Fiecare om are calitati si defecte dar in dependenta de caracterul lui defectele pot fi mai putine, si de cele mai multe ori calitatile lui frumoase acopera orice urma de defect.
Se poate spune clar ca nu contabilizezi situatia cum trebuie si esti inconstienta cu totul.
Cu defecte/calitati, sau fara defecte/calitati tot nu poti sa fi un om perfect. Exista un echilibru, de aceea se spune ca omul are atat calitati cat si defecte, care fie-l dezavantajeaza, fie-l pun in valoare.
Daca intr'adevar n'ai avea defecte, atunci calitatile nu ar mai iesi in evidenta ca niste calitati, ci doar ca niste simple caracteristici. Dar cum in lume exista si rau si bine, noi definim defectele ca fiind acele trasaturi de caracter care se asociaza cu raul (cum ar fi invidia, lenevia, rautatea, nerabdarea, egoismul, etc) si le numim defecte pentru ca efectele lor sunt rele. Sunt niste slabiciuni ale unei persoane, pe care daca le "hraneste", ele vor creste. La fel, trasaturile care se asociaza cu binele (mila, bunatatea, altruismul, rabdarea, iertarea) le numim calitati, pentru ca efectele lor sunt bune, placute. Acestea sunt mai greu de "hranit", pentru ca fiinta umana este nascuta in pacat, si prin urmare, ii este mai usor sa faca raul decat binele.
Toti avem in noi, ca rezultat al pacatului care este in noi, aceste slabiciuni firesti, defecte, si de asemenea, fiind creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, avem calitati si lucruri bune puse in noi de Dumnezeu. Depinde insa de noi ce cale alegem, binele sau raul, ce alegem sa hranim, calitatile sau defectele noastre.
Cred ca-ti face rau aerul de la subsol. De cate ori te baga, zici ca esti pe verde.
Daca-mi permiti iti raspund printr-o intrebare, care ar fi defectul unei persoane inteligente?
Dacă n-ai defecte, poţi spune că ai calităţi, dar tu, ca om normal ce eşti, ai şi calităţi, dar şi defecte în aceiaşi măsură. Fiecare calitate, fiecare defect îţi colorează şi conturează personalitatea. E nevoie de ambele.
Aici la fel, depinde de ce sens atribuim noi defectului si calităţii. O anume calitate poate părea un defect în ochii altcuiva. A spune ca n-ai defecte ar putea fi un defect, ar putea fi o calitate, depinde şi de context. Deci concluzia ar fi că fără calitate nu poate exista defect. Cam aceeaşi chestiuţă cu "ce e binele şi ce e răul".
Ori ce om are defecte si calitati, nimeni nu e perfect dar nici fara calitati!
Vezi? Ăsta este defectul tău, analizezi prea mult. Bietul nenea Iancu, mare dreptate avea.
Fiecare om are si calitati si defecte in proportii diferite. Nu exista om perfect.
O calitate nu presupune imediat si un defect, doar de dragul echilibrului.
Realitatea este ca un om plin de defecte, ne surprinde(placut) sa aiba si vreo calitate, in timp ce unuia plin de calitati, ii iertam imediat un defect(pe principiul "unde-i multa minte, e si multa prostie", probabil).
E suficient sa-ti accepti tu, in forul tau intim, procentajul tau de defecte, perfect nu e nimeni oricat ar incerca.
Ar fi si obositoare atata perfectiune, cred ca defectele ne plac de fapt!
Nu analizez prea mult; ma chinui sa analizez prea mult, ca sa am si eu un defect printre atatea calitati.