit despre cazul gemenilor unul cu probleme si altul sanatos dar medicii din greseala l-au omorat pe cel sanatos.
Justitie divina sau coincidenta?
A avut ce a meritat oricum.
Daca e foarte bolnav, atunci cred ca voi renunta la sarcina.
Dar nu inainte sa merg la zeci de medici pentru a le cere parerea despre maladia (sau ce are fatul). Daca toti imi vor spune: "Daca nu faci avort, si il vei aduce pe lume, el va muri oricum". Aleg sa o fac atunci, nu vreau sa risc sa ma atasez de copilul care creste in mine, sa imi fac sperante ca poate totul va fi bine, sa il nasc si apoi el sa moara.
Daca are un defect minor, sau care se poate trata mai tarziu prin operatii, atunci nu voi face avort.
Dacă aş fi în situatia de a avea un copil cu probleme, adică handicapat (ipotetic vorbindm pentru că eu nu-mi doresc copii), bineînţeles că i-aş zice cucoanei cu care l-am făcut sa-l avorteze, fie că vrea sau nu. N-are rost să se chinuie toată viaţa cu handicapul şi în acelaşi timp să mă chinuie şi pe mine. Pentru că un copil handicapat îţi cam strică toată viaţa, nu prea mai poţi face nimic deoarece trebuie să ai grijă de el.
Deci, la avort.
Ai si tu dreptate, dar unii oameni se gandesc ca exista sacrificiu, iar atunci cand doresti si iubesti pe cineva cu adevarat, te poti sacrifica.
Dar parerile sunt impartite...
Https://www.youtube.com/watch?v=1zeb-k-XzaI
... da stiu, o sa uiti sa da-i funda.
Doar nu crezi ca ai facut ceva rau ca ai intrebat... ba chiar sa mai intrebi daca asa consideri tu.
Cat despre intrebare: este absolut corect ca orice forma de viata sa traiasca, indiferent de cat de stramba sau bolnava este ea...dar lucrul asta devine irelevant odata cu imposibilitatea ca ea insasi sa ia decizia. Sau a luat-o deja?
Daca privesti d.p.d.v. spiritual trebuie lasat sa traiasca. Daca o faci d.p.d.v. biologic, stiintific sau orice alta abordare non-spirituala e contrariul pentru ca: se crede ca ar fi nefericit, se crede ca ar duce defectul mai departe prin posibilii mostenitori etc etc etc.
Nu se pune nicio problema, se face avort si gata.Bine e mai complicat de atat...stiuuu, nu e ca o extractie de masea.
Eu dupa cate imi amintesc, n-am avut amintiri din uter ca sa stiu ce vorbeau ai mei(altfel imi mai dadeam eu cu parerea in discutii ca sa-i oripilez) asa ca nu vad de ce nu s-ar face un avort.
Daca vrei sa-l vezi cum se dezvolta sub ochii tai, ai acum ocazia s-o faci cu un copil sanatos.De ce sa-ti distrugi singura fericire, cand tu de fapt ai vrea sa-l vezi fericit si bucuros de viata.
Si nu ma gandesc la scenariul in care i-as da ocazia sa-mi multumesca si ca este in viata.Imi poate multumii si urmatorul copil, care stiu ca e sanatos.
Dar daca asa ai fi un parinte adevarat? Sa alegi sa-l cresti chiar daca are o dizabilitate, sa ai grija de el si sa-l inveti tot ce tu stii sa duca mai departe.
Cred ca stii ce reflecta toata discutia asta: el nici nu exista si noi deja il condamnam. Stiu ca e o discutie ipotetica, dar tot reflecta felul de-a gandi. Ideea este ca oameni eezabilitati dja exista foarte multi si nu stiu cati din noi au fost curiosi sa-i cunoasca asa cum sunt ei si sa-i inteleaga, dar tind sa cred ca nu multi (din astia fac si eu parte). Sunt "defecti" doar pentru ca asa ii vedem noi si nimic mai mult. Mai intai ar trebui sa ne schimbam noi modul de a judeca si apoi sa revenim cu discutia asta.
P.S. sunt oameni dezabilitati pe site-ul asta care pun pariu ca deja au vazut ce s-a discutat aici. Ei ce parere au? Chiar m-ar interesa. Eu una imi cer scuze fata de ei si sper ca intr-o zi sa fiu atat de "perfecta" inca sa-i pot intelege si sa-i pot aprecia la adevarata lor valoare. Repet: SUNT "DEFECTI" DOAR PRIN FELUL IN CARE II VEDEM NOI SI NIMIC MAI MULT. Imi cer scuze inca o data!
Total de acord cu tine, stiu asta..., a refer la cei cu dizabilitati
Si inteleg mai bine decat crezi
As vrea sa nu mai judece nimeni ambalajul, ci doar felul de a fi al cuiva.
Mersi, chiar meriti funda
Lasa tu funda ca e si aia o forma de diferentiere. Ce ironie, sa iau eu funda ca am dat un raspuns pe baza altor raspunsuri... eu de-acum nu mai dau nici o funda. Sa o dea ei si basta :-).
Numai bine!
Ok
Da, mai bine sa fii neutru, mai ales la intrebarea asta..cand nu exista un raspuns clar
Clar avort. Decât să mă chinui și eu și să îl chinui și pe el, mai bine să nu mai existe probleme de la bun început. Cine sunt eu să îi iau viața? Mama sa. Cui îi iau viața? Unui embrion nedezvoltat. Indiferent că e doar o sămânță. Acum o să mi se spună „avortul e crimă, așa și cei proști sau slab dezvoltați mintal și fizic ar trebui omorâți". Stai stai, că nu e așa. Trebuie să ne gândim și la binele celorlalți, așa cum și un criminal este închis pentru faptele sale, așa și un copil care aduce greutăți celorlalți ar trebui evitat, atât cât se poate.
Copilul are sansa la viata, cine sunt eu sa ii iau viata unui copil fie el cu probleme?
Cred ca ma situez undeva la mijloc, asa ca voi fi urat de ambele tabere.
Decizia o iau in functie de afectiunea copilului, si de calitatea vietii pe care o poate avea copilul mau. Daca se poate bucura de copilarie si de viata, catusi de putin.
Daca e doar un defect care ii afecteaza doar o abilitate, sau un simt, desigur ca il pastrea, si il cresc. Se poate bucura de muzica, desi e orb, sau se poate bucura de cantat la pian daca n-are picioare etc. Cel mai tare exemplu e Nick Vujycic, sau ceva de genul il chema.
Pe de alta parte, cand are de trait doar cativa ani, si aia in chinuri groaznice, ori o viata intreaga tintuit la pat, sau avand dureri imense...nu-l tin. Imi pare rau, stiu ca toate fifitele de pe aici o ard cu "vai, toti avem dreptul la o viata". Nu, idiotilor, toti avem dreptul la o viata cat de cat buna. Sa tin un copil in chin, intr-un calvar constant, intr-un iad continuu, doar ca sa nu ma simt vinovat, si sa ma umflu in pene ca mama ce parinte iubitor sunt eu, trebuie sa fiu un mega-retardat!
Dupa parerea mea, ar fi inutil ca cineva sa-si complice cu buna stiinta viata>e atat de scurta, ce naiba?> deci cel mai bine ar fi avortul(nu vad de ce acel copil s-ar putea bucura de o viata in care singurul lucru pe care il poate face este sa intristeze pe cei din jurul lui, sa fie o leguma, o greutate pe umerii parintilor si a celorlati>pur si simplu nu ar putea fi fericit)
Citeste mai bine la ce a spus Epigonul si baga la cap.
Am citit, dar in mintea mea nu se poate forma vreodata o decizie clara.
Ai o astfel de problema?
Ai avut o astfel de problema?
Crezi ca exista o posibilitate, destul de mare, sa intampini o astfel de problema?
Ai dat peste o astfel de problema?
-Nu?
-Nu?
-Nu?
-Nu?
Se intelege ca te afecteaza doar gandindu-te la asa ceva, dar care mai e scopul intrebarii daca n-ai trecut niciodata prin asa ceva? Ori ai pus intrebarea doar asa...de dragul de a o pune?
-Numai bine.
Nu,doamne fereste, nu am trecut prin asta.
Am auzit despre cazuri si vroiam sa stiu cam ce parere are majoritatea de pe aici. Doar atat. A pune intrebari e doar un mijloc de a afla pareri despre diferite lucruri si de a interactiona cu oamenii, si atat. Din fericire aici nu e vorba de o rezolvare a unei situatii, in cazul meu.
Si sper ca astfel de cazuri sa fie cat mai rare in viitor.
Suntem pe un site unde orice membru are dreptul sa puna orice intrebare incadrata in regulament. Asa ca lasa copilul sa intrebe. "Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide". Iar categoria presupune exact asta, discutii, teoretice, despre teme ca viata si moartea.
Ia spune-ne si noua, parerea ta care e?
Cum ti-i se pare mai corect?
Copilul are 29 de ani, deci ne e copil.E adult.
Am spus mai devreme, nu am o parere conturata, orica as gandi si orice solutie as gasi nu mi se pare potrivita...are si avantaje si dezavantaje, si de asta nu pot spune o parere, pentru ca nimic nu pare a fi corect in cazul asta.
Cat traiesti inveti si poti afla pareri despre orice nu-ti e clar. Mai ales in situatii cand nimic nu pare a avea o solutie.
Nu inseama ca daca ai 20, 29, 45 sau 80 esti atotstiutor. In fiecare moment ne conturam viziunea asupra vietii.
Nu stiu ce rau am facut ca am intrebat. Am intrebat si atat.
Cine are o parere comenteaza si accept orice pareri fara a le critica, la intrebarile pe care le pun.
Esti foarte agresiva in multe dintre raspunsurile pe care le dai pe TPU! Care e problema ta?
Aici nu se pun intrebari ce ne vizeaza personal! Mai ales la stiinta si filosofie! Aici filosofam, da?
Tu daca ai pus o intrebare de genul " in cazul in care ai omorit o persoana..." inseamna ca ai omorat pe cineva?
Oricum, revizuieste-ti raspunsurile ca nu impresionezi pe nimeni!
„La coltul unei case rotunde se auzi o împuscatura de cutit. Mortul cazu spânzurat."
Pai da...invata ceva din asta! Poti?
Mersi, mihaela33
Las-o, nu cred ca e cum pare, nu ma supar
Ne indepartam de la subiectul intrebarii si nu e indicat.
Aha, te feresti acum.
Inseamna ca, cel mai probabil, era vorba de o jignire.
Am inteles.
Nu. Te inseli, vroiam sa spun ca pari dura, dar nu esti asa in realitate, parerea mea. Internetul e doar o iluzie si o masca.
Asta cred.
Nu-mi sta in fire sa jignesc. Si nu voi jigni personal pe nimeni.
Fiecare alege pentru el. Nu pot alege eu pentru tine.
Stii cum se spune : Devenim oamenii care devenim si dupa, mai ales dupa, experientele traite pana in momentul de fata.
De aici poti interpreta si singura ca nu-i mare filosofie.
-Numai bine.
Da,stiu. Banuiam.
Sper sa fii bine.
Cine esti "tu" sa-ti condamni pruncul la o viata dusa in calvar? Poti sa-mi raspunzi la o astfel de intrebare? Dar la intrebarea, ce este mai grav, sa dai nastere unui copil care nu isi va gasi o explicatie logica intreaga viata la intrebarea "de ce eu? " sau sa previi aceasta intamplare sa aiba loc?
Cred că dacă părinţii află asta din timp, cea mai inţeleaptă decizie e avortul.
Gândeşte-te un pic. Ai vrea să-l vezi pe copilul tău in fiecare zi cum se zbate, cum se chinuie, cum suferă? Când va creşte mare, toţi işi vor bate joc de el. Slabe şanse să-şi facă prieteni, ce să mai zic de familie.
Ce viaţă e aia? Ar fi un chin şi pentru el şi pentru tine.
Nu merită şansa la viaţă.
Dacă organismul lui nu poate funcţiona normal, nu are rost.
In opinia mea,oricat de crud li s-ar parea unora,consider ca daca parintii afla la timp ca bebelusul lor se va naste cu dezabilitati grave,cel mai corect ar fi avortul.Da,este impotriva credintei, cum ar spune unii, este crud, cine suntem noi sa luam viata acelui copil, cine suntem noi sa decidem daca traieste sau nu? Se ridica tot felul de astfel de intrebari.Cu toate acestea,consider ca nici un om nu merita sa traiasca o viata intreaga cu un handicap grav,este foarte greu,atat pentru el cat si pentru familie. Daca familia se gandeste sa nu faca avort ca e pacat,ar trebui sa se gandeasca intai la viata pe care o va duce acel copil, mai ales intr-o lume cruda, plina de discriminari din cele mai mici motive, o lume unde accentul se pune intai pe infatisare, dar asta e nimic in comparatie cu stilul de viata pe care va trebui sa il aiba acea persoana.Asta este parerea mea!
Fiecare om are dreptul la viata, daca acum vorbesti despre pacat, ar trebui sa vorbesti si despre Dumnezeu, care il poate vindeca de acel handicap.Cum poti sa omori un copil, sa stii ca esti criminal? Romania este o tara crestina? 98% sunt crestini oficiali? uite ca s-au facut milioane de avorturi, iar criminala faca o gargara cu apa sfintita si gata este iertata. Spun nu avortului, cred in Dumnezeu ca il poate vindeca, gandeste-te ca acel copil s-a nascut cu handicap ca parintii sa-L caute pe Dumnezeu ca Acesta sa-l vindece pe copil
Imi pare rau daca vezi lucrurile in acest fel, nu vreau sa te critic pentru simplul fapt ca sunt in dezacord cu tine, iti respect parerea, dar din punctul meu de vedere este total gresit sa pui problema in acest mod.Cineva a explicat mai sus cum sta treaba cu nasterea copilului si anume ca el este un embrion la inceput, un embrion nu poate fi considerat de lege o forma de viata inca.Este o durere mult prea mare sa nasti un copil cu malformatii,atat pentru familie care se va chinui cu el o viata de om, cat si pentru copilul in sine care nu va intelege niciodata de ce el este diferit fata de ceilalti, ce a facut el sa merite o soarta ca asta, este extrem de greu numai cat ma gandesc la acest lucru, dar sa mai si treci prin asa ceva, este cel mai urat cosmar posibil.De aceea consider avortul cea mai buna solutie in cazuri EXTREME.Tu ai vorbit din perspectiva unui credincios, unde avortul este un pacat capital si inteleg asta, doar ca nu sunt de acord.Toate cele bune!
Daca esti crestin, crezi in Puterea lui Dumnezeu, Daca il iubesti iubesti si poruncile Lui, o zi buna
Eu cred ca nu ar trebui pastrat, numai in caz ca acea femeie nu a putut sa faca copii, dar in caz ca poate sa faca copii consider ca nu merita sa iti sacrifici tu viata pentru un copil, adica o sa suferi tu fiindca o sa il vezi bolnav si o sa sufere si el fiindca tu nu poti sa il ajuti, mai bine previi si faci altul...parerea mea.
Asta este parerea ta? Nu nasti un copil deoarece iti complici viata datorita handicapului pe care il are? Scuza-ma dar cred ca tu nu ai suflet, asta este ultimul lucru la care m-as gandi in momentul acela. Hai sa-ti zic parerea mea.
Singurul lucru care il am in comun cu tine in acelasi timp ne diferentiaza total. Intr-adevar nici eu (daca as fi femeie) nu as da nastere unui copil cu un handicap major dar nu din acelasi motiv cu al tau. Motivul meu e acela ca daca s-ar naste el ar avea de suferit nu eu, pentru ca el este copilul meu, sange din sangele meu si nu i-l pot considera niciodata o povara pentru mine oricat de greu mi-ar fi. Hai sa inventam un caz: Un copil se naste fara membrele superioare sau inferioare pana la o anumita varsta nu realizeaza ce este gresit la el dar sa zicem de la 6-7 ani se uita la el si apoi se uita la tine observa ca tu ai maini si el nu in momentul acela in mintea lui apar semne de intrebare de ce anume el e diferit fata de tine, atunci u vei gasi o scuza (pentru ca e copil si nu stie) ii vei zice ca el e mai special decat noi ca el e diferit (bineinteles in sensul bun al cuvantului) dar el va creste si va realiza ca de fapt este un monstru (stiu ca unii o sa ma injurati pentru asta) si se va simti extrem de prost. Va fi respins de omenire, lumea se va uita la el ciudat, in plus cine va angaja un infirm, cum isi va castiga existenta pentru ca el nu poate sa munceasca, totusi parintii lui nu vor trai vesnic sa aiba grija de el. Practic viata lui va fi un chin si atunci el pe cine va invinovati? Pe parinti deoarece au stiut ca va avea probleme de sanatate si totusi i-au dat viata. Consider ca in anumite situatii totusi putem sa luam atitudine si sa decidem cine traieste si cine nu in fond suntem oamenii si trebuie sa ne gandim la consecintele ce vor urma, asta spre binele copilului nu spre binele nostru ca parinti. Normal ca parinte ti se rupe sufletul cand sti ca trebuie sa renunti la un copil, dar trebuie sa te gandesti si la viata care ar urma sa o traiasca numai in chin si discriminare.
Nu imi pare rau de parerea mea, pur si simplu consider ca lumea de astazi este prea dura pentru un copil cu handicap, plus ca o sa sufere si parintii si copilul...nu mi se pare cinstit ca un copil cu handicap cum ai spus tu, fara membre, sa duca o viata mai grea ca a celorlalti copii.Chiar daca are drepul la viata, tu esti cel care decide daca o va avea sau nu fiindca tu o sa suferi inaintea lui.
Delicat.
Defectul este un obstacol in calea calitatii vietii. Indiferent de defect.
Pentru o parere clara, este nevoie de detalii specifice.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
