E interesanta analogia, am indoieli ca din haos poate iesi ceva structurat precum ADN-ul de exemplu.
Pai oamenii de știință recunosc pe zeul haosului sau al dezordinii in loc să-l recunoască pe Dumnezeu. La fel făceau si popoarele antice.
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Categorie:Zei_ai_haosului
Tot spațiul din univers este nestatornic sau variabil sau suferă transformări permanente adică poate fi oricând ocupat de materie in mișcarea ei si in expansiunea ei. Dumnezeu e statornic si nu se schimba adică nu se transforma si ocupa un loc fix in afara universului material. Dumnezeu locuiește intr-un loc fix din domeniu spiritual sau imaterial. Dumnezeu este referința fixa a tot ce exista.
Felul in care experimentezi tu viata iti ofera si o interpretare subiectiva. In primul rand, haosul pe care tu il interpretezi ca fiind haos poate fi un mediu perfect ordonat pentru alte organisme. 300 milioane de ani in urma, o cantitate prea mare de oxigen era toxica pentru anumite organisme. De altfel, in perioada Carbonifera animalele aveau dimensiuni exceptionale datorita nivelului ridicat de oxigen din atmosfera (30-50 de ori mai ridicat decat in prezent). Vezi? Ceea ce tu numesti haos, nu e haos pentru toti si ceea ce numesti perfect, nu e perfect pentru toti. Tu doar simti nevoia sa te consideri mai special decat restul. Mie mi se pare speciala si complexa viata in sine, nu numai homo sapiens. Legile fizicii nu exista pentru ca exista "omul". Plus ca suna stupid "legi" avand in vedere ca in religiozitate se asociaza termenul de lege cu "autoritate". "Legile" sunt mai degraba niste mecanisme care fac posibil Universul in forma curenta. Universul nu e perfect, sunt miliarde de planete nelocuite fara forme de viata.
"Haosul" e o consecinta iar termenul de "ajutat" e gresit.
Daca mananc fasole si dau o basina, nu am "ajutat" basina. Ci basina e o consecinta a faptului ca am mancat fasole ). Sper ca analogia mea e la fel de idioata ca a ta.