Daca presupunem ca Universul este finit, atunci el trebuie sa aiba un *capat*, o *granita*, daca dam frau liber propriei imaginatii atunci, oare ce ar putea fi dincolo de aceasta granita?
Mihai Eminescu dezbate acest subiect intr-un mod foarte creativ :
*Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaște,
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște.
Nu e nimic și totuși e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.*
Nu neaparat. Fizica permite un lucru aparent imposibil, sa te deplasezi rectiliniu si cu toate acestea sa ajungi de unde ai plecat.
Asa ca tu poti pleca din punctul A, pe o traiectorie rectilinie si (conform geometirei noneuclidiene) sa te intorci tot in A.
Deoarece, daca spatiul este ca o foaie de hartie, iar traiectoria pe care te deplasezi, o linie dreapta tarsata cu un creion pe aceasta foaie, teoretic ai putea curba foaia in asa fel incat linia ta dreapta sa fie curba.
Ideea e ca pentru un observator ce se afla "in" foaia de hartie linia ar ramane tot dreapta.
Tot asta se intampla si cu fotonii care sunt atrasi de gaurile negre. Ei bine, fotonii calatoresc rectiliniu, ei nu-si schimba traiectoria atunci cand trec pe langa o gaura neagra, numai ca spatiul curbat de masa acesteia transforma traiectoria rectilinie a fotonului intr-o traiectorie curba. Dar daca intrebi pe fiecare foton in parte "Cum calatoreste", raspunsul va fi "rectiliniu".
Spatiul poate fi infasurat in el insusi, in asa fel incat sa te rotesti in cerc.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Deci ce e dicolo de granita universului?(in cazul in care acesta are una)
Eu zic ca se afla cunoastere.
Răspunde
Universul "tau" poate fi finit si la granita lui exista universul altora. Pana si in matematica exista teoria infinitilor mici.
Trecerea de granita universului este imposibila datorita faptului ca dincolo de ea nu ar exista materie. Calatoria printr-o lume fara materie ar fi imposibila. Ce nu poti atinge nu poti cunoaste de unde reiese si afirmatia mea...
Da, ai dreptate, infinitul este de mai multe feluri, unele infinituri sunt mai mari decat altele, dar aici vorbim de un *potential* infinit, nu vorbim de infinitul actual care este ceva total diferit. In legatura cu *Universul*, da putem presupune ca de fapt totul este o ciorba, iar noi traim intr-un Multivers..nu cred ca este foarte plauzibil, cel putin dupa parerea mea, insa mi-ar placea sa vad si ideea asta intr-o alta umbra, no bun, si la marginea acestor *Univeruri* ce se afla?, sau si ele se intind la infinit?
Universul poate avea un capat, dar asta nu inseamna neaparat ca ar fi ceva dincolo de el.
Inteleg, imi place. Dar hai sa filozofam, daca spui ca, calatoria intr-o lume fara materie este imposibila, sunt de acord, si merita extinsa ideea, E=mc², de aici rezula faptul ca Energia este masa comprimata, daca dupa granita noastra se afla doar energie...eu cred ca se poate obtine o imaginea dincolo de ceea ce stim, iar asta ne conduce a o noua abordare, nu stiu daca putem trage concluzia ca energia este informatie, nu stiu nimic despre asta.
Nu stiu, teoria B.B. este singura care se sustine cat de cat...
Universul finit este sustinut de teoria B.B. care ne spune ca este in expansiune(deci finit). Tot teoria B.B. ne spune ca singularitatea a creat totul, inclusiv spatiul si timpul, Iar de aici concluzia ca, dincolo de granitele universului nu exista nimic, universul este tot ce exista.
A fost bine pana la *Spatiul poate fi infasurat in el insusi, in asa fel incat sa te rotesti in cerc.*, am reusit sa inteleg intrucatva explicatia si chiar pare plauzibila, ma gandesc ca poate asa si este doar ca nu reusesc sa inteleg partea esentiala, *Spatiul infasurat in el insusi*, ciudat, aproape incomprehensibil.
Trecand peste partea filosofica, universul este infinit pentru ca este intr-o continua expansiune. Nu poti seta niste granite exacte, deoarece peste ceva timp o sa fie altele. Asta si inseamna infinit, nu poate fi determinat un punct static.
@Inferno: Good point.
@Misika: Ia o foaie de hartie, traseaza o linie dreapta de sus pana jos, trage latura de sus a foii peste latura de jos prin indoire. Sau infasoar-o pe o sticla. Tu, ca pitic microscopic, chiar daca te misti in linie dreapta(pe acea linie trasata), pentru alt observator(care te vede si pe tine si foaia) de fapt mergi pe o curba. Este o teorie destul de subtila si interesanta numita relativitate.
Am incercat sa imi imaginez asta si o mers bine, dar nu am reusit sa corelez asta cu intrebarea mea, in realitate, intrebare mea suna in felul urmator si nu necesita un raspuns exact, ma rog, din cate am citit nu exista un raspuns exact la intrebarea asta, asa ca mi-am dorit sa vad mai multe versiuni, mai multe idei, teorii, speculatii pe tema asta pentru ca este interesant. Problema poate are un raspuns dar nu il stim deocamdata, poate este chiar raspunsul dat de Inferno, cine stie, intrebarea mea reala suna cam asa, Universul reprezinta *tot* ce exista sau si Universul nostru *sta* de fapt in ceva mai mare, nu stiu, ii ciudat, iar raspunsul cu hartia mi-a explicat cum m-as deplasa in Univers, dar nu mi-a raspuns la prima intrebare, sau poate nu am reusit eu sa inteleg, Universul nu sta in ceva, pentru ca el este de fapt tot ce exista. Ii ciudat sa ma gandesc la asa ceva.
Granita asta nu e o granita "3D"(semisferica, sa zicem).
Ci este ca si cum ai intra in dimensiunile 4, 5 si 6, care, din universul nostru, nu vor pute fi percepute, dar odata ce intri acolo si intelegi ce se intampla ar putea deveni clare. Parerea mea...altfel nu vad cum ar putea fi dincolo de spatiu.
Iar gaurile negre nu-si au rostul aici. Ca ajungi in alte dimensiuni, timpuri, etc. sunt doar prostii.
De fapt in raspunsul de mai sus, Universul ar arata ca un tunel circular, iar tu te plimbi prin el. Cu toate ca este finit, nu poti ajunge la un capat, orice ai face.
Termenul "Univers" califica intreaga realitate, cel putin asta insemna initial.
Dincolo de acesta se afla nimicul, acesta fiind imposibil de reprezentat de catre mintea umana.
Ce e dincolo de universul nostru?
Poate fi nimic, poate fi nimic plin de universuri, ca nişte bule de săpun, poate fi nimic plin de universuri, ca nişte bule de săpun, în altceva...pot fi multe.
Dar e posibil (şi foarte probabil) că omul, în micimea şi limitarea sa, nu va afla niciodată.
Universul e in expansiune desi se mareste, trebuie ca il intreci ca sa treci de acea expansiune unde nu poti merge pentru ca nu exista spatiu, imagineazati o camera care se largeste tu nu poti sa fi inaintea ei pentru ca nu exista spatiu unde sa fi
Eu incep sa ma gandesc la o alta varianta, uite, daca spunem care este cel mai mare numar la care ne putem gandi?, sa zicem este 100, dar nu este sfarsitul pentru ca adaugand 1 avem 101, deci nu are un capat, infinit, fara margine, deci dupa aceste reguli nu putem afirma ca este finit deoarece si numerele rationale luand asa sunt finite, dar cum poti actualiza acea valoare adaugand 1, asa si Universul isi actualizeaza marimea, habar nu am ce putem afirma in legatura cu asta, ii foarte nasoala treaba.
Poate nu-i nimic.E doar negru cat vezi cu ochii. Poate e o gaura neagra, poate o gaura de vierme.
Nu are cum sa fie finit, se poate demonstra matematic.Dar sa presupunem ca este finit acesta nu are cum sa fie despartit de altceva,
"...cand ma gandesc la aceasta varianta am impresia ca trebuie doar sa traiesc, sa profit de miracolul existentei, sa fiu fericit si sa nu afirm nimic."
Păi cam aşa şi este. Mai ales că nu eşti vreun om de ştiinţă.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să fii curios şi să-ţi pui întrebări, dar mai uşor cu trasul concluziilor şi afirmatul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
