Cu dezabilitati fizice se poate trai! Oricand si oricui i se poate intampla un accident, sa ramana fara maine, fara picioare...Nu trebuie neaparat sa te nasti asa!
Grave sunt dezabilitatile psihice( dar, ma repet...nu stiu cat de usor ar putea fi depistate in primele 3 luni) sau si mai grav, dezabilitati si fizice si psihice la un loc!
Daca, ipotetic vorbind un medic mi-ar spune in primele luni de sarcina, ca voi da nastere unui copil cu dezabilitati mentale si fizice grave, NU L-AS CREDE!
M-as duce in strainatate!
Daca si acolo vreo 10 medici mi-ar spune acelasi lucru, nu l-as naste!
Nu i-as da viata, pentru ca dandu-i viata, i-as da de fapt moarte! Copilul acela nu ar stii ce este viata, el ar trai in lumea lui proprie! Lume in care nici macar propria mama nu ar exista! Poate ca ar deveni un pericol pentru cei din jur si atunci ar trebui inchis in sanatoriu undeva...nu stiu, sunt ipoteze!
Clar este ca aceea n-ar fi VIATA! Si niciun copil din lume nu merita asta!
Eu zic ac ar fi mai bine sa se apeleze la avort, adica daca copilul are probleme de ce sa se chinuie?
In opinia mea,oricat de crud li s-ar parea unora,consider ca daca parintii afla la timp ca bebelusul lor se va naste cu dezabilitati grave,cel mai corect ar fi avortul.Da,este impotriva credintei, cum ar spune unii, este crud, cine suntem noi sa luam viata acelui copil, cine suntem noi sa decidem daca traieste sau nu? Se ridica tot felul de astfel de intrebari.Cu toate acestea,consider ca nici un om nu merita sa traiasca o viata intreaga cu un handicap grav,este foarte greu,atat pentru el cat si pentru familie. Daca familia se gandeste sa nu faca avort ca e pacat,ar trebui sa se gandeasca intai la viata pe care o va duce acel copil, mai ales intr-o lume cruda, plina de discriminari din cele mai mici motive, o lume unde accentul se pune intai pe infatisare, dar asta e nimic in comparatie cu stilul de viata pe care va trebui sa il aiba acea persoana.Asta este parerea mea!
Daca medicul iti poate spune si ce fel de problema o sa aiba si daca aceasta poate fi tratata eu zic ca nu trebuie sa se puna problema avortului. Dar daca el are o problema fara leac, poate ar fi mai bine sa se recurga la avort... El va fi foarte suparat si o sa-si puna toata viata intrebarea "de ce el?". Ar suferii prea mult.
Ai o astfel de problema?
Ai avut o astfel de problema?
Crezi ca exista o posibilitate, destul de mare, sa intampini o astfel de problema?
Ai dat peste o astfel de problema?
-Nu?
-Nu?
-Nu?
-Nu?
Se intelege ca te afecteaza doar gandindu-te la asa ceva, dar care mai e scopul intrebarii daca n-ai trecut niciodata prin asa ceva? Ori ai pus intrebarea doar asa...de dragul de a o pune?
-Numai bine.
Este intru totul decizia parintilor, doctorul nu poate decat sa sfatuiasca. In tara la noi, se permite avortul, astfel embrionul nu este considerat om. Omul este protejat de legea suprema, drepturile omului. Primul articol al drepturilor omului este dreptul la viata. Dar embrionul este un embrion. Nu un om. (in tara la noi, repet, sub regim democratic).
Asa ca parintii decid daca sunt de acord sa riste sa dea nastere unui copil grav bolnav si practic sa il chinuie oferindu-i viata, sau sa ii puna capat zilelor cata vreme este in stadiul de embrion. E cea mai grea decizie, si in functie de gravitatea problemelor detectate, medicul va insista mai mult sau mai putin inspre avort.
Parerea mea e ca decat sa il vad cum se chinuie, mai bine ii fac un bine cat inca nu stie ce-i cu el. Dar nu am avut niciodata copiii si nici nu am fost pus in fata unei astfel de decizii vreodata, asa ca nu pot fi sigur. 80% sunt pro avort, in cazuri de malformatii, boli genetice, cazuri in care copilul niciodata nu ar putea sa aiba grija singur de el. Asa il nasti si iti blestemi zilele vazandu-l si stiind ca tu ai permis asta. E o opinie.
Nu,doamne fereste, nu am trecut prin asta.
Am auzit despre cazuri si vroiam sa stiu cam ce parere are majoritatea de pe aici. Doar atat. A pune intrebari e doar un mijloc de a afla pareri despre diferite lucruri si de a interactiona cu oamenii, si atat. Din fericire aici nu e vorba de o rezolvare a unei situatii, in cazul meu.
Si sper ca astfel de cazuri sa fie cat mai rare in viitor.
Suntem pe un site unde orice membru are dreptul sa puna orice intrebare incadrata in regulament. Asa ca lasa copilul sa intrebe. "Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide". Iar categoria presupune exact asta, discutii, teoretice, despre teme ca viata si moartea.
Cat traiesti inveti si poti afla pareri despre orice nu-ti e clar. Mai ales in situatii cand nimic nu pare a avea o solutie.
Nu inseama ca daca ai 20, 29, 45 sau 80 esti atotstiutor. In fiecare moment ne conturam viziunea asupra vietii.
Nu stiu ce rau am facut ca am intrebat. Am intrebat si atat.
Cine are o parere comenteaza si accept orice pareri fara a le critica, la intrebarile pe care le pun.
Esti foarte agresiva in multe dintre raspunsurile pe care le dai pe TPU! Care e problema ta?
Aici nu se pun intrebari ce ne vizeaza personal! Mai ales la stiinta si filosofie! Aici filosofam, da?
Tu daca ai pus o intrebare de genul " in cazul in care ai omorit o persoana..." inseamna ca ai omorat pe cineva?
Oricum, revizuieste-ti raspunsurile ca nu impresionezi pe nimeni!
Cred ca ma situez undeva la mijloc, asa ca voi fi urat de ambele tabere.
Decizia o iau in functie de afectiunea copilului, si de calitatea vietii pe care o poate avea copilul mau. Daca se poate bucura de copilarie si de viata, catusi de putin.
Daca e doar un defect care ii afecteaza doar o abilitate, sau un simt, desigur ca il pastrea, si il cresc. Se poate bucura de muzica, desi e orb, sau se poate bucura de cantat la pian daca n-are picioare etc. Cel mai tare exemplu e Nick Vujycic, sau ceva de genul il chema.
Pe de alta parte, cand are de trait doar cativa ani, si aia in chinuri groaznice, ori o viata intreaga tintuit la pat, sau avand dureri imense...nu-l tin. Imi pare rau, stiu ca toate fifitele de pe aici o ard cu "vai, toti avem dreptul la o viata". Nu, idiotilor, toti avem dreptul la o viata cat de cat buna. Sa tin un copil in chin, intr-un calvar constant, intr-un iad continuu, doar ca sa nu ma simt vinovat, si sa ma umflu in pene ca mama ce parinte iubitor sunt eu, trebuie sa fiu un mega-retardat!
Doar nu crezi ca ai facut ceva rau ca ai intrebat... ba chiar sa mai intrebi daca asa consideri tu.
Cat despre intrebare: este absolut corect ca orice forma de viata sa traiasca, indiferent de cat de stramba sau bolnava este ea...dar lucrul asta devine irelevant odata cu imposibilitatea ca ea insasi sa ia decizia. Sau a luat-o deja?
Daca privesti d.p.d.v. spiritual trebuie lasat sa traiasca. Daca o faci d.p.d.v. biologic, stiintific sau orice alta abordare non-spirituala e contrariul pentru ca: se crede ca ar fi nefericit, se crede ca ar duce defectul mai departe prin posibilii mostenitori etc etc etc.